Plângere contravenţională. Sentința nr. 1617/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1617/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1617
Dosar nr._ - plângere contravențională–
Cod operator 2860
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1617
Ședința publică din 08.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. B.-judecător
GREFIER – E. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul Z. A., cu domiciliul în Piatra N., st. Plevnei, nr. 1, ., . împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra-N., ., jud. N..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 24.04.2015 și au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și prin s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 08.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2014 sub nr. de dosar_, petentul Z. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2014de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, la data de 20.11.2014, deplasându-se pe raza localității D. Roșie a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că circula cu viteza de 86 km/h, fiind sancționat contravențional.
Petentul susține că se deplasa pe banda de lângă axul drumului, deoarece pe prima bandă se afla un camion, care la un moment dat a virat brusc stânga, forțându-l să intre pe contrasens. In aceste condiții a accelerat pentru a depăși camionul în încercarea de a evita un eventual incident în trafic deoarece, din sens opus, se apropiau alte mașini.
În aceste condiții, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal.
În drept, petentul a invocat aplicarea dispozițiilor OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2014de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2) Întâmpinarea formulată de către intimat:
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 30.01.2015, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că la data de 20.11.2014, petentul a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, în localitatea D. Roșie, județul N., având viteza de 86 km/h.
Fapta comisă de petent este prevăzută de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3) din O.U.G. nr. 195/2002din O.U.G. nr. 195/2002.
În aceste condiții, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Mai mult decât atât, fapta contravențională este probată cu ajutorul prezumpției de legalitate a actului administrativ, actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumpția de autenticitate, actul emanând de la instituția emitentă și cu prezumpția de veridicitate.
Intimatul mai arată că din punct de vedere al individualizării sancțiunii au fost respectate prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
În concluzie, intimatul solicită respingerea acțiunii promovată de către petentul și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile H.G. nr. 1391/2006, O.U.G. nr. 195/2002, republicată și O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: înregistrare video, atestat operator nr. 11 din 14.04.2010 și buletin de verificare metrologică nr._ din 02.04.2014.
3) Aspecte procesuale:
În ședința publică din data de 08.05.2015, instanța apreciind ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri și proba cu mijlocul material de probă solicitat de intimat și a respins ca inadmisibilă administrarea probei testimoniale solicitată de petent, în raport de dispozițiile art. 109 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora contravențiile la regimul circulației rutiere se constată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
4) Soluționarea fondului cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal CP nr._ încheiat la data de 28.08.2014de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., rezultă că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 lei și 4 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3) și art. 101 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, agentul constator a reținut că la data de 20.11.2014, petentul a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, în localitatea D. Roșie, județul N., având viteza de 86 km/h.
4.1 În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Aplicând aceste dispozitii legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța verificând procesul-verbal CP nr._ încheiat la data de 28.08.2014de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., din punct de vedere al legalității, apreciază că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
4.2. Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3) coroborat cu art. 102 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002, republicată potrivit căruia depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare de 4 puncte penalizare.
Totodată, instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția romană la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic.
Asadar, înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip Autovision este certificat prin Aprobarea Model nr. 012/2009 și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 02.04.2014.
Instanța mai reține că cinemometrul este dotat cu discriminator de sens și dispozitiv de vizare și este astfel conceput încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză unui autovehicul care nu are nicio legătură cu această viteză (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe măsurare manuală), precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat, conform dispozițiilor art. 3.3.2 din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”.
Prin urmare, instanța apreciază că înregistrarea efectuată de către intimat constituie o probă pentru aplicarea legislației rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerințele prevăzute în mod imperativ de lege.
În aceste condiții, din înregistrarea efectuată coroborată cu mențiunile procesului-verbal CP nr._ încheiat la data de 28.08.2014de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., instanța reține că la data de 20.11.2014, petentul a condus autoturismul, marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, în localitatea D. Roșie, cu viteza de 86 km/h.
În ceea ce priveste forța probantă a procesului-verbal, instanța are în vedere jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1986; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Conventie (A. contra Romaniei, 4.10.2007).
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință, precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fata lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Codului rutier au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv, cu atât mai mult cu cât dreptul de a conduce un autovehicul este de o mare însemnatate pentru viața oricărei persoane.
Prin urmare, instanța reține că relatările agentului constatator referitoare la faptul că petentul a circulat în localitate beneficiază de o prezumpție relativă de adevăr care nu a fost răsturnată de către petent.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumpția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumpției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumpțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a conduce la data de 20.11.2014, autoturismul, marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, în localitatea D. Roșie, cu viteza de 86 km/h.
Totodată, conform art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petent și urmarea imediată, rezultă, ex re, din însăși săvârșirea acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3) coroborat cu art. 102 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că prin procesul-verbal petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 lei și 4 puncte de penalizare.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social relativ ridicat avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, depășirea limitei maxime de viteză admisă pe drumul public în localitate cu 36 km/h, împrejurările în care a fost comisă, respectiv pe drumul public, de urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice precum și atitudinea petentului care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În raport de aceste criterii de individualizare, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constator este individualizată în mod corect.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată și, prin urmare, o va respinge.
In temeiul art. 453 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul Z. A., CNP :_, cu domiciliul în Piatra N., st. Plevnei, nr. 1, ., . împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2014 de agent constatator din cadrul Biroului Rutier N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., Cod fiscal:_, cont bancar: RO 08 TREZ__ , cu sediul în Piatra-N., ., jud. N.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
Președinte,Grefier,
P. BoțuEnea E.
Red.P.B/02.06.2015
Tehnored. E.E/ 8.06.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1726/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1551/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
