Plângere contravenţională. Sentința nr. 702/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 702/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 702
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 702
Ședința publică din data de 17.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - M.
GREFIER: N. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul P. V. D. ,în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare: este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată:
Obiectul cauzei: plângere contravențională.
Stadiul procesual:- fond, cauza se află la al patrulea termen de judecată.
Alte aspecte procedurale – la dosar se află depus, din partea Intimatei, CD-ul privind înregistrarea video cu presupusa contravenție.
Instanța dispune lăsarea cauzei la cea de-a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în baza art.14 din ROIIJ.
La cea de-a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile încheiate, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 09.04.2014, petentul P. V. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 26.03.2014, în timp ce se conducea autoturismul marca Renault Symbol cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit în trafic, la o distanță de aproximativ 3 km de ieșirea din localitatea T., jud. N. de către un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a fost observat în trafic de aparatul radar în interiorul localității T., circulând cu o viteză de 75 km/h.
A mai arătat că, deși a solicitat agentului constatator să-i pună la dispoziție înregistrarea video, cât și buletinul metrologic al aparatului radar, agentul constatator a menționat că aceste documente se află la mașina poliției și că petentul nu are voie să se deplaseze la aceasta.
A mai precizat că, de fapt a fost surprind în afara localității, fiindu-i îngrădit dreptul prin refuzul de a i se pune la dispoziție înregistrarea video. Totdată a arătat că sub aspectul legalității procesului verbal, acesta nu cuprinde în mod clar locul în care a fost surprind în trafic, menționându-se doar că a fost surprins în localitatea T..
În drept, petentul și-a motivat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.03.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 27.06.2014, intimata a invocat excepția necompetenții teritoriale și declinarea cauzei la Judecătoria R., pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 26.03.2014, orele 12.25, petentul a condus autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe DN2-E85, în interiorul localității T., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 25 Km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 21, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 340 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura complementară de aplicare a trei puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 Rep.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „nu sunt de acord cu măsura luată, doresc să contest”, și a semnat de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: Cd f. 15 ds, atestat operator f. 15.planșe foto f. 25,26.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 9377/07.10.2014, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenții teritoriale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei R..
Pe rolul Judecătoriei R., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 09.12.2014.
La termenul din 26.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru intimată și proba materială pe suportul CD f. 36 ds.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.03.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N. - BIROUL RUTIER R., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 22din OUG 195/2002 RMCU. De asemenea s-a luat față de petent măsura complementară de aplicare a 2 puncte de penalizare conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 OUG 195/2002 Rep.
S-a reținut că în data de 26.03.2014, ora 12.25, petentul P. V. D. a condus autovehiculul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe DN2-E85, în interiorul localității T., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 25 Km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 21, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.03.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.03.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu sunt de acord cu măsura luată, doresc să contest.
În drept, potrivit art.121 alin.1 din HG 1391/2006 privind circulația pe drumurile publice, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art.100 alin. 1, 2 din OUG 195/2002, constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice: amenda contraventionala prevazuta la alin.(1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.b).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 26.03.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 RMCU, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța urmează să înlăture și susținerile privind nedescriere suficientă a faptelor și a împrejurărilor în care fapta a fost a fost săvârșită, întrucât din analiza procesului verbal instanța mai retine si faptul ca au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 cu privire la descrierea faptei contravenționale, apreciind că situația de fapt astfel cum a fost reținută în cuprinsul actului sancționator permite instanței identificarea tuturor elementelor necesare in aprecierea caracterului contravențional atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Mai mult, instanța reține că au fost indicate corect textele de lege care sancționează contravenția, iar gravitatea faptei poate fi dedusă din menționarea orei, a locului exact unde a fost săvârșită și a vitezei înregistrate.
Susținerea petentului potrivit căreia nu a fost menționat cu exactitate locul săvârșirii contravenției, instanța apreciază că, au fost respectate prevederile art. 17 din O.G. 2/2001 prin arătarea faptului ca, fapta s-a comis pe DN 2, localitatea T. întrucât, pentru a aprecia asupra întrunirii elementelor contravenționale pentru acest tip de contravenții, este necesar a indica dacă fapta a fost săvârșita în localitate sau în exterior ei, neprezentând importanță menționarea precisa a porțiunii din localitate, nefiind necesară nici indicarea bornei kilometrice, deoarece respectarea vitezei legale este obligatorie pe întreaga rază a unei localități și nu doar în dreptul anumitor borne kilometrice, totodată fiind de notorietate că limita de viteză în localitate este de 50 km/h, aspect de altfel reglementat legal prin OUG 195/2002.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat și alte motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, restul motivelor invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.03.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situația de fapt menționată în procesul verbal CP nr._ din 26.03.2014. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta in dosar (secunda 21) rezultă în mod clar că petentul a circulat în interiorul localității în data de 26.03.2014 la ora 12.25, cu viteza de 75 km/h.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căruia se afla în afara localității, instanța urmează să le înlăture pentru următoarele motive.
Din procesul-verbal care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu celelalte probe de la dosar, respectiv înregistrarea CD aflată f. 36 ds, rezultă cu claritate că locul în care petent a fost surprins conducând autoturismul se afla în interiorul localității. Din înregistrarea video f. 36, reiese că autoturismul cu numărul_ se deplasa cu viteza de 75 Km/h în localitate, în fundalul înregistrării observându-se gardurile unor gospodării și case, peisajul fiind caracteristic zonelor locuite. De asemenea, deși petentul a susținut că se34 afla în afara localității acesta nu a făcut dovada contrară constatărilor personale ale agentului instrumentator și înregistrării video CD f.36 depuse, simplele afirmații ale contestatorului nefiind suficiente.
In ceea ce privește critica formulată de către petent, ȋn sensul că nu i s-a prezentat dovezi de către agentul constatator privind fapta prev. de art. 121 alin 1 din HG 1391/2006, instanța constata ca este neîntemeiata deoarece proba cu care a fost constatată fapta o reprezintă proba cu înregistrarea video, iar legea nu prevede o asemenea obligație pentru agentul constatator sau vreun drept al petenților in acest sens. Mai mult este aplicabilă în cauza prezumția faptului că aceste înregistrări nu pot fi detașate din aparat până la încheierea misiunilor agenților de poliție pentru a nu putea fi șterse sau modificate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin 1 lit. b și art. art. 98 din OUG 195/2002 conform cărora se sancționează cu 4-5 puncte amendă depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr.1391/2006 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura complementară a punctelor de penalizare este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a executării punctelor de penalizare.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 340 de lei și 3 puncte de penalizare, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 26.03.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul P. V. D., CNP_, cu domiciliul în mun. Pitești, ., ., ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimata IPJ N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/26.03.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.03.2014.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 17.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C. - MANOLEFILOFTEIA N.
Red./MCM/08.06.2015
Tehnored./NF/23.06.2015
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 662/2015. Judecătoria ROMAN | Partaj judiciar. Sentința nr. 235/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
