Plângere contravenţională. Sentința nr. 534/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 534/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 534
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 534
Ședința publică din 18.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. T.
GREFIER: I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N., având ca obiect plângere contravențională – Lg. 53/2003 rep.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petentă, administrator P. A. E. C. R. și martora M. L. Ș., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului și martora C. Dumitrița.
În cadrul referatului cauzei, grefierul de ședință învederează instanței următoarele:
- procedura de citare legal îndeplinită.
- cauza este la al 3-lea termen de judecată.
Față de lipsa martorei C. Dumitrița, instanța dispune citarea cu mandat de aducere.
Martora M. L. Ș. învederează faptul că martora C. Dumitrița este plecată la muncă în Anglia, aspect necontestat de reprezentantul petentei, astfel incât instanța revine asupra dispoziției de recitare a martorei C. Dumitrița.
Potrivit dispozițiilor art. 311 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 318 și art. 319 din Codul de procedură civilă, s-a procedat la ascultarea martorei M. L. Ș., căreia în prealabil i s-au pus în vedere dispozițiile art. 273 Cod penal, declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar (fila 57).
Apreciind probatoriul epuizat, față de dispozițiile art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014, sub nr._, petenta . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă N. (denumit în continuare „ITM”), plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.02.2014, prin care a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor privind încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă față de angajata Comarita D..
În motivarea plângerii, petenta a arătat in esentă că procesul verbal în discuție e netemeinic, întrucât angajatei i se incheiase legal contract de muncă incepând cu data de 25.02.2014, contractul nefiind evidentiat si in registrul de evidentă al salariatilor, dintr-o eroare tehnică. De fapt, numita Comarita D. o inlocuia, la data controlului, pentru câteva minute, pe angajata M. L. S. care efectua o plată către un furnizor.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a atașat copia procesului-verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 14.05.2014, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
S-a precizat că nerespectarea dispozițiilor privind încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă, constituie contraventie cu un pericol social deosebit, că persoana identificată la punctul de lucru, Comarita D. a prestat activitate ca barman, in beneficiul petentei, fără a avea incheiat contract individual de muncă, asa cum, dealtfel, singură a declarat.
S-a precizat că, transmiterea datelor in programul revisal este o chestiune distinctă de obligatia cuprinsă in textul de la art. 16 alin 1 din Codul muncii, pentru care a fost amendată petenta.
Considerând astfel că, având in vedere si nerecunoasterea faptei de către petentă, fapta are o gravitate sporită, solicitându-se să se respingă plângerea ca neîntemeiată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, ale Legii nr. 53/2003 și ale O.G. nr. 2/2001.
În susținerea apărărilor formulate, intimatul a atașat înscrisuri, respectiv: copia procesului-verbal de sancționare și a procesului-verbal de control, cu anexe, dovada comunicării acestora, fișa de identificare a angajatei Comarita D., practică judiciară.
În dovedirea susținerilor lor, părțile au solicitat proba cu înscrisuri și din oficiu, instanta a dispus administrarea probei testimoniale, constând în declarația martorei M. L. S., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f. 57), constatând totodată imposibilitatea audierii numitei Comarita D., datorită imprejurării că aceasta este plecată, la muncă, in străinătate.
Analizând sustinerile părtilor in raport de ansamblul probator al cauzei, instanta retine următoarele:
În fapt, la data de 27.02.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 10.000 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea 53/2003R.
În procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, s-a reținut că, în urma controlului desfășurat la punctul de lucru al petentei din Piatra N., in data de 25.02.2014, s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe numita Comarita D., care desfășura activitate, fără a încheia contract de muncă în formă scrisă anterior derulării raporturilor de muncă.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
b) cu privire la legalitatea procesului verbal
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
c) cu privire la temeinicia procesului-verbal
Instanța constată că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientei, având în vedere următoarele considerente:
Instanta reține cu prioritate că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 al CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și la incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, instanța observă că procesul-verbal care beneficiază de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
Pentru a conchide astfel, s-a ținut seama de jurisprudența constantă a Curții europene pentru drepturile omului, exempli gratia Hotărârea din 2 septembrie 1998, cauza Lauko împotriva Slovaciei, în care s-a statuat că ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
De asemenea, trebuie luată în considerare concluzia Curții desprinsă din aceeași jurisprudență în sensul că jurisdicțiilor naționale le revine, în principal, sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Față de aceste aspecte, instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate personal de către inspectorii ITM, aspectele consemnate în procesul-verbal fiind susținute de celelalte înscrisuri depuse de intimat, respectiv procesul-verbal de control și anexele aferente dar și, indeosebi, declarația dată de muncitorul insusi în fața inspectorilor de muncă la data de 25.02.2014 (f.25), din care rezultă că aceasta presta activitate timp de 8 ore pe zi, fără ca în prealabil să fi încheiat contract individual de muncă.
Martora M. L. a arătat că numita Comarita, desi se afla la bar, in locul său, la momentul controlului, nu era incă angajata societătii, declaratie ce nu va fi avută in vedere de instantă dată fiind pe de o parte atitudinea subiectivă a propriului angajat al petentei dar si, pe de altă parte, faptul că această declaratie nu se coroborează cu nicio altă probă administrată in cauză si nici măcar cu declaratia angajatei insesi.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, având în vedere situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 și că, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, o sancțiune nepecuniară, constând într-un avertisment, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei, de nerecunoastere a faptei si de subestimare a pericolului social pe care îl reprezintă eludarea legislației în domeniu, nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Pentru toate considerentele expuse, constatând caracterul neîntemeiat al plângerii contravenționale, instanța o va respinge în consecință.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petenta . SRL, înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul social în Piatra N., .. 16, ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.02.2014, în contradictoriu cu I. T. DE munca N., cu sediul în Piatra N., ..8, jud. N., ca nefondată.
Cu drept de apel la Tribunalul N., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
Președinte, Grefier,
E. T. Plecat în concediu medical
semnează
Grefier Șef
. V. M.
.
Red. E.T./22.06.2015
Tehn.E.T./M.Ș/22.06.2015
Ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 513/2015.... | Abţinere. Sentința nr. 580/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
