Plângere contravenţională. Sentința nr. 549/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 549/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 549
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 549
Ședința publică din data de 18.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională (Legea nr. 53/2003 ®), formulată de petenta S.C. YU W. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din sentința civilă, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2014, sub nr._, petenta . a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N. plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.04.2014, solicitând anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în urma controlului efectuat la data de 24.03.2014 la punctul de lucru din mun. Piatra N., i s-a pus în vedere să depună o . documente ale salariaților, iar din verificarea acestora a rezultat că unul dintre salariați, A. R. E., nu a semnat contractul înregistrat sub nr.8/30.08.2013 la intimat și transmis în sistemul Reges. A mai arătat că în procesul verbal contestat nu este precizat gradul de pericol social al fapte, potrivit art.16 pct.1 din OG nr.2/2001, că deși se menționează în anexă că nu s-au constatat cazuri de muncă fără forme legale, s-a aplicat o sancțiune tocmai pentru acest lucru. A învederat că putea fi sancționată cu avertisment, că nu este de rea credință, că nu a ascuns documente și nu a evitat să achite către buget contribuțiile obligatorii, astfel încât sancțiunea nu este raportată la gradul de pericol social, iar procesul verbal este netemeinic, în subsidiar solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, plângerea fost motivată pe disp. OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, ale Legii nr.53/2003 și ale art.223 și 441 cod proc civ.
În susținere a anexat, în fotocopie, înscrisuri ( f.9-52).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013.
Prin întâmpinarea formulată la data de 13.05.2014, cu respectarea termenului legal prevăzut de art.201 cod procedură civilă organul constatator a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal de contravenție . nr._/01.04.2014 a fost legal și temeinic întocmit. A arătat că petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art.16, alin.1 din Lg. nr.53/2003, coroborat cu art.260, alin.1, lit. e din același act normativ. A mai arătat că la data de 24.03.2014, 31.03.2014 și 01.04.2014 a fost efectuat un control, constatându-se că numita A. R. E. a prestat activitate în perioada 01.09.2013 – 17.03.2014 fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă. Cu privire la motivele invocate, a arătat că în condițiile în care salariata nu a semnat contractul de muncă, nu a luat cunoștință de clauzele înscrise în acesta. A mai menționat că pentru a înregistra un contract de muncă în registrul general de evidență a salariaților trebuie să existe un contract încheiat în formă scrisă și semnat efectiv de ambele părți. A concluzionat arătând sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și că, fiind o contravenție săvârșită cu intenție, nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. din C. proc. civ., ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 53/2003.
A anexat la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri ( f.62-82).
La data de 02.06.2014 petenta a depus un răspuns la întâmpinare, arătând că nu este reală susținerea făcută de intimat că salariata ar fi prestat activitate încă din data de 11.08.2013 în regim de 10 ore/zi împotriva unor evidențe contabile din care rezultă contrariul. A mai arătat că a pus la dispoziția salariatei contractul pentru a fi semnat, în care erau menționate toate drepturile și obligațiile părților, aceasta fiind cea care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligația legală. A concluzionat menționând că societate și-a plătit în totalitate obligațiile către bugetul de stat, că nu a existat intenția de eludare a dispozițiilor legale și că salariata a beneficiat și de concediul de odihnă aferent anului 2013.
La data de 02.09.2014 petenta a depus precizări, arătând că a fost semnat contractul de muncă de către salariata în cauză, mai târziu, întrucât aceasta a făcut presiuni asupra administratorului pentru a primi mai mulți bani.
A anexat, în fotocopie, înscrisuri – f.93-104.
Instanța a încuviințat, pentru părțile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială. În cauză au fost audiați în calitate de martor numiții F. I. și A. R. E., declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar –f.112, 117.
Potrivit art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petentă la data de 15.04.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 07.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.04.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. S-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 24.03.2014, 31.03.2014 și 01.04.2014 a fost efectuat un control, constatându-se că numita A. R. E. a prestat activitate în perioada 01.09.2013 – 17.03.2014 fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În motivare instanța va reține dispozițiile art.17 din OG 2/2001, care prevăd: „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Instanța nu va reține susținerile petentei că au fost încălcate dispozițiile art.16, alin.1 din OG nr.2/2001, procesul verbal întrucât nu a fost precizat gradul de pericol social al faptei, în condițiile în care dispozițiile legale invocate nici nu cuprind o atare obligație. Mai mult decât atât, chiar dacă petenta ar fi avut în vedere aspectul legat de obligația de descriere a faptei, motivul indicat ar fi unul de nulitate relativă și nu absolută, nefiind de natură să atragă nulitatea decât în condițiile art. 175 alin.1 C.pr.cv, în măsura în care acesta ar fi dovedit o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Or în prezenta speță instanța constată că dreptul la apărare al petentei nu a fost încălcat, aspect relevat de formularea prezentei plângeri, nici o altă vătămare care să nu poată fi înlăturată, astfel încât să atragă nulitatea în condițiile art.175, alin.1 cod proc.civ. nefiind indicată de aceasta.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul verbal a fost temeinic întocmit.
În drept, instanța constată că disp. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 prevăd obligativitatea încheierii, în baza consimțământului părților, în formă scrisă și în limba română, a contractului individual de muncă, iar această obligație revine angajatorului și trebuie îndeplinită anterior începerii raporturilor de muncă.
În analiza temeiniciei, instanța va avea în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv, înscrisurile depuse la dosar cu depoziția martorilor audiați.
Coroborând probele administrate în cauză cu înseși susținerile petentei, instanța apreciază că fără dubiu aceasta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în condițiile în care chiar societatea a depus contractul de muncă semnat de salariatul A. R. E. chiar ulterior promovării plângerii–f.93-95, în timp ce odată cu cererea introductivă a fost depus același contract, înregistrat sub nr.8/30.08.2013 –f.16-18, care poartă doar semnătura angajatorului.
Reținând aceste aspecte, care se coroborează și cu depozițiile celor doi martori, instanța va înlătura ca nefondate toate apărările petentei care au vizat acest aspect, considerând că raportat la neechivocul dispozițiilor legale incidente, acestea nu pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, ci cel mult aspecte în circumstanțiere. În acest context, nu pot fi reținute nici faptul că respectivul contract fusese transmis în format electronic, întrucât această obligație este una distinctă de cea a încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă și nici faptul că pentru salariat au fost achitate obligațiile legale, întrucât acest aspect nu este de natură a complini obligația a cărei nerespectare a fost constatată ca urmare a controlului intimatului. Nici o eventuală rea credință a salariatului nu poate fi reținută, raportat la împrejurarea că un eventual refuz de a semna contractul de muncă nu putea avea ca urmare decât faptul că neexistând un acord de voință, finalitatea unui raport de muncă nu se putea produce.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că situația menționată în procesul verbal corespunde situației de fapt și că au fost încălcate de petentă dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei și la scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii, instanța reține că organul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii, amenda contravențională aplicată fiind îndreptată spre minim, motive pentru care nu consideră că se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului. La reținerea acestei concluzii, ca și răspuns la înscrisurile depuse de petentă în circumstanțiere, instanța apreciază ca făcând diferența în cauză atitudinea acesteia de natură a conduce la concluzia că nu a conștientizat gradul ridicat de pericol social al faptei și că astfel o sancțiune mai blândă nu-și atinge în primul rând scopul preventiv. În acest context, instanța reține depoziția martorului A. R. E. –f.117, din care rezultă că mențiunile din contractul de muncă depus de petentă în formă scrisă și care sunt reluate în forma electronică transmisă intimatului nu reflectă voința reală a părților. Astfel, deși data menționată ca început a activității este 01.09.2013, martorul a arătat că a lucrat din data de 06.08.2013, că deși durata muncii a fost menționată ca 2 ore/zi, în fapt lucra 8-10-12 ore, în condițiile în care negociase 8 ore. Și cu privire la salariu apar diferențe între mențiunile din contract și suma efectiv primită de salariat. Sub acest ultim aspect, deși suma primită de salariat a fost una mai mare, astfel încât ar părea că acesta a fost avantajat, în fapt toate contribuțiile la care face referire petenta în circumstanțiere s-au raportat la suma de 200 lei menționată în contract, astfel încât salariatului i-a fost produsă o vătămare, inclusiv în ceea ce privește vechimea în muncă. Chiar admițând că prin suma de bani suplimentară pe care petenta a achitat-o salariatului în cauză, care a condus în final la semnarea contractului și declarația din data de 31.03.2014, în fapt a fost acoperită vătămarea, instanța apreciază că acest lucru nu este de natură a reduce pericolul social al faptei săvârșite, tocmai prin raportare la cele anterior expuse.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, constatând că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. YU W. S.R.L. cu sediul în Piatra N., .. 15, ., ., jud. N., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 01.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N. cu sediul în Piatra N., ., nr. 8, jud. N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A./06.05.2015
Tehnored. A.G./08.05.2015
4 ex. / 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 547/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 604/2015.... → |
|---|
