Plângere contravenţională. Sentința nr. 1667/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1667/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1667
DOSAR NR._ plângere contravențională
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1667
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER -D. L.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile privind petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. în contradictoriu cu intimatul A. C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR N., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii ce face parte integrantă din prezenta cauză. În considerarea dispozițiilor art. 396 alin. 1 noul Cod procedură civilă, în vederea deliberării, instanța a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru astăzi, 13.05.2015.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Piatra N. și înregistrată sub nr._, petenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor N. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.09.2014, solicitând anularea procesului verbal contestat.
În motivarea în fapt, a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/19.09.2014 a fost amendată cu suma de 5000 lei și obligată la restituirea sumei de 75,10 lei reprezentând c/val. legitimației de călătorie către petenta D. L. Dumitrița, pentru nerespectarea de către CFR Călători S.A a prevederilor art.7 lit. c) lin. 3 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, în sensul că, la data de 18.08.2014, petenta a călătorit cu trenul 5471, cu plecare din București la ora 14.00 și a ajuns în Piatra N. la ora 00.34 cu o întârziere de 231 minute față de ora trecută pe legitimația de călătorie. Pe cale de excepție, a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal contestat, arătând că raportat la prevederile art. 16 alin.(l) și art.17 din O.G.nr.2/2001, deși în procesul verbal se descriu evenimentele din data de 18.08.2014, agentul constatator a indicat eronat temeiul legal al abaterii contravenționale, respectiv art.7 lit. c) lin. 3 din O.G. nr. 21/1992 - prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte, ceea ce echivalează cu lipsa faptei săvârșite, situație care atrage nulitatea absolută a actului de constatare, în accepțiunea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001. În acest sens, a considerat că nu i se aplică prevederile art.7 lit. c) lin. 3 din O.G. nr. 21/1992, întrucât există un act normativ care stabilește, în concret, răspunderea operatorilor feroviari pentru întârzierile trenurilor. Astfel, la art. 9 alin. (2) lit. K) din HG nr. 1476/25.11.2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului CE nr. 1371/2007al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar se prevede că, constituie contravenții nerespectarea art. 15 "răspunderea pentru întârzieri mai mari de 60 minute" din Regulament și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei. A subliniat faptul că la art. 3 alin. (1) din HG nr. 1476/2009 se prevede că serviciile naționale de transport feroviar de călători se exceptează de la aplicarea dispozițiilor din Regulament, pentru o perioadă de 5 ani (respectiv până la 03.12.2014), motiv pentru care, reiese în mod evident că la data de 18.08.2014 nu exista niciun temei juridic care să o sancționeze contravențional pentru întârzierea trenului 5471. A concluzionat că inexistența unui temei juridic care să atragă răspunderea contravențională a sa pentru întârzierea trenului echivalează cu lipsa faptei săvârșite, motiv pentru a solicitat admiterea excepției și anularea procesului verbal contestat. Pe fondul cauzei, a arătat că apreciază că în prezenta speță ne aflăm în prezența unei cauze care înlătură răspunderea contravențională. Astfel, la art. 11 alin.l din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 se prevăd expres o . cauze care înlătura caracterul contravențional al faptei, printre care și cazul fortuit, respectiv situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu 1-a conceput si nici nu a urmărit ca el sa se producă, rezultat ce se datorează unei energii a cărei intervenție nu putea fi prevăzută. În acest sens, a învederat faptul că trenul 1651/5471, cu plecare din stația București Nord la data de 18.08.2014 orele 14.00, datorită a două defectări, în parcurs, ale locomotivei ce a remorcat trenului, care au necesitat schimbarea acesteia, a sosit în stația Piatra N. cu o întârziere de 242 minute, motiv pentru care suntem în prezența unei veritabile cauze care înlătură răspunderea contravențională și depunând actul nr. IS_ /29.08.2014 emis de Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași. Totodată, a considerat că intimata, față de prevederile art.21 alin.(3) din O.G.nr.2/2001, a aplicat în mod netemeinic și nelegal o amendă contravențională disproporționat de mare și a dispus neîntemeiat măsura restituirii către petentă a sumei de 75,10 lei reprezentând C/val. legitimației de călătorie. În primul rând, intimata nu a ținut seama de împrejurările în care s-a săvârșit așa zisa faptă contravențională, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, respectiv deși în descrierea faptei, organul constatator a luat act de faptul că trenul a întârziat din cauza defecțiunilor apărute la locomotivă, a aplicat o amendă în cuantum de 5.000 lei, în condițiile în care minimul acesteia era de 2000 lei. În al doilea rând, deși s-a efectuat cu întârziere transportul petentei de la Stația București Nord până la Stația Piatra N., datorită unor împrejurări mai presus de voința sa, și-a îndeplinit obligațiile asumate conform contractului de transport - legitimației de călătorie, astfel încât a apreciat că, nici sub aspectul urmării produse (rezultatul abaterii contravenționale) nu se justifică amendarea cu suma de 5000 lei. În ceea ce privește obligarea la restituirea contravalorii legitimației de călătorie în cuantum de 75,10 lei, a arătat că o consideră neîntemeiată, întrucât a prestat serviciul de transport al petentei de la Stația București Nord până la Stația Piatra N., conform contractului de transport reprezentat de legitimația de călătorie; modalitatea și cazurile în care se pot restituii c/val. legitimațiilor de călătorie este reglementată în mod expres de Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 7/2005, republicată; în prezenta speță, nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 21 din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 7/2005, republicată, în care se pot restituii, parțial sau total, c/val. legitimațiilor de călătorie, întrucât petenta a parcurs, cu trenul 5471, întreaga călătorie. A concluzionat menționând că obligarea sa și la plata amenzii și la restituirea c/val. legitmației de călătorie conduce la o dublă sancțiune împotriva CFR Călători, în condițiile în care transportul petentei s-a efectuat conform contractului de transport, aceasta ajungând la stația de destinație, respectiv stația Piatra N..
În drept, au fost indicate dispozițiile art.31 alin.(l) din O.G. nr.2/2001 coroborate cu prevederile art. 194 Cod Procedură Civilă, HG nr. 1476/2009 .
A anexat, în fotocopie: procesul verbal contestat, legitimație de călătorie, adresa nr. IS_ /29.08.2014, adresa nr. IS18/4/337/01.09.2014, extras din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 7/2005, republicată, HG nr. 1476/2009.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
Pentru termenul din data de 18.03.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată. În motivare, a arătat că deși petenta invocă nulitatea absolută a actului de control și constatare . nr._, arătând că ar fi fost redactat cu nerespectarea art. 16 alin. 1 și ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, argumentele invocate ca și motive de nulitate absolută nu sunt incidente, actul de control fiind redactat cu respectarea dispozițiilor obligatorii, limitative în ceea ce privește nulitatea absolută - ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce privește fondul cauzei și analizarea de către instanță a temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate cât și a măsurii complementare dispuse a menționat că, în ceea ce privește competența materială a organului de control și constatare, aceasta este dată de prevederile art. 54 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992 rep. În fapt, actul de control și constatare . nr._/ 19.09.2014 a fost încheiat ca urmare a cercetării Reclamației cu nr. 605/ 21.08.2014 a petiționarei D. L. Dumitrița, care a arătat că la data de 18.08.2014 a achiziționat de la CASA DE BILETE București - o legitimație de călătorie ( bilet), pentru a ajunge la Piatra N., făcând și dovada achitării acestuia. A mai arătat că petiționara a menționat că din stația de plecare București - locomotiva s-a defectat de două ori, în linie curentă - o dată la B. și a doua oară la B. - trenul înregistrând o întârziere de 4 ore față de ora preconizată pentru destinație, adică 20:43 și că în data de 19.08.2014 ar fi depus o reclamație și la Casa de Bilete Piatra –N., solicitând ca pretenție materială să-i fie restituită suma achitată pe biletele de călătorie. Prin adresa înregistrată la data de 05.09.2014 la C.J.P.C. N., sub nr. 2673, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, emite ca și punct de vedere, prin Punctul de lucru Iași - adresa prin care se recunoaște întârzierea trenului IR 1651/ cu legătură la RE 5471- recunoscând practic faptul că au existat două defectări de locomotive de remorcare - respectiv la stația P. și la Stația B., întârzierea totalizând 242 minute (4 ore). A învederat că petenta prezintă graficul zilei de 18.08.2014, pe parcursul București – Nord – Bacău, arătând că pe zona P. trenul a staționat față de ora inițială 14:20- 116 minute, încercându-se ca, pe traseu aceste întârzieri să fie recuperate, dar trenul IR a ajuns deja la Bacău cu o întârziere de 103 minute față de ora inițială - adică, în loc de Sosire 18:43, la 20:40. A concluzionat prin a arăta că se confirmă așadar vinovăția petentei și se confirmă faptul că cele reclamate de petiționară la data de 21.08.2014 sunt reale, având în vedere adresa de răspuns a SNTFC Călători din data de 29.08.2014 înregistrată la CJPC N. cu nr. 2673/05.09.2014. Din punct de vedere al temeniciei actului de control, având în vedere faptul că petenta invocă exonerarea răspunderii sale, nu pentru fapta sa - căci întârzierea este deja dovedită - prin chiar înscrisurile depuse de aceasta, ci pentru obligația despăgubirilor ce ar trebui să le acorde petiționarei, a subliniat că se impune a se face distincția între cele două aspect reținute în actul de control: 1. pe de o parte amenda contravențională aplicată - de care nu este exonerată pentru prestarea serviciului neconform care a condus la pierderea legăturilor dintre trenuri și afectarea interesului economic al petiționarei și 2. pe de altă parte - măsura administrativă dispusă, care este o măsură reparatorie complementară sancțiunii principale, aceasta din urmă putând fi suspendată sau neaplicată, dacă există o dispoziție legală contrară și care să se aplice prioritar față de legea generală. Prin invocarea HG 1476/ 25.11.2009 și a Regulamentului CE nr. 1371/ 2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007, petenta nu face decât să dovedească că i se permite până în anul 2019 să nu plătească despăgubirile materiale datorate către călători, despăgubiri care rezultă din sancțiunea complementară dispusă ca și măsură administrativă, însă fapta contravențională principal subzistă - indiferent dacă măsura complementară are un regim suspensiv de executare, datorită priorității aplicărilor unor prevederi legale ale Uniunii Europene. Așadar, inclusiv forța majoră - de altfel nedovedită de petenta o obligă pe aceasta să achite amenda datorată ca și faptă contravențională aplicată, căci din întregul probator - respectiv și din adresa Serviciului Dispecerat Iași- nr. IS 1 8/4/337 din 01.09.2014, operatorul de transport feroviar confirmă defectarea mijlocului de tractare al trenului- respectiv a locomotivei EA 255- aparținând depoului Suceava Nord nemenționând nicio situație de forță majoră sau caz fortuit- așa cum sunt acestea definite și enumerate limitativ de Codul Civil. (art. 1351 Noul Cod Civil). Defectarea unui mijloc de transport nu este situație de forță majoră sau caz fortuit, căci locomotivele sunt supuse rigorilor și verificărilor tehnice periodice, conform unui plan de întreținere și reparare în chiar Depouri specializate- unități în care scopul activității principale este tocmai cel de a repara, întreține și de a preîntâmpina defecțiunile sau deteriorările pe liniile de parcurs. Cu alte cuvinte- dacă starea de forță majoră sau cazul fortuit nu apare din cauza unei calamități sau a unei situații improbabile - război civil, cutremur, inundații sau defecțiune datorată unor evenimente care nu decurg din culpa exclusivă a petentei, simpla defecțiune cauzată de superficialitatea sau necompetența unor salariați care sunt retribuiți pentru aceste întrețineri periodice nu poate constitui motiv de exonerare a răspunderii contravenționale. A menționat că petenta nu a prezentat niciun înscris probator din care să rezulte că ultima verificare a locomotivei EA 255 efectuată în Stația Depou - Suceava Nord confirmă funcționarea în parametrii normali ai acesteia și deci, evenimentul improbabil - defecțiunea din 21.08.2014 - ar fi unul datorat unor alte cauze altele decât cele deja verificate de personalul calificat al Stației Depou. Mai mult de atât a arătat că petenta invocă faptul că o singură locomotivă, E 255 ar fi deservit două trenuri, de altfel de categorii diferite, trenul IR 1651 și trenul RE 5471 /18.08.2014, însă graficele detaliate pe ore și minute ale celor două rute diferite, București - Bacău și Bacău Piatra N., arată că aceeași locomotivă ar fi putut tehnic să tracteze două trenuri diferite, unul pe ruta București- Bacău, dar și cel de-al doilea pe ruta Bacău - Piatra N.. A solicitat ca petenta să facă dovada ultimei fișe de reparație sau întreținere a locomotivei EA 255 de la Stația Depou Suceava Nord- periodică - conform Normativului feroviar al programului de revizii si reparații. planificate ale vehiculelor feroviare, care trebuie să se încadreze în prevederile Regulamentului Tehnic de exploatare Feroviară 002 /23. A concluzionat solicitând respingerea plângerii formulate.
A anexat, în fotocopie, înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
La termenul din data de18.02.2015 petenta a depus, în fotocopie, înscrisuri.
Instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Potrivit art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petentă prin corespondență la data de 08.10.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 26.09.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/19.09.2014 petenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.7, lit.c, liniuța a 3 a din OG nr.21/1992 și sancționată conform art.50, alin.1, lit.c din același act normativ. S-a reținut că, urmare a cercetării Reclamației cu nr. 605/ 21.08.2014 a petiționarei D. L. Dumitrița, la data de 18.08.2014 aceasta a achiziționat de la CASA DE BILETE București - o legitimație de călătorie ( bilet), pentru a ajunge la Piatra N., iar din stația de plecare București - locomotiva s-a defectat de două ori, în linie curentă - o dată la B. și a doua oară la B. - trenul înregistrând o întârziere de 4 ore față de ora preconizată pentru destinație, adică 20:43.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petenta neindicând nici un motiv de nulitate în cuprinsul plângerii.
În motivare instanța va reține dispozițiile art.17 din OG 2/2001, care prevăd: „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Motivul de nulitate absolută invocat de petentă în cuprinsul plângerii nu se circumscrie cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale mai sus enunțate, iar apărările invocate în susținere vizează temeinicia procesului verbal, urmând a fi analizate ca atare.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul verbal a fost temeinic întocmit.
Analizând apărările petentei, instanța reține că există un act normativ care sancționează ca și contravenție întârzierea mai mare de 60 minute, în speță HG nr.1476/25.11.2009 și care ar constitui legea specială care derogă de la norma generală, dar în prezent efectele acesteia sunt suspendate până la data de 03.12.2014. Reținând acest aspect, instanța apreciază că această situație de fapt nu poate lipsi de eficiență norma generală, care în speță este OG nr.21/1992 și în baza căreia de altfel a și fost sancționată petenta. O interpretare diferită ar însemna ca petenta să fie absolvită de orice răspundere doar pentru că serviciile naționale de transport feroviar de călători ar fi exceptate de la aplicarea dispozițiilor din Regulamentul nr.1371/2007, interpretare care nu este nici în spiritul și nici în litera legii. În acest context, dacă legea specială nu-și produce temporar efectele, atunci norma generală, care vine să completeze norma specială, este cea incidentă în cauză.
Pentru toate aceste considerente, instanța va înlătura toată argumentația în sprijinul nelegalității procesului verbal, reținând că în drept sunt incidente dispozițiile art.2 pct. 7 din OG nr.21/1992, care definesc prestatorul drept operatorul economic care furnizează servicii și cele ale art.7, lit.c, liniuța a 3 a din același act normativ, care prevăd că prestatorii de servicii au obligația să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contract.
În acest sens, instanța reține că, în fapt, prin achiziționarea legitimației de călătorie, între beneficiar și petentă s-a materializat un contract de prestări servicii, astfel încât în schimbul plății contravalorii călătoriei, prestatorul era ținut a-și îndeplini propria obligație, respectiv de a presta serviciul în condițiile stipulate. În speța dedusă judecății instanța reține că nici una dintre părți nu a contestat faptul că la data de 18.08.2014 pe ruta București – Piatra N., locomotiva s-a defectat de două ori, în linie curentă - o dată la B. și a doua oară la B., trenul înregistrând o întârziere de 4 ore față de ora preconizată pentru destinație, adică 20:43.
Analizând motivele invocate de petentă pentru a explica această întârziere, respectiv cazul fortuit, instanța reține că acesta este definit în art. 1351 alin. 3 din noul cod civil ca fiind un eveniment care nu poate fi prevăzut si nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Din textul enunțat rezultă că în sfera noțiunii de caz fortuit sunt cuprinse fenomenele naturale, dacă nu au caracter extraordinar, absolut imprevizibil, invincibil si inevitabil, împrejurările sau fenomenele interne, adică acelea care își au originea și se produc în sfera de activitate a persoanei chemată să răspundă, precum și cauzele anonime și faptele neculpabile. Pentru ca exonerarea de răspundere să poată interveni, trebuie ca împrejurările care blochează neîndeplinirea obligațiilor să fie independente de voința părților și să nu poată fi controlate. Se întâlnește această cauză exoneratoare de răspundere atunci când peste o faptă a omului, social utilă, se suprapune o întâmplare, o împrejurare imprevizibilă care deviază rezultatul firesc al faptei inițiale a persoanei, comițându-se o contravenție.
În consecință, nu poate constitui un caz fortuit o împrejurare de origine externă care nu are caracter extraordinar și poate fi prevăzută si evitată cu diligența și grija de care este în stare omul cel mai capabil.
Or, în cauza pendinte, situația de fapt așa cum a fost expusă și recunoscută chiar de petentă nu atrage incidența în cauză a acestei instituții, prin prisma celor anterior expuse. Faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de petentă la termenul din data de 18.02.2015, pentru respectiva locomotivă fuseseră efectuate toate reviziile poate reprezenta cel mult un aspect în circumstanțiere, dar nicidecum exonerator de răspundere.
În acest context, prin prisma celor anterior expuse, constatând că petenta nu a administrat probe care să combată cele reținute de agentul constatator, instanța apreciază că situația reținută de acesta corespunde situației de fapt și că procesul verbal este corect întocmit.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată, chiar dacă a fost îndreptată spre maxim, instanța apreciază că organul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii, raportat la gradul ridicat de pericol social și la scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii. Chiar reținând că pentru respectiva locomotivă fuseseră efectuate toate reviziile, instanța apreciază, raportat la specificul activității prestate, că petenta ar fi trebuit să dea dovadă de o diligență sporită. Totodată, având în vedere atitudinea petentei, care a tratat în mod superficial consecințele situației create, așa cum a rezultat din motivele invocate în susținerea plângerii, instanța apreciază că aceasta nu a conștientizat astfel gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care apreciază că scopul preventiv al sancțiunii nu poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Cu privire la sancțiunea complementară, instanța reține că aceasta a fost aplicată în baza dispozițiilor OG nr.21/1992, nu în baza HG nr.1476/2009, astfel încât va înlătura apărările petentei vizând absolvirea sa de orice răspundere. Cu privire la faptul că modalitatea și cazurile în care se pot restituii c/val. legitimațiilor de călătorie este reglementată în mod expres de Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 7/2005, republicată, iar în prezenta speță, nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 21 din actul normativ menționat, instanța apreciază că tocmai acest argument vine în sprijinul legalității măsurii complementare dispuse în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, constatând că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulata de petenta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.09.2014 în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR N., cu sediul în Piatra N., .. 12, județul N..
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. A. D. L.
Red.O.A./ 27.07.2015
Teh.D.L./03.08.2015
5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1495/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1676/2015.... → |
|---|
