Plângere contravenţională. Sentința nr. 623/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 623/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 623
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 623
Ședința publică din 25.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. T.
GREFIER: I. C.
La ordine venind pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul C. I. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 31.07.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
Dezbaterile la fond au avut loc în ședința de judecată din data de 18.02.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul arhivă s-au depus la dosar, în data de 24.02.2015, concluzii scrise, formulate de către petent.
S-au declarat dezbaterile închise, după care instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la 05.08.2014, înregistrată sub nr._, petentul contestator C. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.07.2014 întocmit de intimatul I.P.J. N..
În motivarea temeiniciei plângerii, contestatorul a arătat in esentă că sunt neadevărate imprejurặrile retinute de agentul intimatei, cặ a circulat regulamentar la data sặvậrsirii presupusei contraventii. A precizat că nu i-au fost respectate drepturile protejate de art. 6 din CEDO, că s-a inserat cu rea credintă in cuprinsul procesului verbal faptul că nu are obiectiuni, profitându-se de necunoasterea limbii române de către petentul cetătean italian. A mai arătat că intimatul trebuie să isi dovedească acuzatia si că nu se afla in localitate la momentul surprinderii sale de către agentul constatator.
Plậngerea a fost intemeiată in drept, pe prevederile OG 2/2001, aplicabile in cauză, petentul fiind reprezentat de un avocat ales.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 19.11.2014 si a depus la dosar, CD cu abaterea inregistrată, buletinul de verificare metrologică si atestatul operatorului radar.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt.
În sedinta publică din 18.02.2015, apărătorul petentului a solicitat să se depună la dosar manualul de utilizare a aparatului radar, probă respinsă ca neutilă de instanta de judecată si, de asemenea, a solicitat să se dispună audierea unui martor. Dată fiind teza probatorie a dovedirii că petentul nu a circulat cu viteza inregistrată ci cu una regulamentară, instanta a respins ca neconcludentă si neutilă proba testimonială solicitată de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție .> CP nr._/31.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 810lei pentru că a circulat în loc. D-va Rosie, jud N., cu autoturismul cu nr de inmatriculare DM-122-BY, cu viteza de 103km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Instanta constatặ cặ susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal determinată de nerespectarea prevederilor referitoare la dreptul său la obiectiuni, sunt nefondate, intrucât aceaste omisiuni nu pot atrage nulitatea absolutặ a procesului verbal de contraventie.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin Decizia nr. 22/2007 a stabilit ca nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.
Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu". În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
In conditiile in care potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă Decizia este obligatorie, mutatis mutandis, instanta retine cặ, in conditiile spetei, avậnd in vedere si faptul cặ in cursul derulặrii procedurilor in fata instantei de judecatặ petentul reprezentat si de un avocat ales, se bucurặ de toate garantiile procesuale urmậnd a fi analizate si obiectiunile sale, instanta conchide cặ petentului nu i s-a adus vreo vătămare care să nu poată fi înlaturată în alt mod, și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a –și produce efectele nulitatea relativă.
Instanța va analiza în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1998, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi incặlcat regulile de circulatie vizậnd viteza legală in localitate, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarațiile petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că se coroborează. Din continutul CD depus la dosar, fila 17, raportat la succesiunea în timp a înregistrărilor si la viteza maximă la care a fost blocat cinemometrul rezultă că în ziua de 31.07.2014 petentul a circulat în localitate, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare DM-122-BY, cu viteza de 103km/h, deci cu peste 50 km peste limita maximă admisă. Având în vedere că această viteză a fost înregistrată cu cinemometrul montat pe verificat metrologic, potrivit buletinului de la fila 19, de către un agent care este atestat să utilizeze acest aparat, potrivit atestatului de la fila 20, dubiile privind legalitatea acestor inregistrări sunt pur ipotetice, neputând avea consecinte juridice, măsurarea vitezei realizându-se în condițiile stabilite de lege.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele care au fost reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea petentului, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul C. I., născut la data de 14.06.1962, cu domiciliul procedural ales la avocat P. R. din Tg. N., ..9, jud. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.07.2014, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N., ca nefondată.
Cu drept de apel la Tribunalul N., în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte, Grefier,
E. T. Plecat în concediu medical
semnează
Grefier Șef
. V. M.
.
Red. E.T./12.06.2015
Tehn.E.T./M.Ș./22.06.2015
Ex.4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 629/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Validare poprire. Sentința nr. 682/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
