Plângere contravenţională. Sentința nr. 1668/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1668/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1668
DOSAR NR._ /2014 Pl. contrav.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1668
Ședința publică din data de 10.06.2015
Instanța constituită din:
PreședinteA. B. C.
GrefierN. M.
Pe rol fiind, soluționarea „PL. contravenționale „ ce formează obiectul dosarului cu nr. de mai sus, formulată de petentul . SRL în contradictoriu cu intimatul ITM Meamț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru petent, av. Gh. C., lipsă fiind intimatul, prezentă fiind martora B. D..
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat:
- obiectul judecății: pl. contravențională
- stadiu procesual: fond, al treilea termen.
- alte aspecte: -
Întrebată fiind, martora B. D. arată că lucrează pentru petentă.
Cu ocazia identificării martorei B. Danuela, se constată că aceasta are numele întreg – B. D.-E., conform CNP_.
Instanța procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorei B. D.-E., declarația acesteia fiind consemnată în proces-verbal și atașată la dosarul cauzei.
Av. Gh. C. arată că nu mai are de formulat noi cereri.
Nemaifiind cereri noi de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Pentru petent, av. Gh. C. solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul anulării procesului verbal și exonerării de la plata amenzii, arătând că cele două fapte nu există, nefiind dovezi în sensul celor retinute în procesul verbal de contravenție.
Cauza a rămas în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 09.09.2014 pe rolul Judecătoriei R. sub nr._, petenta . instanței, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N., anularea procesului – verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/19.08.2014 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului și în subsidiar a solicitat instanței să dispună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii sale petenta a învederat, în esență, faptul că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde realității, cele două persoane identificate de inspectorii ITM, respectiv Birzu D. E. și I. I. V., neprestând activitate în folosul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare la data de 22.12.2014.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, motivând această solicitare, în esență, prin următoarele argumente: petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, republicată, așa cum reiese din procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.08.2014.
Învederează că, urmare a Campaniei Naționale “O zi pe săptămână“ privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată în conformitate cu Legea nr. 53/2003, s-a efectuat un control organizat la pensiunea M., unde s-au constatat următoarele: Birzu D. E. presta activitate, în funcția de ajutor ospătar, 5 ore pe zi, împreună cu C. M. A., Tuicaru M. și Z. I., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
De asemenea, I. I. V. a prestat activitate în perioada 28.07._14 în funcția de muncitor necalificat, 12 ore pe zi, împreună cu Barzu D., Haitescu Antonel, P. D., T. V. (salariati ai unității), fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Apreciază că sancțiunea aplicată este indubitabil proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar motivele invocate de contestatoare nu pot fi considerate cauze care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale, sau înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, mai ales având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită cu intenție, precum și aspectul că fapta săvârșită este foarte gravă, având un grad de pericol social ridicat, cu implicații sociale serioase, dovadă fiind faptul că legiuitorul, prin legea nr. 331/11.11.2009 a majorat cuantumurile speciale ale amenzii prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e din codul muncii.
În finalul întâmpinării intimatul solicită respingerea plângerii petentei ca netemeinică și nelegală, realizează considerații de ordin general despre natura contravenției și pericolul social al acesteia, scopul preventiv al legii contravenționale, eventualele consecințe în cazul tolerării unor asemenea practici etc.
În dovedirea celor afirmate și a situației de fapt din procesul – verbal de contravenție intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexate în copie xerox întâmpinării.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și următoarele din C.p.c., dispozițiile Legii nr. 53/2003 și ale OG nr. 2/2001, solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților conform art. 223 alin. 3 din C.pr.civ.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri la cererea ambelor părți, la cererea petentei a audiat martorii T. B. (fila 49), B. D. (fila 54), iar din oficiu martorul Î. I. V. (fila 48).
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, are îndatorirea de verifica din oficiu legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare contravențională, hotărând inclusiv asupra sancțiunii stabilite după cum urmează:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/19.08.2014 (filele 26-27) întocmit de agenții constatatori din cadrul intimatului ITM N., s-a consemnat că, în fapt, în urma Campaniei naționale “O zi pe săptămână“ privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată în conformitate cu Legea nr. 53/2003, s-a efectuat un control organizat la pensiunea M., unde s-au constatat următoarele: Birzu D. E. presta activitate, în funcția de ajutor ospătar, 5 ore pe zi, împreună cu C. M. A., Tuicaru M. și Z. I., fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată. De asemenea, I. I. V. a prestat activitate în perioada 28.07._14 în funcția de muncitor necalificat, 12 ore pe zi, împreună cu Barzu D., Haitescu Antonel, P. D., T. V. (salariati ai unității), fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar dispozițiilor art. 16 alin. 1 coroborat cu art. 260 alin.1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată. Pentru aceste motive, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cauntum de 20.000 lei.
Se mai precizează că petenta nu a fost de față la încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fiind identificat și menționat martorul asistent A. N..
Sub aspectul legalității, verificând conținutul procesului – verbal . nr._/19.08.2014 în raport de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal de constatare și sancționare contravențională, din materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul – verbal de control . nr._/19.08.2014 cu anexele aferente (filele 26-31), fișa de identificare a numitei B. D. E. (fila 32), declarația numitului Î. I. V. (filele 33-34), coroborate cu declarația martorului Î. ioan V. dată în fața instanței (fila 48), rezultă că situația de fapt reținută în procesul verbal este reală, actul de constatare fiind temeinic întocmit.
Din coroborarea acestor mijloace de probă, cu precădere din fișa de identificare a numitei B. D. E. și declarațiile martorului Î. I. V., rezultă că peroanele respective au fost primite la muncă, prestând activități în folosul societății petente . SRL, fără ca societatea angajatoare petentă să încheie contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), săvârșind astfel contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ.
Astfel, instanța reține că martora B. D. E. a declarat că ajuta la muncă pe C. M. A., precum și faptul că nu a semnat contract de muncă, însă a depus fișa medicală.
Martorul Î. I. V. a confirmat pe deplin situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, menținându-și în fața instanței afirmațiile făcute și în fața agenților constatatori. Mai mult, acesta a detaliat activitățile pe care le presta pentru petentă, atât în cadrul pensiunii cât și la bâlciul anual, arătând că se înțelesese cu administratorul petentei și în privința remunerației ce urma să o primească.
Cu privire la declarația martorului T. B., angajat al societății, instanța reține că aceasta confirmă parțial situația de fapt din cuprinsul actului sancționator. Astfel, acesta a declarat că numita B. D. împăturea șervețelele și spăla paharele, ajutându-l pe numitul C. M. pentru a putea pleca împreună. Din moment ce tura acestuia începea când se termina tura numitului C. B., acesta nu avea cum să perceapă întreaga activitate pe care o presta B. D. în folosul petentei, ci numai ce pe cea prestată cât timp dura schimbul de ture, respectiv o oră-o oră și jumătate.
În legătură cu declarația martorei B. D., dată la ultimul termen de judecată, instanța are dubii cu privire la sinceritatea acestei, în condițiile în care nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar. Mai mult, nu se coroborează nici cu mențiunile completate de aceasta în fișa de identificare, pe care a semnat-o personal, pe proprie răspundere, fără a fi constrânsă sau amenințată de inspectorii ITM. Pentru aceste considerente, instanța urmează a înlătura aceasta declarație.
Instanța reține faptul că art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată incriminează contravențional primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege. Prin urmare, de esența contravenției este fapta de a primi la muncă persoane fără a le încheia contract individual de muncă, sub acest aspect neavând relevanța dacă angajatorul a folosit munca respectivelor persoane în schimbul unei plăți numită salariu și nici dacă munca efectuată presupunea evaluarea angajatului în vederea angajării sale sau stabilirea caracterului acestuia. Aceasta deoarece, legiuitorul nu condiționează obligația prealabilă de încheiere a contractului de muncă în formă scrisă de o anumită perioadă de timp sau complexitate a muncii, și nici de scopul activității, ci de însăși desfășurarea unei activități ce poate fi calificată drept muncă. Or, fără-ndoială, activitățile descrise de martorul Î. I. V. sau, în cazul martorei B. D. – spălatul și ștersul paharelor, chiar pentru o perioadă limitată de timp, constituie o muncă în sensul arătat de lege întrucât aceasta profită petentei. Pentru prestarea acestei activități petenta ar fi trebuit să încheie contract scris conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 53/2003.
În același sens, instanța amintește petentei faptul că noțiunea de primire la muncă nu implică cu necesitate achitarea unui salariu, legiuitorul înțelegând să sancționeze și acele conduite ale angajatorilor care folosesc fie naivitatea angajaților, fie relațiile de prietenie, familie, obligații morale sau de altă natură pentru nu a achita contravaloarea muncii prestate, respectiv salariul. Orice interpretare contrară a noțiunii amintite ar permite angajatorilor să folosească persoane în scopul desfășurării unor activități fără a le achita salariul și fără a le încheia contract individual de muncă, motivând această lacună prin faptul că legea ar impune obligația achitării contravalorii muncii doar în situația încheierii unui contract individual de muncă, concluzie în mod evident absurdă. Altfel spus, primirea la muncă implică obligația de conduită activă prealabilă a angajatorului de a încheia contract de muncă în formă scrisă, cu toate drepturile și obligațiile ce derivă din acest contract, și nu invers, reciproca acestui raționament nefiind valabilă.
Pe cale de consecință, instanța va constata că prezumția de legalitate și temeinicie ce operează în favoarea procesului – verbal de contravenție întocmit pe baza constatărilor personale ale inspectorilor de muncă, nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește vinovăția petentei, instanța constată că acesta a acționat cu intenție indirectă, din mijloacele de probă administrate rezultând că petenta a prevăzut și acceptat rezultatul socialmente periculos, respectiv faptul că neîncheierea contractului de muncă în formă scrisă cu un angajat anterior începerii activității de către acesta creează o stare de pericol la adresa relațiilor sociale de muncă, ce trebuie să se bazeze pe protejarea deopotrivă și a intereselor angajaților și nu doar ale angajatorilor. Lipsa unui contract de muncă scris poate expune angajatul unor riscuri sociale ridicate și neprevăzute dincolo de aspectul neremunerării acestuia, cum ar fi cele legate de imposibilitatea de a beneficia de ajutoare sociale în eventualitatea producerii unor eventuale accidente de muncă sau lipsa achitării contribuțiilor la asigurările sociale, necesare pentru a putea primi fie ajutorul de șomaj dacă situația ar fi de această natură, fie pensie anticipată sau la termen. Faptul că munca desfășurată a fost una de complexitate redusă și de durată relativ scurtă nu constituie un caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, producerea unui eventual accident de muncă fiind posibilă și într-o perioadă scurtă de timp.
Sub aspectul individualizării, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 este legală întrucât sunt situate între limitele legale speciale prevăzute de lege, constituind în fapt minimul special prevăzut de actul normativ. Totodată, instanța constată că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției și în acord cu scopul legii contravenționale, inclusiv acela al prevenției speciale dar și al prevenției generale, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, solicitarea de a se înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul fiind nefondată în raport de riscul la care a fost expus angajatul. Faptul că petenta consideră că ar trebui raportat cuantumul amenzii contravenționale la presupusa activitatea redusă a companiei, astfel cum susține aceasta prin plângerea contravențională, semnifică faptul că aceasta nu a înțeles și continuă să nu înțeleagă scopul sancțiunii contravenționale. Sancțiunea contravențională nu are menirea de a „repara un prejudiciu”, ci asigură îndeplinirea scopului represiv – preventiv. Astfel, scopul represiv constituie în esență o pedeapsă pentru fapta ilicită săvârșită, în timp ce scopul preventiv se asigură prin două modalități: prevenția specială, determinarea petentei să nu mai săvârșească fapte similare ca urmare al efectului disuasiv al sancțiunii, precum și prevenția generală, care prin puterea exemplului are rolul de a descuraja și alți subiecți de drept să săvârșească eventuale alte fapte similare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în . Noi, jud. N., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 8, jud. N., având ca obiect anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.08.2014, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.08.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul N., cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Grefier,
Red./ jud. A.B.C./29.09.2015
Tehnored/N.M./17.11.2015
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1692/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2201/2015.... → |
|---|
