Pretenţii. Sentința nr. 1152/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1152/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1152
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1152
Ședința publică de la 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –V. V. C.
GREFIER – M. I.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei comerciale privind pe reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții R. C. G. și S.C. U. A. SA având ca obiect pretenții.
Dezbaterile la fond au avut loc în ședința de judecată din data de 12.03.2015, când s-a amânat succesiv pronunțarea pentru 19.03.2015, 26.03.2015 și azi 02.04.2015.
Încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2012 în dosarul nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pârâții . și ROȘTIOR C., solicitând să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 250.000 lei daune materiale suferite de pe urma accidentului suferit în data de 09.06.2011; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost victima unui accident rutier provocat de pârâtul R. C. G. la data de 09.06.2011 orele 17-18. La data menționată reclamantul circula către satul Slobozia, . Piatra N.. În centrul orașului R. urma să facă stânga de pe drumul național DN 15 pe . către satul Slobozia. S-a oprit în intersecție pentru a acorda prioritate de trecere mașinilor care veneau pe contrasens dinspre Bacău, fiind staționat și cu semnalizarea-stânga în funcțiune iar din spate pe sensul de mers Piatra N.- Bacău se apropia cu viteză șoferul R. C. G. ce conducea un TIR cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca_ . Acesta nu a reușit să oprească la timp astfel că a lovit în spate mașina condusă de reclamant iar din impact l-a proiectat pe acesta într-un alt TIR care venea de pe contrasens, condus de P. V. V., cu nr. de înmatriculare_ . Autoturismul reclamantului a fost avariat atât în partea din spate cât și în partea din față și s-a acordat daună totală.
După accident reclamantul a reușit să iasă din autoturism dar și-a pierdut cunoștința. A fost transportat la spital și a intrat în stare de comă. Alături de reclamant în autoturism se mai afla pe bancheta din spate și o altă persoană, C. I. care a suferit leziuni ușoare și a fost în stare de șoc pentru câteva ore.
Urmare a accidentului reclamantul a suferit mai multe vătămări: luxație coxo-femurală dreapta cu deplasarea capului femural la nivelul ischionului, ușoară ascensionare a capului femural drept față de cel contralateral iar conform afirmațiilor medicilor va suferi în viitor de cox-artroză; . cominutivă cu multiple fragmente osoase a buzei osoase posterioare a cavității acetabulare drepte, respectiv locul de prindere a piciorului în șold a fost distrus prin fracturare. În prezent reclamantul este ajutat să meargă cu ajutorul unei orteze exterioare metalice ce este fixată pe picior.
În prima fază reclamantul a suferit o operație abdominală pentru oprirea hemoragiei interne iar atunci a fost extrasă o bucată de 25 cm. din intestinul subțire. Pentru că nu s-a reactivat tranzitul intestinal normal a trebuit ca reclamantul să fie operat din nou după 7 zile și i s-a pus o plasă medicinală. Cu toate acestea nu s-a reactivat tranzitul intestinal iar la data de 21.067.2011 a fost trimis la Spitalul Floreasca unde a fost tratat pentru reactivarea tranzitului. Tot aici reclamantul a fost operat și la piciorul drept unde i-au fost introduse plăcuțe și șuruburi medicinale ca să se poată repara structura osoasă a piciorului, respectiv tibia și peroneul care de asemenea au fost rupte. Reclamantul nu a putut să meargă timp de 3 luni, perioadă în care nu a avut voie să se ridice din pat și abia la sfârșitul lunii septembrie 2011 a avut voie să meargă cu ajutorul cadrului, fără a călca pe piciorul rănit. Ulterior, în luna noiembrie 2011 reclamantul a trecut la două cârje dar fără a putea să calce pe piciorul rănit și de la început a avut o orteză externă pe care o poartă și în prezent.
În toată această perioadă suferințele și durerile pe care reclamantul le-a suportat sunt inimaginabile. Durerile nu au luat nici în prezent iar frica cea mai mare este că șoldul nu s-a recuperat complet nici în prezent. Urmare a accidentului reclamantul a suferit o mică leziune la cap întrucât uită des anumite lucruri.
Oferta asiguratorului pentru despăgubirile materiale a fost una derizorie de 41.200 lei având în vedere intervențiile chirurgicale la care a fost supus, costurile pe care le are reclamantul în continuare cu medicamentația, costurile cu plăcuțele, șuruburile, ortaza exterioară, sute de ședințe de masaje și kinetoterapie, costul operațiilor în sine etc. Multe cheltuieli le-a făcut reclamantul și nu mai are documente justificative fiind de notorietate modul în care funcționează sistemul medical din România și ce costuri au persoanele internate în spitale sau ce costuri neoficiale au operațiile de mare anvergură.
Soția reclamantului a fost nevoită să plece din Italia și să vină în România, renunțând la locul ei de muncă pentru a-l îngriji iar bugetul familiei a suferit un prejudiciu de 1500-1800 euro/lună pe care îi câștiga muncind cu ora. De asemenea bugetul familiei a fost prejudiciat cu suma de 1800 euro/lună pe care reclamantul îi câștiga în Italia înainte de accident astfel cum rezultă din contractul de muncă, salariul brut fiind de 1612 euro iar restul de până la 1800 euro/lună provenea din orele suplimentare efectuate sâmbăta. Acestea sunt daune materiale în sumă totală de aproximativ 30.000 euro. În toată această perioadă nici reclamantul și nici soția lui nu au lucrat și fiindcă nu aveau venituri fii lor B. C. C. și B. D. M. care lucrează în Italia le-au trimis lunar sume cuprinse între 1000-1200 euro, sume din care își asigurau existența atât reclamantul cât și soția acestuia dar și plata medicamentelor, analizelor, ședințelor kinetoterapeutice și masajele. Pentru intervențiile chirurgicale fiii reclamantului i-au trimis aproximativ 20.000 euro prin intermediul numitului N. P., care face transporturi regulate din și înspre Italia, având o societate de transport internațional de bunuri și persoane.
Costurile pe care reclamantul le-a făcut și beneficiul de care a fost lipsită este de aproximativ 250.000 lei solicitată asiguratorului cu titlu de daune materiale.
Nici în prezent reclamantul nu a terminat de efectuat cheltuielile cu reabilitarea fizică întrucât în lunile iunie sau iulie urmează să se prezinte la Spitalul Floreasca din București pentru a i se face un set de investigații și a se stabili dacă este oportună scoaterea plăcuței și a șuruburilor de la tibie și peroneu anul acesta. Este posibil ca în baza consultului să fie necesar ca anul următor să se opereze și să le scoată. După ce acestea vor fi scoase urmează a fi programat pentru un consult în vederea stabilirii datei operației de bazin. În prezent piciorul drept este mai scurt cu 2 cm. decât piciorul stâng întrucât osul femural a fost împins prea mult în capsula femurală și va trebui săp i se pună o proteză la oasele bazinului. D. proteza coxo-femurală costa 12.000 lei iar adițional vor exista și alte cheltuieli cu efectuarea operației iar operația pentru extragerea șuruburilor și a plăcuței din picior l-ar putea costa aproximativ 6.000-8 000 lei.
Valoarea daunelor morale solicitate de 450.000 lei au în vedere suferința pe care reclamantul a avut-o în condițiile în care au trecut 9 luni de la accident din care timp de trei luni nu s-a putut deplasa. În această perioadă a supraviețuit și nu se poate spune că a trăit raportat la durerile pe care le-a avut. A trebuit să stea numai pe analgezice dar nu exagerate întrucât ar fi putut crea dependență. A trebuit să suporte durerea, nu putea să doarmă, nu putea să se deplaseze la baie, nu putea să facă duș stând și numărând zilele. A mai arătat reclamantul că este o persoană dinamică căreia îi place să muncească, să se gospodărească iar înainte de accident nu putea sta în casă o zi întreagă. În prezent stă la pat de nevoie și într-o stare tensionată întrucât în continuare nu are voie să facă efort fizic astfel încât simte că viața i s-a schimbat prea mult. Este nevoit a duce un anumit mod de viață, cel puțin temporar până se va reface complet iar acest mod de viață nu l-a ales. A făcut depresie și îi este teamă de mașini, de traficul de pe stradă, de personalul medical și de spital. Cu toate acestea va fi nevoit să se prezinte periodic la controale medicale și la alte intervenții chirurgicale pentru că nu este complet vindecat și urmează a i se aplica o proteză metalică interioară la șold și posibil i se vor scoate tijele și șuruburile de la picior. În prezent reclamantul este un om izolat, infirm și cu handicap locomotor, fiind jenat de situația în care se află și simte un complex de inferioritate față de oamenii care merg normal pe stradă având impresia că este compătimit sau că unii râd și îl ironizează.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 1381, art. 1387 și art. 1531 Cod civil.
În dovedire reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, expertize auto și medico-legală. Alăturat cererii de chemare în judecată a depus, în copie, următoarele înscrisuri: contract de muncă, Certificat de situație familială, ofertă de despăgubire asigurator din data de 05.03.2012, înscrisuri medicale și bonuri fiscale.
La data de 09.04.2012, înainte de primul termen de judecată reclamantul a depus o cerere prin care a arăta că își diminuează pretențiile formulate de la suma de 700.000 lei la suma de 490.000 lei din care suma de 250.000 lei daune morale iar suma de 240.000 lei daune materiale.
La data de 14.06.2012 pârâta S.C. U. ASIGURARI S.A. a depus întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Piatra N. și a solicita atașarea dosarului de urmărire penală nr. 2991/P/2011 de la P. de pe lângă Judecătoria Piatra N.. a mai susținut pârâta faptul că poziția societății de asigurare poate fi conturată numai după dovedirea unei fapte culpabile a unei persoane asigurate pentru răspunderea civilă la asigurator și numai după completarea materialului probator în dovedirea pretențiilor civile invocate cu titlu de prejudiciu din care să reiasă o legătură de cauzalitate între fapta persoanei vinovate și prejudiciul solicita a fi reparat de către reclamant.
Prin încheierea din data de 14.06.2012 instanța a respins excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă având în vedere modificarea cuantumului pretențiilor reclamantului care a avut loc înaintea primului termen de judecată.
Prin încheierea din data de 27.09.2012 instanța a admis cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus scutirea acestuia de obligația de plată a sumei de 9.011 lei stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru.
La data de 01.10.2012 pârâtul R. C. G. a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 09.06.2011 a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia reclamantul a suferit anumite leziuni. Deși prin cererea formulată reclamantul îi impută întreaga vină situația este diferită față de modul în care a descris-o reclamantul. Pârâtul circula sub limita vitezei legale deoarece ploua abundent astfel cum rezultă din diagrama care a fost ridicată de ARR. Pârâtul a dorit să facă o manevră la stânga fără să semnalizeze schimbarea direcției de mers și fără să se asigure. Acesta a realizat că nu are timp să treacă și a frânat brusc în fața sa. Din cauza carosabilului umed pârâtul nu a mai putut să controleze autovehiculul care era încărcat cu marfă la capacitate deși avea distanța corespunzătoare pentru evitarea oricărui pericol. Loviturile pe care reclamantul le-a avut nu au rezultat în urma impactului cu pârâtul ci cu un tir care circula din sens opus. Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. din data de 13.10.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât întrucât reclamantul și-a retras plângerea împotriva acestuia iar cu această ocazie reclamantul a dat o declarație atât la poliție cât și pârâtului prin care a menționat că a primit de la acesta o sumă de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare și medicamente arătând că nu mai are nici o pretenție financiară de la acesta. Prin referatul întocmit de Ag. Principal N. D. din data de 29.08.2011 se menționează faptul că numitul B. C. a fost audiat iar cu această ocazie și-a retras plângerea împotriva sa declarând că nu mai are nici un fel de pretenții materiale, morale sau de altă natură. O copie a poliței de asigurare a fost predată reclamantului ulterior datei accidentului iar originalul se află la sediul S.C. M&M LOGISTIC S.R.L. Bacău societatea pentru care pârâtul lucra la data producerii accidentului. Pretențiile reclamantului sunt exagerat de mari unele fiind nejustificate.
La prezentul dosar a fost atașat atât dosarul de urmărire penală nr. 2991/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. cât și dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N. în care s-a formulat plângere împotriva soluției procurorului.
La termenul din data de 7.02.2013 au fost încuviințate proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul pârâtului, expertiza auto și expertiza medico-legală. La termenul din data de 21.03.2013 a fost administrat interogatoriul pârâtului R. C. G. și au fost audiați martorii P. V. V. și C. I., la termenul din data de 18.04.2013 au fost audiați martorii U. I., U. T. și Solovestru F. iar la termenul din data de13.06.2013 martorul C. N..
La data de 12.08.2014 reclamantul a depus o cerere susținând că valoarea totală a daunelor materiale suportate până în prezent este de 131.900 euro și a detaliat componența acestei sume solicitând obligarea pârâtei la plata acesteia dar și la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale. La aceeași dată a depus reclamantul o cerere prin care a arătat că solicită obligarea societății pârâte lal plata sumei de 250.000 lei daune morale și a sumei de 240.000 lei daune materiale sume care solicită a fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală începând cu data producerii accidentului din 09.06.2011 până la data plății efective, conform art. 1381 alin. 2 și 3 Cod civil.
În ședința din data de 25.09.2014 pârâta S.C. U. ASIGURARI S.A. a depus o cerere denumită „precizări și apărări” prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la renunțarea la dreptul de a solicita despăgubiri reclamantului. Prin aceeași cerere pârâta s-a referit și la prezumția de lucru judecat ca probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 Cod civil. Deosebit de condițiile autorității de lucru judecat ca excepție procesuală prezumția autorității de lucru judecat se manifestă pozitiv demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Acesta se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vide să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Această prezumție are un caracter absolut în relația dintre părți și înseamnă că reclamanții nu pot introduce o nouă acțiune în pretenții în cadrul căreia să pretindă repararea prejudiciului suferit prin fapta ilicită, aeică ceea ce s-a statuat judecătorești anterior. În realitate reclamanții nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor ci formulează doar o nouă apărare ceea ce nu este permis după ce litigiul a fost tranșat irevocabil. Având în vedere efectul pozitiv al Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 13.10. 2011 care a tranșat aspectul legat de pretențiile civile ale reclamantului corecta aplicare a dispozițiilor legale în materia autorității de lucru judecat conduce la concluzia netemeiniciei prezentei acțiuni. În drept pârâta a invocat prevederile art. 1200 pct. 4, art. 1201, art. 1202 alin. 2 Cod civil, art. 166 Cod procedură civilă, Decizia civilă I.C.C.J nr. 995 din data de 4 februarie 2009, art . 49 din Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA 5/2010.
În dovedire pârâta a depus Declarația reclamantului din data de 28.08.2011, Referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală din dat de 29.08.2011, Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 13.10.2011 din dosar nr. 2991/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. și practică judiciară.
Cu privire la excepția invocată și prezumția invocate de pârâtă reclamantul a depus concluzii scrise la data de 20.10.2014 prin care a arătat că în dosarul de urmărire penală nr. 2991/P/2011 nu a exercitat acțiunea civilă chiar dacă avea această posibilitate iar singura sa declarație s-a referit la retragerea plângerii penale împotriva șoferului Rostioru C. G. având în vedere că polițistul i-a spus că pentru un număr de îngrijiri medicale mai mari de 60 de zile acțiunea penală se exercită din oficiu a consemnat că se împacă cu șoferul doar cu privire la pretențiile penale deoarece pârâtul l-a implorat să îl ierte pentru că își pierde locul de muncă și nu are ce să pună pe masa copiilor. În acest sens s-a și reținut de către organul de cercetare penală în rezoluția din data de 13.10.2011 prin care s-a dispus NUP în temeiul art. 10 lit. h Cod procedură penală întrucât în același dosar penal nr. 2991/P/2011 B. C. își retrage plângerea. Această retragere nu duce l renunțarea reclamantului ca parte vătămată la dreptul de a exercita acțiunea civilă în fața instanței civile deoarece nu a renunțat niciodată la acest drept în mod expres.
Prin încheierea din data de 6.11.2014 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pentru considerentele acolo arătate.
Analizând întregul material probator, instanța retine următoarele:
În fapt, la data de 09.06.2011, la ora 17,40 reclamantul B. C. conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ de DN 15 în loc. R. pe sensul de mers Piatra-N.- Bacău. La intersecția cu . oprit pe sensul său de mers pentru a vira la stânga întrucât trebuia să acorde prioritate de trecere autovehiculelor care se deplasau pe sens opus. În spatele autoturismului condus de reclamant se afla un autoturism iar după acesta autotrenul cu remorcă cu nr. de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat Roștior C. G.. După ce autoturismul condus de reclamant a oprit autoturismul care circula în spatele său a virat și l-a depășit prin partea dreaptă dar autovehiculul condus de intervenientul forțat l-a tamponat din spate și l-a proiectat pe sensul opus de mers unde autoturismul condus de petent a intrat în impact frontal cu autotrenul condus de P. V.. Ca urmare a acestui accident reclamantul a suferit multiple traumatisme.
La momentul producerii accidentului autovehiculul condus de Roștior C. G. era asigurat pentru răspunderea civilă auto la societatea de asigurări U. A. S.A., pârâta din prezenta cauză. În condițiile în care reclamantul a susținut vinovăția exclusivă a intervenientului forțat în producerea accidentului societatea de asigurare are obligația de a acoperi prejudiciul suferit de acesta urmare a accidentului. Pentru aceasta reclamantul este obligat a face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale a intervenientului forțat Roștior C. G. respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere prev. de art. 998 si 999 Cod civil. Prin urmare, reclamantului îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile art.998, 999 C.civ. În prezenta cauză reclamantul a solicitat despăgubirea sa pentru prejudiciul suferit urmare a vătămării sale corporale în condițiile în care nu a fost de acord cu suma pe care societatea de aigurări i-a propus-o prin oferta de despăgubire comunicată cu adresa nr. 656 din data de 05.03.2012, în valoare de 41.200 lei.
Dintre condițiile cerute pentru angajarea răspunderi civile delictuale interveninetul forțat a contestat gradul său de vinovăție susținând existența unei culpe concurente în sensul în care și reclamantul ar fi în parte vinovat de producerea accidentului prin nerespecarea regulilor de circulație oprind brusc în fața sa și fără să fi semnalizat intenția de a vira la stânga. De asemenea, a mai susținut interveninetul forțat și faptul că vătămările pe care reclamantul le-a suferit nu au fost rezultatul impactului cu autovehiculul condus de el ci cu un tir care circula din sens opus. Din aceste susțineri ale pârâtului instanța reține că intervenientul forțat contestă atât vinovăția sa în forma care ar impune obligarea la repararea întregului prejudiciu dar și raportul de cauzalitate dintre fapta sa de a-l fi lovit în partea din spate și vătămările pe care reclamantul le-a suferit.
Pentru a stabili în ce măsură aceste condiții ale răspunderi civile delictuale sunt îndeplinite se impun a fi analizate modalitatea în care persoanele implicate în accident au respectat regulile de circulație, în raport de probele administrate.
Intervenientul forțat Roștior C. G. a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 116 din HG nr. 1391/2002 de către reclamant cu privire la obligația de a semnaliza intenția de a schimba direcția de deplasare către stânga. În același timp însă intervenientul forțat avea obligația prevăzută de art. 51 din OUG nr. 195 din 2002 de a păstra o distanță suficientă față de autovehiculul care circula în fața sa pentru evitarea coliziunii. Or, astfel cum rezultă din probele administrate, respectiv atât declarațiile martorilor cât și recunoașterile părților intervenientul forțat conducea un autovehicul care circula în spatele autoturismului condus de către reclamant. În același timp însă, între cele două autovehicule se mai afla un alt autoturism care l-a depășit pe cel condus de reclamant prin partea dreaptă. În aceste condiții instanța reține că fapta intervenientului forțat de a conduce la o distanță necorespunzătoare față de autoturismele din fața a fost determinantă în producerea accidentului care a condus la vătămarea reclamantului. Mai mult decât atât, astfel cum se reține și de către expertul auto, până la momentul la care al doilea autoturism a efectuat depășirea intervenientul forțat nu era în măsură să supravegheze autoturismul condus de către reclamant. Or, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză manevrele intervenientului forțat de a frâna și de a încerca să evite impactul cu autoturismul condus de reclamant au fost tardive tocmai datorită faptului că nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismele care circulau în fața sa, fiind lipsit de relevanță dacă reclamantul a semnalizat sau nu intenția sa de a schimba direcția de deplasare. Cu atât mai mult intervenientul forțat avea obligația de a evita coliziunea cu autoturismul condus de către reclamant cu cât a putut observa manevra autoturismului din fața sa de depășirea a autoturismului condus de intervenientul forțat care era oprit în apropierea axului drumului pentru a acorda prioritate autovehiculelor care circulau din sens opus. Indiferent dacă impactul s-a produs distanței necorespunzătoare păstrate față dea autovehiculele din față sau dacă a fost vorba despre neatenția intervenientului forțat și frânarea cu întârziere culpa în producerea coliziuni cu autovehiculul condus de către reclamant îi aparține exclusiv fără a se putea reține o culpă concurentă a reclamantului.
În privința raportului de cauzalitate între coliziunea produsă între autovehiculul condus de intervenientul forțat și cel condus de reclamant instanța reține că urmare a coliziunii dintre cele două vehicule autoturismul a fost proiectat pe sensul opus unde s-a produs o altă coliziune cu un autovehicul care circula din sensul opus. Chiar dacă acest al doilea impact este probabil să-i fi cauzat reclamantului vătămările corporale nu se poate reține vreo faptă delictuală a unei alte persoane care să fi intervenit în lanțul cauzal în afara celei a intervenientului forțat. Astfel nu se poate reține o culpă reclamantului în faptul că autoturismul pe care îl conducea a ajuns pe contrasens iar autovehiculul din sens opus circula regulamentar. Ca urmare între fapta delictuală a intervenientului forțat și vătămarea corporală a reclamantului, care reprezintă prejudiciul încercat de acesta, este pe deplin dovedit raportul de cauzalitate. Coliziunea dintre autoturismul condus de intervenientul forțat și autoturismul condus de reclamant este cea care a condus și la cea de-a doua coliziune produsă cu autovehiculul care circula pe sensul opus.
Fiind astfel dovedite atât condiția existenței unei fapte delictuale, a vinovăției intervenientului forțat dar și condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta delictuală și vătămarea corporală a reclamantului este evidentă producerea unui prejudiciu reclamantului. Deși prejudiciul a fost atât unul adus bunurilor reclamantului (autoturismului pe care îl conducea) dar și un prejudiciu adus persoanei acestuia în prezenta cauză nu s-a solicitat decât acoperirea prejudiciului cauzat persoanei constând atât în daunele morale încercate urmare a vătămării corporale dar și daunele materiale pe care reclamantul le-a suferit urmare a accidentului.
Conform concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală întocmite de Serviciul de Medicină Legală N. respectiv ale Institutului de Medicină Legală Iași coroborate cu celelalte probe administrate ( declarațiile martorilor și raportul de expertiză auto) leziunile cauzate reclamantului s-au produs ca urmare a accidentului din data de 09.06.2011. Chiar dacă între concluziile celor două institute de medicină există diferențe legate de zilele de îngrijiri medicale aceste concluzii parțial diferite nu sunt esențiale în a stabili întinderea prejudiciului adus reclamantului. Instanța reține ca esențial faptul că la data de 11.02.2014 când reclamantul a fost prezent pentru a fi consultat la Institutul de Medicină Iași acesta prezenta o deficiență funcțională medie cu încadrare în gradul III de invaliditate pe o perioadă de 6 luni. Urmare a încuviințării unor obiecțiuni Institutul de Medicină Iași, urmare a examinării reclamantului la data de 30.10.2014 a concluzionat faptul că acesta are păstrată capacitatea de muncă dar prezintă o incapacitate adaptativă de 40% și fără a se încadra în grad de invaliditate.
În afara prejudiciului reprezentat de costul medicamentelor și altor aparate necesare procedurilor medicale de refacere a reclamantului care au fost dovedite de acesta conform înscrisurilor depuse la dosar în sumă de aproximativ 25.000 lei și care reprezintă prejudiciul efectiv reclamantul a fost lipsit și de beneficiul muncii pentru care era apt la data când s-a produs accidentul. Astfel conform unui contract de muncă încheiat la data de 31.03.2009 reclamantul era beneficiar al unei indemnizații lunare de 1.612,6 euro. Având în vedere probele administrate și în special concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală rezultă în mod evident că reclamantul nu putea să-și desfășoare activitatea pe care o desfășura la momentul vătămării sale corporale anterior lunii septembrie 2014. Or, în condițiile în care reclamantul nu a prestat activitate în beneficiul angajatorului timp de cel puțin trei ani este evident că raportul de muncă a încetat iar reclamantul nu și-ar putea relua activitatea pe care o desfășura la momentul produceri accidentului. Ca urmare, în cuprinsul beneficiului nerealizat de reclamant care se impune a fi reparat instanța va include și veniturile de care acesta a fost lipsită ca urmare a imposibilității de a presta activitatea pe care a presta la momentul vătămări corporale. Alături de aceste sume care au fost dovedite cu înscrisuri reclamantul a invocat și alte cheltuieli pe care le-a suportat atât pentru recuperarea sa medicală cât și pentru întreținerea sa și a soției sale. Nu se poate reține un raport de cauzalitate între prejudiciul reclamantului și renunțarea soției acestuia la raporturile de muncă pe care le avea la momentul producerii accidentului în vreme ce sumele necesare întreținerii reclamantului sunt acoperite tocmai de acordarea beneficiului nerealizat din raporturile de muncă. Cu atât mai puțin nu pot fi reținute alte pretinse cheltuieli efectuate în circuitul medical astfel cum reclamantul susține prin concluziile sale.
Chiar în aceste condiții instanța reține că suma solicitată de reclamant cu titlu de 240.000 lei cu titlu de daune materiale a fost dovedită în raport de veniturile de care a fost lipsit și pe care le realiza din muncă la momentul accidentului care i-a cauzat leziuni corporale și înscrisurile depuse la dosar, considerent pentru care cererea acestuia va fi admisă în întregime pentru această sumă. Având în vedere că în materie delictuală debitorul este de drept în întârziere pârâta va fi obligată și la plata dobânzii legale de la data săvârșirii faptei delictuale de către intervenientul forțat iar suma actualizată cu rata inflației de la aceeași dată.
În privința daunelor morale solicitate de reclamant instanța reține că acestea sunt parte a prejudiciului încercat de reclamant ca urmare a vătămării sale corporale și au drept scop compensarea suferinței fizice și psihice cauzate acestuia. La stabilirea sumei cuvenite instanța va avea în vedere atât suferința fizică a reclamantului care a necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale ulterior accidentului dar și numeroase intervenții chirurgicale ulterioare necesare refaceri sale fizice. Acestea sunt evidente având în vedere natura intervențiilor chirurgicale dar au fost dovedite și prin depozițiile martorilor U. I. și U. T..
În egală măsură se poate reține că prin vătămarea corporală suferită de reclamant urmare a accidentului din data de 09.06.2011 modul de viață al reclamantului s-a schimbat în mod radical pornind în primul rând de la limitarea semnificativă a activităților remunerate sau neremunerate pe care le-a putut efectua ulterior accidentului sau pe care le-ar putea efectua în viitor. Incapacitatea fizică a reclamantului de a continua raportul de muncă în care era angajat la momentul accidentului dar și limitările fizice permanente suferite urmare a accidentului au fost și sunt de natură să producă traume psihice unei persoane active astfel cum reclamantul era la momentul producerii accidentului. De asemenea, limitările fizice și fiziologice cauzate de vătămarea corporală suferită au fost de natură să producă prejudicii morale reclamantului. Pentru toate aceste considerente instanța va admite cererea reclamantului pentru suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale. Având în vedere că în materie delictuală debitorul este de drept în întârziere pârâta va fi obligată și la plata dobânzii legale de la data săvârșirii faptei delictuale de către intervenientul forțat iar suma actualizată cu rata inflației de la aceeași dată.
În temeiul art. 274 C.p.c, va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții și din culpa căreia a fost introdusă această acțiune, la plata sumei de 8.011 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru în limita admiterii cererii reclamantului. Având în vedere încă că a fost acordat reclamantului scutire de la plata taxei judiciare de timbru pârâta va fi obligată să achite această sumă în favoarea statului, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51 din 2008. Totodată, în temeiul art. 50² din OUG nr. 51 din OUG nr. 51/2008 reclamantul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei în favoarea statului având în vedere că cererea acestuia a fost admisă în parte iar ajutorul public judiciar a fost acordat în raport de valoarea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea precizată având ca obiect pretenții formulată de reclamantul B. C. – cu domiciliu în R., ..4, . în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A. cu sediul în București, . sector 1 și intervenientul forțat ROȘTIOR C. G. - cu domiciliu în Bacău, ..29, ., județul Bacău.
Obligă pârâta S.C. U. A. S.A. să plătească reclamantului B. C. suma totală de 390.000 lei din care suma de 240.000 lei cu titlu de daune materiale iar suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale, sume care vor fi actualizate cu dobânda legală și rata inflației de la data de 09.06.2011 până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâta S.C. U. A. S.A. să plătească în favoarea statului suma de 8.011 lei reprezentând ajutor judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Obligă reclamantul B. C. să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei reprezentând ajutor judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier aflat în C.M.
V. V. C. semnează
Grefier Șef,
S. C.
Red.V.V.C./08.01.2016
Tehnored.I.C/08.01.2016
Ex.5.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1101/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Pretenţii. Sentința nr. 1157/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
