Plângere contravenţională. Sentința nr. 513/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 513/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 513
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.U.G. nr. 195/2002R)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 513
Ședința publică de la 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 118 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În temeiul art. 34 alin. 1 teza ultimă din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că nu sunt aplicabile dispozițiile din codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecății, instanța pășește judecarea în fond a cauzei.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și cu înregistrarea video a pretinsei abateri, solicitată de către intimat, apreciindu-le pertinente, concludente și utile pentru soluționarea prezentei pricini și constată că petentul nu a solicitat probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014, sub nr._, petentul G. S. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.08.2014, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 810 lei și anularea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a susținut că procesul-verbal este netemeinic. A arătat că, la data de 31.08.2014, în jurul orei 20:00, în timp ce conducea autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, imediat după intersecția pe drumul spre Bodești, în apropierea intersecției a fost oprit de agentul de poliție care i-a comunicat că va fi sancționat pentru depășirea vitezei. Petentul a susținut că nu este posibil ca mașina sa care are 17 ani să prindă o viteză mare pe o distanță scurtă, motiv pentru care a solicitat polițistului prezentarea înregistrării video dar acesta i-a spus că nu o poate prezenta decât dacă este contestat procesul-verbal.
Petentul a solicitat ca intimatul să depună la dosar proba foto din care să reiasă viteza înregistrată, certificatul de verificare metrologică și dovada că agentul era competent să efectueze măsurătorile.
Totodată, petentul a susținut că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, fiindu-i produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Aceasta deoarece nu se menționează numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat cinemometrul, măsurarea efectuată nefiind valabilă întrucât potrivit art. 5.2.1 din NML 021-05, „În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.”
În drept, petentul nu a motivat plângerea.
În dovedire, nu a solicitat probe, dar a anexat următoarele înscrisuri, în copie: cartea de identitate, dovada . nr._, procesul-verbal . nr._ din 31.08.2014, certificat de înmatriculare.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Petentul a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 11.11.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean N. a depus la dosar întâmpinare, fila 16, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.
În fapt, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, la data de 31.08.2014, ora 20:00, a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 156A, în loc. Boțești, județul N., având viteza de 107 km/h, fiind înregistrat video. A precizat că fapta comisă de petent este prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, petentul fiind sancționat cu amendă în valoare de 810 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost reținut permisul de conducere.
Intimatul a menționat și că petentul a formulat obiecțiuni și a refuzat să semneze de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 al procesului-verbal de contravenție.
S-a mai arătat că deși Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultând că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În plus, fapta este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate și cu prezumția de veridicitate.
Intimatul a mai precizat că, sub aspectul individualizării sancțiunii, au fost respectate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Intimatul a arătat că, potrivit Deciziei nr. 183/08.05.2003, prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției și să îi fie respectate garanțiile procesuale.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 15 din OG nr. 2/2001 și art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv întâmpinarea, actul sancționator, înregistrarea video a abaterii săvârșite, atestatul de operator radar al agentului constatator și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului.
Au fost anexate întâmpinării următoarele: CD cu înregistrarea video, procesul-verbal . nr._/31.08.2014, atestat operator „AUTOVISION”, buletin de verificare metrologică nr._/02.04.2014.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a constatat că plângerea depusă de petent la data de 15.09.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, acesta fiind întocmit la data de 31.08.2014.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile aflate la dosar, menționate anterior.
La solicitarea intimatului, a fost administrată și proba cu înregistrarea video.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 31.08.2014 de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N., Serviciul Rutier, petentul G. S. a fost sancționat cu amendă în valoare de 810 lei, iar ca sancțiune complementară i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile. S-a constatat că, la aceeași dată, ora 19:40, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Boțești, jud. N., cu viteza de 107 km/h.
Fapta a fost încadrată juridic la art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Petentul a susținut că are de făcut obiecțiuni și a refuzat semnarea procesului-verbal.
În plângerea formulată, petentul a susținut că nu a circulat cu viteza menționată în procesul-verbal.
În cuprinsul întâmpinării, intimatul a invocat prezumția de legalitate și prezumția de autenticitate și de veridicitate de care se bucură procesul-verbal, dar și proba cu înregistrarea video realizată.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
De asemenea, instanța reține că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale în dreptul românesc a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze, precum A. contra României, N. contra României, I. P. contra României, A. contra României, H. și alții contra României, N. G. contra României.
Potrivit jurisprudenței europene, din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere.
În materie de circulație rutieră, Curtea Europeană a precizat că art. 6 § 2 din Convenția europeană nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că în principiu convenția nu se opune acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Curtea a mai subliniat că prezumția de răspundere a petenților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
Instanța a analizat situația particulară a petentului G. S. în lumina principiilor de drept sus-enunțate.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la nulitatea absolută a procesului-verbal pentru lipsa mențiunii numărului de înmatriculare al autospecialei poliției pe care era montat cinemometrul cu care s-a măsurat viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, instanța reține că acest aspect invocat de petent nu se confirmă în condițiile în care în procesul-verbal s-a menționat că viteza a fost „stabilită de aparatul radar montat pe auto MAI_”, iar buletinul de verificare metrologică depus la fila 19 cuprinde mențiunea „montat pe auto tip Dacia L. MCV nr. înm. MAI_”. Așadar, art. 5.2.1 din NML 021-05, potrivit căruia „legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice”, a fost respectat în cauză.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că înregistrarea video depusă la dosar face deplina dovadă a săvârșirii contravenției de către petent.
Potrivit mențiunii din procesul-verbal, aparatul radar era montat pe autospeciala MAI nr._, iar din buletinul de verificare metrologică depus la fila 19 rezultă că pe acest autoturism a fost montat un cinemometru care măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, verificarea metrologică fiind valabilă un an, de la 02.04.2014 până la până la 02.04.2015, data constatării contravenției, 31.08.2014, situându-se în acest interval de timp. A fost depus la fila 18 și atestatul de operator al agentului de poliție.
Instanța apreciază că, din înregistrarea video depusă la dosar, rezultă fără dubiu că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h, în interiorul localității, acest aspect rezultând din existența unei gospodării care poate fi observată pe înregistrarea video.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul G. S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul G. S. (CNP_), cu domiciliul în municipiul Piatra N., .. D. nr. 15, ., apt. 3, județul N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. (Cod fiscal_), cu sediul în municipiul Piatra N., ., județul N..
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 22.06.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 273/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 534/2015.... → |
|---|
