Plângere contravenţională. Sentința nr. 1676/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1676/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1676
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1676
Ședința publică din data de 13.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 3., având ca obiect plângere contravențională (H.G. nr. 69/2012).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- după verificări efectuate în aplicația ECRIS, s-a constatat că pe rolul instanței nu există alte dosare având același obiect și aceleași părți cu ale cauzei pendinte;
- cauza este la primul termen de judecată;
- procedura este legal îndeplinită.
Din oficiu, instanța procedează la verificarea competenței apreciind în conformitate cu dispozițiile art. 131 și 94 din Noul Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile articolului 32 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere obiectul cauzei precum și locul săvârșirii presupusei contravenții, că este competentă din punct de vedere material, teritorial și general cu soluționarea prezentei cauze.
Față de probatoriul care urmează a fi administrat, apreciază că nu se mai impune estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri prealabile ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 255 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca acestea sunt concludente, pertinente și utile, putând duce la lămurirea pricinii în fond cu privire la situația de fapt.
În consecință, socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, în considerarea dispozițiilor art. 394 alineat 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 03.09.2014, sub nr._ petentul S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.08.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că pe cale de excepție invocată nulitatea procesului verbal pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 pct 7 din OG nr.2/2001, nefiindu-i creată posibilitatea de a completa rubrica „alte mențiuni”. Pe fondul cauzei a arătat că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității, întrucât un alt drum în acea zonă nu mai există, toate mașinile circulând pe acest traseu. A concluzionat învederând că este căsătorit și are doi copii în întreținere, iar singurul venit este cel din salariu, motiv pentru care a solicitat, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. OG nr.2/2001.
Au fost anexate cererii, în fotocopie: procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2014.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013.
Cu respectarea termenului prevăzut de art. 201 Cod procedură civilă intimatul, în conformitate cu dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată, față de situația de fapt și de drept reținută în procesul-verbal. Intimatul a arătat că la controlul efectuat la data de 28.08.2014 asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul S. C., care efectua un transport rutier de marfă, s-a constatat nerespectarea de către acesta a regulilor privind încărcarea mărfii, respectiv regulile de fixare și arimare, deși la bordul vehiculului existau chingi de arimare, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.4 pct.75 din HG nr.69/2012. s-a mai reținut și că acesta a încălcat restricția de circulație de 13 t semnalizată corespunzător instituită de administratorul drumului, respectiv CNADNR, pe sectorul de drum, DN 15, km 287 – B., circulând cu ansamblul de vehicule având o masă brută de 36,7 t, cu 23,7 t mai mult decât restricția impusă, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.61, alin 1, lit. n din OG nr.43/1997. A mai arătat că faptele contravenționale au fost delimitate corect, fiind constatate și sancționate în mod just, fiind în prezența unei contravenții care s-a consumat în momentul controlului, procesul verbal beneficiind de o prezumție de veridicitate și autenticitate, care face dovada faptei până la proba contrară.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2014, notă cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, tichetul de cântar nr._/28.08.2014, copie conformă, certificat de înmatriculare, permis de conducere, aviz de însoțire a mărfii, diagramă, planșe foto.
Prin sentința civilă nr.1023/26.02.2015 a fost admisă excepția de necompetență teritorială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra N..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub același număr, la data de 11.03.2015.
Potrivit art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petent la data de 03.09.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării, respectiv de la data de 28.08.2015.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2014, petentul S. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 7000 lei ( 4000 lei + 3.000 lei), pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.4 pct.75 din HG nr.69/2012 și art.61, alin 1, lit. n din OG nr.43/1997. S-a reținut că la controlul efectuat la data de 28.08.2014 asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul S. C., care efectua un transport rutier de marfă, s-a constatat nerespectarea de către acesta a regulilor privind încărcarea mărfii, respectiv regulile de fixare și arimare, deși la bordul vehiculului existau chingi de arimare, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.4 pct.75 din HG nr.69/2012. S-a mai reținut și că acesta a încălcat restricția de circulație de 13 t semnalizată corespunzător instituită de administratorul drumului, respectiv CNADNR, pe sectorul de drum, DN 15, km 287 – B., circulând cu ansamblul de vehicule având o masă brută de 36,7 t, cu 23,7 t mai mult decât restricția impusă.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În motivare instanța va reține dispozițiile art.17 din OG 2/2001, care prevăd: „ Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Motivul invocat de petent reprezintă, pe de o parte, o invocare a propriei culpe, în condițiile în care procesul verbal contestat este semnat de acesta, iar pe de altă parte ar putea fi cel mult un motiv de nulitate relativă, de natură a atrage anularea procesului verbal doar în cazul dovedirii unei vătămări, or în prezenta cauză nu a fost făcută dovada vreunei vătămări
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că în conformitate cu disp. art.61, alin. 1, lit. p din OG nr. 43/1997 constituie contravenție n) încălcarea restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (1) si (2), cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicata conducătorului auto; iar în conformitate cu disp.art.4 pct.75 din HG nr.69/2012 constituie contravenție nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a regulilor privind încărcarea, repartizarea încărcăturii, asigurarea și fixarea mărfurilor transportate;
În privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeana în mod constant în jurisprudența sa.( cauza N. c. României din noiembrie 2008).
De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franței, din octombrie 1988, parag.28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suediei, din iulie 2002, parag.113). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței).
Instanța reține astfel că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizez orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În prezenta cauză, instanța reține că fapta a fost constatată de agentul constatator ca urmare a verificării documentelor puse la dispoziție de petent.
În ceea ce privește probațiunea, cu privire la fapta prevăzută de art.61, alin 1, lit. n din OG nr.43/1997, instanța apreciază că intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului verbal prin coroborarea faptului că pe sectorul de drum, DN 15, km 287 – B. și km 320 – R. este instituită de administratorul drumului, respectiv CNADNR, restricția de circulație de 13 t fiind semnalizată corespunzător cu înscrisurile prezentate chiar de petent, respectiv tichetul de cântar nr._/28.08.2014din care rezultă că ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare_ /_ pe care îl conducea avea o greutate brută de_ kg, cu 23,7 t mai mult decât restricția impusă. Ca urmare, revenea petentului obligația de a face proba contrară, respectiv că sectorul de drum pe care a fost oprit nu era sub incidența restricției de circulație menționate, or o asemenea dovadă nu a fost făcută, petentul limitându-se la a arăta că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității.
Cu privire la fapta prevăzută de art.4 pct.75 din HG nr.69/2012, instanța reține că intimatul a depus la dosar planșe foto care fac pe deplin dovada celor consemnate în procesul verbal, astfel încât revenea, de asemenea, petentului obligația de a face proba contrară, or și cu privire la această faptă petentul a rămas în pasivitate, sub aspectul probațiunii.
Nu în ultimul rând instanța reține că petentul a semnat nu numai procesul verbal fără obiecțiuni, ci și nota cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, în care apar menționate în mod expres cele două deficiențe constatate –f.17.
Având în vedere că nu au fost administrate probe care să combată cele reținute de agentul constatator, instanța apreciază că situația reținută de acesta corespunde situației de fapt și că procesul verbal este corect întocmit, cu privire la fiecare dintre cele două contravenții.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate pentru contravenția prevăzută de art.61, alin 1, lit. n din OG nr.43/1997, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de dispozițiile legale, raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că, deși fapta săvârșită de acesta poate fi apreciată ca fiind gravă, aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă pentru a-i permite petentului să perceapă gravitatea faptei săvârșite și necesitatea respectării dispozițiilor legale pentru efectuare transportului rutier, și, în acest context, suficientă pentru atenționarea asupra conduitei sale viitoare și pentru îndreptarea sa, această sancțiune a avertismentului putând fi aplicată, conform art.7 alin.3 din OG. nr. 2/2001, și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. La reținerea acestei concluzii instanța va avea în vedere că intimata nu a comunicat că petentul ar mai fi săvârșit, de-a lungul timpului, fapte de natura celor reținute în procesul verbal contestat, ceea ce să ducă la ideea unei perseverențe contravenționale, considerând astfel că, fiind la prim abatere, scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Cu privire la sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct.75 din HG nr.69/2012, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii. Sub acest aspect, având în vedere atitudinea petentului, de contestare a faptelor reținute, coroborat cu faptul că deși vehiculul era dotat cu chingi de arimare, acestea nu au fost folosite, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea acestei sancțiuni, considerând că scopul punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunii nu ar fi atins prin aplicarea avertismentului.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va admite în parte plângerea formulată de petentul S. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2014, va înlocui sancțiunea de 3.000 lei amendă contravențională aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art.61 alin 1 lit n din OG nr.43/1997 cu sancțiunea ”avertisment”, va atrage atenția acestuia asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va pune în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul S. C. (CNP_) cu domiciliul în .. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2014 în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR cu sediul în Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Înlocuiește sancțiunea de 3.000 lei amendă contravențională aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art. 61 alin 1 lit. n din OG nr.43/1997 cu sancțiunea ”avertisment”.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi pune în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A./16.07.2015
Tehnored. A.G./24.07.2015
4 ex. / 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1667/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1726/2015.... → |
|---|
