Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 718/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 718/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 718
Dosar nr._ - contestație la executare ș.a. –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 718
Ședința publică de la 3 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. P. N., prin Primar, în contradictoriu cu intimata C. M., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns numita A. A., mandatarul intimatei, lipsă fiind reprezentantul contestatorului și intimata.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 713 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 650 alin . 1 Cod procedură civilă.
Instanța procedează la identificarea numitei A. A., fiica lui G. și M., născută în municipiul P. N., județul N., legitimată cu B.I. . nr._, CNP_, cu domiciliul în municipiul P. N., ., apt. 20, județul N. care depune la dosarul cauzei un punct de vedere cu înscrisuri anexă (filele 58-65 dosar).
În vederea respectării dreptului la apărare, instanța comunică intimatei, prin mandatar A. A., înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către contestator.
Instanța constată că, din eroare, s-a comunicat contestatorului faptul că datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, acesta având posibilitatea solicitării restituirii, potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția autorității de lucru judecată, invocată de către contestator, motivat de faptul că s-au judecat mai multe contestații la executare.
Mandatarul intimatei, numita A. A. învederează instanței că la Curtea de Apel Bacău a fost admisă acțiunea formulată de dumneaei.
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de către contestator, neputând reține tripla identitate de părți, obiect și cauză, potrivit art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, conform căruia „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”. Or, este evident că prezenta contestație la executare este îndreptată împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 292/2014, acesta nefăcând obiectul celorlalte contestații la executare invocate de contestator. De altfel, consecința admiterii acestei excepții este respingerea cererii, fiind de neînțeles din această perspectivă invocarea de către contestator a excepției. În realitate, ceea contestatorul are dreptate să invoce este prezumția de lucru judecat, iar nu excepția autorității de lucru judecat, prezumție în baza căreia ceea ce au reținut în mod definitiv instanțele cu prilejul judecării contestațiilor la executare indicate trebuie respectat și cu ocazia prezentei contestații.
Instanța constată că pentru cererea având ca obiect „suspendare executare silită”, contestatorul nu datorează cauțiune, potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Instanța acordă cuvântul părților pe cererea având ca obiect suspendarea executării silite.
Mandatarul intimatei, numita A. A., se opune suspendării executării.
Instanța rămâne în pronunțare pe cererea având ca obiect „suspendare executare silită” și, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța dă cuvântul părților asupra probatoriului pe contestația la executare:
A. A., mandatarul intimatei, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei la acest termen de judecată, respectiv: adresa nr._ din data de 25.08.2005 a Municipiului P. N. și sentința civilă nr. 1054 din data de 04.03.2008 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ .
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea pricinii, încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de către contestator, precum și cea solicitată implicit de intimată, prin depunerea la dosarul cauzei a adresei nr._ din data de 25.08.2005 a Municipiului P. N. și a sentinței civile nr. 1054 din data de 04.03.2008 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, întrucât administrarea acesteia nu conduce la amânarea judecării cererii, în temeiul art. 254 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, nefiind necesară comunicarea către contestator, primul înscris emanând de la contestator, iar al doilea fiind o sentință civilă pronunțată într-un dosar în care contestatorul a fost parte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Mandatarul intimatei, numita A. A., solicită respingerea contestației la executare și să i se facă plata în continuare.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.11.2014, sub nr. 10._, contestatorul M. P. N., prin primar, în contradictoriu cu intimata C. M., prin procurator A. A., a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite și ridicarea popririi.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că intimata a solicitat prin intermediul B. C. C. începerea executării silite a sentinței civile nr. 665/C din 10.12.2004, pronunțată de Tribunalul N., rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr. 425/2005 a Curții de Apel Bacău. Astfel, prin încheierea nr._ s-a format dosarul de executare nr. 292/2014 iar M. P. N. a primit somație să se conformeze dispozitivului hotărârilor judecătorești menționate.
Contestatorul a susținut că, potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, constituie titlu executoriu doar hotărârile definitive sau alte hotărâri sau înscrisuri care pot fi puse în executare. Atât sentința civilă nr. 665/C/2004, cât și decizia civilă nr. 425/2005, care au fost atașate somației din dosarul de executare, nu sunt definitive, ambele fiind supuse căilor de atac ale apelului și recursului.
A adăugat că prin sentința civilă nr. 665/C din 10.12.2004, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr. 1881/C/2003, instanța a dispus modificarea în parte a dispoziției primarului nr. 1025/20.08.2003 în sensul că a admis în parte notificările nr. 14/18.05.2001 și nr. 123/14.02.2001, stabilind ca valoare echivalentă a construcției demolate suma de_ lei în loc de_ lei, în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, conform opțiunii contestatoarelor, și ca valoare echivalentă a terenului în suprafață de 70 mp intravilan suma de 70.000.000 lei în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent conform opțiunii contestatoarelor. P. urmare, contestatorul a subliniat că nicăieri în cuprinsul sentinței civile nr. 665/2004 nu se vorbește despre despăgubiri bănești, ci despre măsuri reparatorii în echivalent. De altfel, primarul municipiului și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit sentinței civile nr. 665/C/10.12.2004 prin emiterea dispoziției nr. 356/24.02.2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri. Dispoziția împreună cu dosarul notificării s-a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea reevaluării bunurilor imobile preluate abuziv potrivit standardelor internaționale de evaluare și emiterii deciziei privind acordarea titlurilor de despăgubire.
În concluzie, contestatorul a susținut că intimata nu înțelege că, în cazul stabilirii de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligația de plată nu revine autorității învestite cu soluționarea notificării, în cazul de față Primarul Municipiului P. N., ci Statului Român. Astfel, titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 81/2007. Potrivit art. 2 al titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordării despăgubirilor, Fondul Proprietatea se reorganizează sub forma unei societăți de tip închis, cu personalitate juridică. Tot astfel, în art. 3 se precizează că titlurile de despăgubire sunt emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor „în numele și pe seama statului român corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de fondul Proprietatea și/sau după caz în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată”. În concluzie, nu municipiul este acela care datorează intimatei suma de_,50 lei, cu titlu de măsuri reparatorii, ci Ministerul de Finanțe.
Contestatorul a invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece intimata s-a adresat de nenumărate ori unor diverși executori judecătorești. Astfel, același titlu executoriu a făcut obiectul dosarului de executare nr. 224/2005 al executorului judecătoresc M. P.. Contestatorul a precizat că a achitat cheltuielile de judecată cu privire la care a fost somat în acest dosar de executare. Contestația la executare formulată împotriva somației emise în acest dosar de executare a fost soluționată prin sentința civilă nr. 3566/28.09.2005, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul civil nr. 6601/2005. Instanța a admis contestația la executare, a anulat somația emisă de executorul judecătoresc și a dispus continuarea executării silite în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. Într-adevăr, art. 24 (devenit art. 26 în urma republicării) din Legea nr. 10/2001 prevede ca în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Or, Primarul Municipiului P. N. și-a îndeplinit obligația ce-i revenea în dosarul nr. 1881/C/2003 prin emiterea dispoziției nr. 356/24.02.2006.
De asemenea, același titlu executoriu a făcut obiectul dosarului de executare nr. 267/2005 al executorului judecătoresc N. T., iar prin sentința civilă nr. 911/06.03.2006, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul civil nr. 448/2006, instanța a admis contestația la executare formulată de municipiu și a dispus anularea actelor de executare. S-a reținut că Legea nr. 247/2005 reglementează expres regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar sentința civilă nr. 665/C/2004 nu conține dispoziții susceptibile de a fi puse în executare silită, conform art. 379 alin. 1 din codul de procedură civilă vechi, în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent. Acestea fac obiectul unei proceduri ce implică anumite organisme înființate cu scopul de acordare a despăgubirilor (art. 16 din Legea nr. 247/2005).
Totodată, prin sentința civilă nr. 2539/21.06.2006, pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul civil nr. 3135/2006 s-a respins ca nefondată cererea de validare a popririi formulată de intimată. S-a reținut că toate actele de executare silită efectuate de executorii judecătorești la care intimata a apelat au fost desființate de instanțele judecătorești, cererea intimatei urmând a fi soluționată potrivit procedurii speciale reglementate de dispozițiile Legii nr. 247/2005 în problema acordării măsurilor prin echivalent.
P. sentința civilă nr. 617/15.02.2007, pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de intimată.
P. sentința civilă nr. 3158/11.09.2007, pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de M. P. N. și s-a dispus anularea actelor de executare începute în dosarul nr. 267/2005 al B. N. T..
P. sentința civilă nr. 3971/17.10.2008, pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de M. P. N. și s-a dispus anularea tuturor formelor de executare în dosarul nr. 353/2007 al B. N. T..
A mai menționat că pe rolul Tribunalului N. se află dosarul nr._ prin care intimata solicită punerea în executare a sentinței civile nr. 665/C/2004.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite și la ridicarea popririi, contestatorul a arătat că, deși M. P. N., și-a îndeplinit obligațiile față de creditoare, la data de 19.11.2014, prin adresa nr._/2014, ANAF a înștiințat municipiul că B. C. C. a solicitat înființarea popririi asupra conturilor municipiului deschise la Trezoreria P. N.. A apreciat că înființarea popririi este nelegală și abuzivă. Poprirea înființată asupra veniturilor municipiului de la Trezoreria P. N. este nelegală deoarece executarea silită pornită nu ține cont de interdicția impusă în mod expres de art. 1 alin. 2 din OUG nr. 22/2002, potrivit căruia „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate”. A.. 1 prevede că titlurile executorii se achită din sumele aprobate cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli. A arătat că dispozițiile OUG nr. 22/2002 sunt instituite de legiuitor tocmai pentru a preîntâmpina situația creată prin poprirea efectuată de B. C. C. și anume de a se ajunge la imposibilitatea funcționării instituției, imposibilitatea de a efectua plăți, inclusiv a salariilor. Această situație duce la achitarea de penalități de întârziere la plata facturilor și disfuncționalitate în activitatea de funcționare a instituției publice. Poprirea a dus la blocarea activității financiare a municipiului.
Cu privire la cauțiune, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora „cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune”.
În sfârșit, contestatorul a arătat că multitudinea de dosare la executorii judecătorești și de pe rolul instanțelor judecătorești dovedește că intimata a abuzat de drepturile sale procesuale, în mod voit și cu rea-credință, cauzând o risipă de timp, de resurse financiare și logistice motiv pentru care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare, în temeiul art. 12 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 – art. 719 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate, în copie, următoarele: adresa ANAF nr._/20.11.2014, somația din 10.11.2014 din dosarul de executare nr. 292/2014 al B. C. C., încheierea din 06.11.2014.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri, în temeiul art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Ulterior, la data de 25.11.2014, contestatorul a mai depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 356/24.02.2006, emisă de Primarul Municipiului P. N., adresa nr._/24.02.2006, înaintată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, proces-verbal de predare-primire din 10.03.2006, confirmare de primire, adresa nr. RG/_/SSET/3267/03.09.2014 înaintată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților către intimată, sentința civilă nr. 3566/28.09.2005, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr. 6601/2005, sentința civilă nr. 911/06.03.2006, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr. 448/2006, sentința civilă nr. 2539/21.06.2006, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr. 3135/2006, sentința civilă nr. 617/15.02.2007, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr._/2006, sentința civilă nr. 3158/11.09.2007, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr._, sentința civilă nr. 3971/17.10.2008, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr._ .
La solicitarea instanței, contestatorul a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei.
La data de 11.12.2014, mandatara A. A. a depus la dosar întâmpinare, fila 44, solicitând respingerea contestației la executare.
A susținut că, în cauză, este vorba de punerea în executare silită a deciziei judecătorești nr. 665/C/2004 cu privire la despăgubirile acordate de către instanță, hotărârea fiind rămasă definitivă prin hotărârea Curții de Apel Bacău. A menționat că hotărârea judecătorească este definitivă și irevocabilă, fiind învestită cu formula executorie încă din anul 2005. A susținut că suma constatată de instanță depășește nivelul ce ar putea fi acceptat de judecătorie. A afirmat că primăria formulează în mod abuziv contestații la executare și o poartă prin procese, în condițiile în care, potrivit Codului penal, nepunerea în executare a hotărârii judecătorești se sancționează cu arest de la 3 la 2 ani.
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, intimata a depus la dosar note de ședință, anexând, în copie, adresa nr._/25.08.2005 înaintată de contestator către intimată, și sentința civilă nr. 1054/04.03.2008, pronunțată de Judecătoria P. N., în dosarul nr._ .
Cu privire la termenul legal pentru formularea contestației la executare, așa cum este reglementat de art. 714 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 2010, instanța a constatat că actele de executare contestate în cauză sunt primite de contestator la data de 12.11.2014 și 20.11.2014, iar contestația la executare a fost depusă la data de 20.11.2014, fiind deci respectat termenul de 15 zile de la comunicare.
Instanța a administrat, la solicitarea contestatorului, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate mai sus.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 665/C/10.12.2004 a Tribunalului N. a fost modificată în parte Dispoziția Primarului nr.1025/2003 în sensul că a admis în parte notificările nr.14/2001 și nr.123/2001, stabilind: - ca valoare echivalentă a construcției demolate suma de_ lei în loc de_ lei, în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, conform opțiunii contestatoarelor; - ca valoare echivalentă a terenului în suprafață de 70 mp intravilan, suma de 70.000.000 lei, în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, conform opțiunii contestatoarelor.
Ca urmare a acestei sentințe, Primarul Municipiului P. N. a emis Dispoziția nr. 356/24.02.2006, prin care a propus acordarea de despăgubiri numitelor C. M. și A. A. pentru terenul de 70 m.p. situat în municipiul P. N., . bis, și pentru casa și anexele situate în municipiul P. N., ..
Totodată, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire din 10.03.2006, depus la fila 22 din dosar, contestatorul a înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților dosarul și documentația aferentă în vederea plății despăgubirilor către intimată.
Din adresa nr. RG/_/SSET/3267/03.09.2014, depusă la fila 24 din dosar, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților către A. A., rezultă că aceasta a retras dosarul de opțiune nr._/2010, cu consecința renunțării la beneficiile Legii nr. 165/2013. S-a mai menționat că, prin retragerea dosarului de opțiune s-a realizat repunerea în situația anterioară formulării cererii de opțiune, caz în care titlu de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani, potrivit art. 181 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În plus, s-a precizat că „în acest context, dumneavoastră ați decăzut din dreptul de a formula o cerere de acordare de despăgubiri bănești la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților”.
În baza sentinței civile nr. 665/C/10.12.2004 a Tribunalului N., a fost declanșată procedura executării silite, în dosarul de executare nr. 292/2014 instrumentat de executorul judecătoresc C. C..
La data de 10.11.2014, contestatorul a fost somat să se conformeze titlului executoriu, în sensul achitării următoarele sume de bani: - 63.145,5 lei valoarea echivalentă construcției demolate; - 1.150 lei, cheltuieli de judecată; - 5.300 lei onorariu de executare silită; - 1.272 lei TVA aferent onorariului; - 20 lei taxe judiciare, TOTAL 70.887,75 lei.
Se mai reține faptul că la data de 20.11.2014 a fost comunicată contestatorului M. P. N. de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. înființarea popririi asupra conturilor deschise la trezorerie, până la concurența sumei de_,50 lei.
Este de remarcat și că pentru punerea în executare a aceleiași sentințe civile, intimata s-a adresat în repetate rânduri unor executori judecătorești diferiți, de fiecare dată contestația la executare formulată de către M. P. N. fiind admisă, așa cum rezultă din sentințele depuse la dosar de către contestator, la filele 25-40.
În drept, contestatorul a indicat art. 632 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”
Totodată, potrivit art. 628 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.”
Instanța apreciază că, într-adevăr, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat și în celelalte hotărâri prin care au fost soluționate contestațiile la executare formulate de M. P. N., depuse de acesta la dosar, sentința civilă nr. 665/C/10.12.2004 a Tribunalului N. nu conține, în afara dispoziției privind cheltuielile de judecată care însă au fost achitate, alte dispoziții susceptibile de a fi puse în executare silită împotriva contestatorului. Aceasta deoarece măsurile reparatorii prin echivalent bănesc fac obiectul unei proceduri speciale, reglementate de titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Or, contestatorul a făcut dovada că și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau potrivit acestei proceduri, așa cum rezultă din adresa nr._/24.02.2006, procesul-verbal de predare-primire din 10.03.2006 și confirmarea de primire din 03.03.2006, reieșind depunerea documentației necesare privind despăgubirile la care intimata era îndreptățită la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În consecință, instanța apreciază că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 628 coroborat cu art. 632 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc C. C. a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 292/2014 pentru punerea în executare silită a unei hotărâri judecătorești care nu poate fi pusă în executare silită, potrivit legii. D. urmare, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatorul M. P. N., prin primar, în contradictoriu cu intimata C. M., prin mandatar A. A., și va anula somația emisă de executorul judecătoresc C. C. la data de 10.11.2014, în dosarul de executare nr. 292/2014, și încheierea emisă la data de 06.11.2014, în același dosar.
De asemenea, instanța va desființa poprirea înființată de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 292/2014, la data de 19.11.2014, asupra conturilor deschise în trezorerie aparținând contestatorului, ca o consecință firească a anulării tuturor celorlalte acte de executare amintite astfel încât instanța apreciază că nu se mai impune analizarea măsurii popririi sub aspectul reglementării speciale din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, invocată de contestator.
Întrucât instanța a rămas în pronunțare atât cu privire la cererea de suspendare a executării silite, cât și cu privire la contestația la executare, instanța apreciază că cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare a rămas fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de contestatorul M. P. N., respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei, instanța reține că acesta are dreptul să solicite restituirea taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestator.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul M. P. N., prin primar (Cod fiscal_), cu sediul în municipiul P. N., . nr. 8, județul N., în contradictoriu cu intimata C. M., prin mandatar A. A. (CNP_), cu domiciliul în municipiul P. N., ., apt. 20, județul N..
Anulează somația emisă de executorul judecătoresc C. C. la data de 10.11.2014, în dosarul de executare nr. 292/2014, și încheierea emisă la data de 06.11.2014, în același dosar.
Desființează poprirea înființată de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 292/2014, la data de 19.11.2014, asupra conturilor deschise în trezorerie aparținând contestatorului.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.
Executorie.
Cu drept numai de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria P. N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 24.06.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 810/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1499/2015.... → |
|---|
