Plângere contravenţională. Sentința nr. 1464/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1464/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 1464
Dosar nr._ plângere contravențională (OUG 195/2002 R)
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
Ședința publică din data de 29.04.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1464
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER –D. L.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petenta B. A. B. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI PIATRA N., având ca obiect plângere contravențională (OUG 195/2002 R)
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petenta B. A. B. ( CNP._, C.I. . nr._ ), lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
S-a expus oral referatul asupra cauzei, grefierul de ședință învederând instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-obiectul cauzei: plângere contravențională;
-după verificări efectuate în aplicația ECRIS, s-a constatat că pe rolul instanței nu există alte dosare având același obiect și aceleași părți cu ale cauzei pendinte;
Instanța, în considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, constată că Judecătoria Piatra N. este competentă material, conform dispozițiilor art. 107 codul de procedură civilă și teritorial, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța acordă cuvântul asupra duratei estimării procesului.
Petenta estimează durata la 2 săptămâni.
Față de dispozițiile art. 238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ca fiind .6. luni.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale, constând în depoziția soțului său.
În baza art. 255 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă. În ceea ce privește proba testimonială pe care a solicitat-o prin răspunsul la întâmpinare, constatând că nu a solicitat această probă prin cererea introductivă, pe de o parte și pe de altă parte, că nu sunt incidente niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 254 alin. (2) punctele 1-5 NCPC, instanța decade petenta din dreptul de a solicita această probă.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească conform dispozițiilor art. 244 din Codul de procedură civilă și acordă cuvântul în cadrul dezbaterii fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere pericolul redus al faptei. Fără cheltuieli de judecată.
În lumina dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța dispune închiderea dezbaterilor în fond asupra cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014 sub nr._, petenta B. A. B. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.12.2014, prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii, a arătat că la data de 13.12.2014, în timp ce se deplasa de la locuința de reședință din municipiul Piatra N. spre locuința de domiciliu din . să oprească la Farmacia Ardealul, situată pe . achiziționa unul dintre medicamentele recomandate de medicul pediatru fetiței minore, care avea probleme de sănătate. A menționat că în prealabil se informase dacă farmacia respectivă avea medicamentul pe stoc și că a oprit mașina pe care o conducea pe partea dreaptă a drumului, pe sensul său de deplasare, pornind avariile și fără a opri motorul, în autoturism rămânând soțul și fiica minoră. A învederat că achiziționarea medicamentului a necesitat 2-3 minute, însă la ieșirea din farmacia a observat o autospecială a Poliției Locale, din care a coborât un agent, care i-a solicitat actele și i-a comunicat că va fi sancționată. A mai arătat că a încercat să-i prezinte situația de fapt, dar agentul nu a dorit să asculte justificările, încheind procesul verbal contestat și a concluzionat în sensul că fapta săvârșită are un grad de pericol social redus, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale și a punctelor de penalizare cu avertisment.
În drept plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001.
În susținere a depus: procesul verbal . nr._/13.12.2014, rețetă, chitanță, certificat de naștere.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
La data de 09.02.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, sub aspectul legalității, au fost respectate prevederile O.G. nr. 2/2001, nu lipsește nici un element care să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, iar faptele au fost comise în împrejurările descrise de agentul constatator, care nu sunt de natură a înlătura caracterul său contravențional. A concluzionat arătând că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate și că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Intimata a mai precizat că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, neinvocând însă motive de natură să susțină nelegalitatea sau netemeinicia procesului verbal.
La data de 23.02.2015 petenta a depus un răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele vizând înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul și înlăturând apărările intimatei privitoare la faptul că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și cea testimonială, ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, respingând ca tardivă cererea petetei de administrare a probei testimoniale.
Potrivit art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petentă la data de 27.10.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal, respectiv de la data de 13.10.2014.
Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.12.2014, petenta B. A. B. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 180 de lei, fiindu-i aplicate și două puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin 1 lit a pct.8 din OUG nr.195/2002. S-a reținut în sarcina sa că la data de 13.12.2014, a oprit autoturismul cu nr.de înmatriculare_ în raza de acțiune a indicatorului de oprire interzisă de pe .> Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitateaprocesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
În motivare instanța va reține dispozițiile art.17 din OG 2/2001, care prevăd: „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
De asemenea instanța constată că intimata a făcut și dovada temeiniciei procesului-verbal.
În privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeana în mod constant în jurisprudența sa.( cauza N. c. României din noiembrie 2008).
De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franței, din octombrie 1988, parag.28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suediei, din iulie 2002, parag.113). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței).
Instanța reține astfel că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizez orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a contravenției.
În acest context, prin prisma celor anterior expuse, instanța apreciază că nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, ci revenea petentei obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.
Sub acest aspect, instanța reține că, prin apărările pe care le-a făcut, petenta a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine sinceră, motivele invocate fiind doar aspecte în circumstanțiere, nicidecum exoneratoare de răspundere.
Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că situația reținută de acesta corespunde situației de fapt și că procesul verbal este corect întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale a amenzii aplicate pentru această contravenție, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de aceste dispozițiile legale, raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că, deși fapta săvârșită de acesta poate fi apreciată ca fiind gravă, aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă pentru a-i permite petentei să perceapă gravitatea faptelor săvârșite și necesitatea respectării dispozițiilor legale și, în acest context, suficientă pentru atenționarea asupra conduitei sale viitoare și pentru îndreptarea sa, avertismentul putând fi aplicată, conform art.7 alin.3 din OG.nr. 2/2001, și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. La reținerea acestei concluzii instanța va avea în vedere atât aspectele invocate de petentă în cererea introductivă, dovedite cu înscrisurile depuse în probațiune, atitudinea sinceră a acesteia, cât și faptul că organul constatator nu a comunicat că acesta ar mai fi săvârșit fapte de natura celei reținute în sarcina sa, fiind la prima abatere, considerând în acest context, chiar dacă agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă, că sancțiunea avertismentului este suficientă. De asemenea, instanța apreciază că nu întotdeauna represiunea severă concretizată prin aplicarea unei sancțiuni pecuniare este și eficientă pentru sancționarea și îndreptarea unui comportament contravențional, ci scopul sancțiunii aplicate vizează mai ales îndreptarea comportamentului petentei în sensul prevenirii săvârșirii de noi fapte similare în viitor.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, a celor 2 puncte de penalizare, instanța constată că acestea au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și că prin menținerea acestora sancțiunea își atinge nu numai scopul punitiv, dar mai ales scopul preventiv.
Pentru considerentele reținute, va admite în parte plângerea formulată de petenta B. A. B., va înlocui sancțiunea de 180 lei amendă contravențională aplicată cu sancțiunea ”avertisment”, îi va atrage atenția acestuia asupra pericolului social al faptei săvârșite, îi va pune în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor și va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta B. A. – B., cu domiciliul în Piatra N., ., .. B, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.12.2014 în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI PIATRA N..
Înlocuiește sancțiunea de 180 lei amendă contravențională aplicată petentei prin procesul verbal menționat cu sancțiunea ”avertisment”.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. A. D. L.
Red.O.A./ 29.06.2015
Teh.D.L./02.07.2015;
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 547/2015.... → |
|---|
