Plângere contravenţională. Sentința nr. 1500/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1500/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1500
Dosar nr._
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1500
Ședința publică din 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – F. C. I.
GREFIER – A. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul
N. V., domiciliat în satul și ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
- obiectul pricinii: plângere contravențională întemeiată pe Legea nr.61/1991 rep;
- stadiul judecății: fond (primul termen de judecată).
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 32 din O.G. 2/2001.
În temeiul art. 255 și 258 din Noul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Față de probatoriul administrat și ținând cont că prezenta cauză nu
se amână, apreciază că nu se impune estimarea duratei procesului, potrivit dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 03.10.2014, sub nr._, petentul N. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.09.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că în actul sancționator se menționează că ar fi adresat expresii și cuvinte jignitoare unui cadru medical din secția UPU, care a fost solicitat pentru recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, contravenție ce nu corespunde realității. A menționat că procesul verbal este lovit de nulitate pentru că nu este încheiat în prezența unui martor și nu au fost consemnate obiecțiunile formulate de contravenient.
A invocat prezumția de nevinovăție și dispozițiile art.6 din CEDO.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În susținere, petentul a depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.09.2014.
Intimatul a formulat întâmpinare (fila 15 dosar) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic întocmit, fapta petrecându-se în condițiile descrise de agentul constatator, iar apărările petentului fiind nefondate. De asemenea, încadrarea juridică a fost făcută corespunzător, iar sancțiunea aplicată conform principiului individualizării acesteia în funcție de gradul de pericol social al faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și ale Legii nr.61/1991.
În susținere, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator.
În temeiul art.255-258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 19.09.2014, petentul N. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991, reținându-se că în data de 15.09.2014, aflându-se la spitalul județean Piatra N. în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, a adresat expresii și cuvinte jignitoare unui cadru medical din cadrul secției UPU Piatra N..
Împotriva procesului verbal anterior indicat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001, aceasta fiind transmisă Judecătoriei Piatra N., prin serviciile poștale, la data de 29.09.2014.
Verificând legalitatea procesului verbal atacat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.17 și art.19 din O.G. nr.2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din același act normativ. Instanța consideră nefondate motivele de nulitate invocate de petent. Astfel, lipsa posibilității de a formula obiecțiuni nu este sancționată cu nulitatea absolută a actului, ci doar cu nulitatea relativă și numai în ipoteza producerii unei vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată. Prin formularea plângerii contravenționale, cu administrarea probatoriului în condiții de contradictorialitate și imparțialitate, dreptul la apărare al petentului este respectat. Cât privește lipsa semnării actului de către un martor asistent, este de menționat că dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 nu sunt edicate sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit deciziei nr.XXII/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanță, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe legale la încheierea procesului verbal de contravenție atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict delimitate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001. În toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de contravenție, nulitatea actului respectiv poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, iar acest aspect nu a fost probat în cauză.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada celor reținute de agentul constatator, faptele fiind constatate nemijlocit.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Față de aceste aspecte, instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate de către agentul de poliție în mod nemijlocit, acesta asistând la acțiunea petentului de folosire a unor expresii jignitoare la adresa cadrului medical.
Ca atare, va reține ca încheiat în mod temeinic actul atacat.
Referitor însă la sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 200 lei, instanța apreciază că este prea aspră, urmând a se dispune înlocuirea ei cu sancțiunea avertismentului în raport de următoarele considerente:
Potrivit art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal
În speță, instanța consideră că pericolul social concret al faptei nu este unul ridicat și că aplicarea unui avertisment este suficientă pentru a-i atrage petentului atenția ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
În lumina acestor considerente și față de dispozițiile art.31 și urm. din O.G. nr.2/2001, instanța va admite plângerea în parte, în limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul
N. V., C.N.P._, domiciliat în satul și ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., județul N..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 17.09.2014 cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art.7 din OG nr.2/2001, atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
F. C. I. A. P.
Red.F.C.I.15.07.2015
Tehn. P.A.15.07.2015
Ex. 4
| ← Succesiune. Sentința nr. 1538/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1665/2015.... → |
|---|
