Plângere contravenţională. Sentința nr. 198/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 198/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 198/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 198/2016
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier F. G. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. J. și pe intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care în conformitate cu prevederile art. 121, alin. (5) din HCSM 1375/2015, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța, conform prevederilor art. 131 raportate la art. 10 exponent 1 din O.G. 15 /2002, constată că Judecătoria Pitești este competentă general, material și teritorial să judece cauza. În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod Procedură Civilă estimează durata cercetării procesului la acest termen.
În temeiul art. 258, raportate la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar și, în baza art. 394 Cod de Procedură Civilă, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei de față, instanța reține urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2015, sub nr_ , petentul C. J., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA, a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare și stabilire a sancțiunii contravenționale . 15, nr._ din 03.08.2015, ca nelegal.
În motivare, petentul a arătat că procesul verbal contestat nu îndeplinește cerințele legale, întrucât nu are semnătura olografă a agentului constatator, invocând Decizia nr. 6/2015, pronunțată de Î.C.C.J.
În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 și Decizia nr. 6/2015-Î.C.C.J.
În dovedirea cererii a fost anexat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 03.08.2015 (fila 7), copie C.I.(fila 8), dovada comunicare proces-verbal(fila 9).
La data de 04.11.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și netemeinică, și, în consecință, menținerea în totalitate a procesului verbal de contravenție.
În motivare a arătat că la data de 12.03.2015, pe DN2B km 98+500 m, pe raza localitățíi Lacu Sărat, jud. B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând J. C., a circulat fără rovinetă valabilă, motiv pentru care la data de 03.08.2015, a fost întocmit procesul-verbal ., nr._, de către CNADR-prin subunitatea acesteia CESTRIN.
A învederat instanței că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contraveninetului și a martorului, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinetei.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe invocată de petent, a arătat că procesul verbal îndeplinește și această condiție, fiind semnat de agentul constatator.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 15/2002, OG 2/2001, Ordinul MTI 611/2015.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate înscrisuri constând în proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR (fila 19), autorizația de control a agentului constatator (f. 20), dovada comunicării procesului-verbal(filele 21-22).
La data de 20.11.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele susținute în cererea de chemare în judecată.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat si administrat atât pentru petentă cat și pentru intimata, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanțe reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din 03.08.2015 (fila 7), petentul,C. J.., a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin 1 din O.G. 15/2002 modificată și sancționată de art. 8 alin. 3, ind. 2 din același act normativ.
În fapt s-a reținut că, în data de 12.03.2015, ora 16:02, un vehicul categoria B, aparținând petentului, a circulat pe DN 2B, Km 98+500 m, pe raza localității Lacu Sărat, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
În baza art. 34 alin.1 din OUG 2/2001, instanța constată că plangerea formulată de petentă a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din OUG 2/2001.
Sub aspectul legalității, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate reglementate de lege, mai exact art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 9 din O.G. nr. 15/2002, neexistând niciun motiv de nulitate al acestuia.
Contrar celor arătate de către petent cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța, procedând la o simplă vizualizare a cuprinsului procesului-verbal de contravenție, constată că actul atacat a fost întocmit, respectiv semnat olograf de către agentul constatator Steluța T., din cadrul CNADR-CESTRIN, purtând și ștampila intimatei. Așadar, cerința impusă de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la semnătura agentului constatator este complinită, susținerea contravenientului fiind astfel înlăturată.
În raport de prevederile 16 si 17 din OG 2/2001, instanța apreciează că fapta contravențională imputată petentului este complet și corect descrisă de agentul constatator
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.
Așadar, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși, iar cel care trebuie sa facă dovada contrară este contravenientul. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor, și interesul particular al persoanei sancționate.
Cu privire la fapta imputată petentului, instanța constată că art. 8 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 prevede că „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, respectiv cele prevăzute în art. 7 alin. 1 O.G. nr. 15/2002 „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare (…) revine în exclusivitate utilizatorilor români” raportat la art. 1 alin. 1 lit. b) și j) din același act normativ „utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”; „rovinietă – înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare”.
Instanța constată că petentul s-a mulțumit să afirme că procesul verbal nu este temeinic, neaducând nicio probă care să demonstreze contrariul. Din analiza probelor foto(fila 19), obținute cu sistemul SIEGMCR, înaintate de organul constatator la dosarul cauzei, autoturismul înmatriculat cu nr._, a fost surprins în data de 12.03.2015, ora 16.02, circulând pe DN 2B, Km 98+500 m, pe raza localității Lacu Sărat, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă, fiind astfel confirmate cele reținute în procesul verbal contestat.
Așadar, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză susțin mențiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța constată că potrivit art. 21 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv suma de 750 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 8 alin. 2din O.G. nr. 15/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul C. J., CNP_, domiciliat în Pitești, .. T1, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R –CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, ca neîntemeiată.
Mentine procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din 03.08.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2016.
Președinte, A. O. | ||
Grefier, F. G. B. |
Red, dact. A.O, 29 Ianuarie 2016/ 4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 197/2016.... | Validare poprire. Sentința nr. 160/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
