Plângere contravenţională. Sentința nr. 273/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 273/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 273
Dosar nr._ plângere contravenționala
cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 273
Ședința publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din
Președinte – C. I. - judecător
Grefier - D. B.
La ordine se află pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravenționala formulată de petentul P. D.-D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 30.01.2015.
Încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 05.08.2014 sub nr._, petentul P. D. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.07.2014, prin care a fost sancționat cu 9 puncte amendă în valoare de 810 lei și reținerea permisului de conducere pentru fapta de a fi circulat cu autovehiculul în localitatea D. Rosie cu viteza de 104 km/h.
În motivarea plângerii, petentul a menționat in esenta că nu a savârșit contraventia pentru care a fost incheiat procesul-verbal prin care a fost sanctionat.
A mentionat ca viteza cu care circula depășea 75/80 km/h, dar nu cei 100 km /h indicate de agent.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea acțiunii, petentul a atașat plângerii copia procesului-verbal de contravenție (fila 5).
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei (fila 8).
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât actul de constatare și sancționare a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în condițiile nesocotirii de către petent a prevederilor legale privind regimul legal de viteză în localitate.
Intimatul a mai precizat că procesul-verbal este legal și temeinic, facand dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept până la proba contrara.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a anexat întâmpinării copia procesului-verbal (fila 14), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autoturismul MAI_ (fila 16), atestatul de operator radar al agentului constatator (fila 15), inregistrare video (fila 13).
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
La data de 27.07.2014, petentul P. D. D. a fost sancționat contravențional de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N. – Serviciul Rutier, cu amendă în cuantum de 810 lei și reținerea permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce pentru fapta de fi condus autoturismul cu nerespectarea regimului legal de viteză în localitate.
S-a reținut în procesul-verbal . nr._/27.07.2014 că, la data menționată, orele 07,09 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea D. Rosie, cu viteza de 104 km/h înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ (fila 14).
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârșit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generală a acesteia), natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Mergând pe linia de raționament a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că primul și cel de-al doilea criteriu, menționate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speței de față: primul, deoarece contravenția, în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere.
Pe de altă parte, potrivit ultimului criteriu, fapta petentului poate fi asimilată unei fapte penale sub aspectul sancțiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 810 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce au un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinate acoperirii vreunui prejudiciu.
În consecință, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Totodată, Curtea a mai amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Este adevărat însă că, în situațiile sancționării pentru depășirea vitezei legale, nu este suficientă prezența agentului constatator la locul săvârșirii faptei; de altfel aprecierea vitezei nici nu poate fi făcută de acesta fără ajutorul unui dispozitiv de tip cinemometru, conceput special pentru măsurarea vitezei autovehiculelor angajate în trafic.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În aceste condiții, din ansamblul materialului probator administrat, rezultă că intimatul și-a îndeplinit obligația de a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Astfel, potrivit Normei de metrologie legală 021-05, cinemometrele sunt mijloace de măsurare care măsoară de la distanță și afișează viteza de deplasare a autovehiculelor aflate în mișcare în traficul rutier, independent de caracteristicile acestora. Cinemometrele pot fi destinate a fi utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului de patrulare.
Atestarea legalității unui cinemometru se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare (art. 5.2 din NML 021-05).
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cinemometrul de control rutier, tip AUTOVISION, utilizat de agentul constatator, care măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, montat pe autoturismul nr. MAI_, îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege, astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic (fila 16).
Mai mult, înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de intimat (fila 13) respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din N.M.L. 021-05, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea ( 27.07.2014, ora 07,09,21 ), valoarea vitezei măsurate (104 km/h), imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare (_ ).
Totodată, instanța are în vedere și Atestatul de operator radar nr. 17 din data de 14.04.2010 (fila 15) din care rezultă că agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul de supraveghere video a traficului rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Prin urmare, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției constă în acțiunea petentului de a circula cu autoturismul în localitate, cu o viteză de 104 km/h, încălcând astfel dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către petent constă în lezarea valorii sociale care asigura desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, în condițiile în care nerespectarea vitezei legale în localitate implică punerea în pericol a altor persoane aflate în trafic, în calitate de conducători auto, pasageri sau pietoni.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Din acest punct de vedere, instanța constată că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea regimului legal de viteză cu 9 puncte-amendă, în valoare de 810 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, adică sancțiunea minimă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, astfel încât constată că sancțiunea aplicată întrunește cerința proporționalității cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța mai reține, sub acest aspect, că fapta reținută prezintă un grad semnificativ de pericol social, mai ales în condițiile frecvenței accidentelor rutiere, fiind nejustificată înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, întrucât, prin atitudinea sa, petentul nu a demonstrat că o sancțiune cu caracter nepecuniar ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
În consecință, ținând seama de toate considerentele expuse mai sus, urmează să dispună respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul P. D.-D. CNP_, cu domiciliul în Piatra N., ., jud. N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., cu sediul în Piatra N., jud. N., privind procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/27.07.2014.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. D. B.
Red.Tehn CI/19.06.2015
Tehnoredactat CI/D.B/19.06.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1578/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 513/2015.... → |
|---|
