Plângere contravenţională. Sentința nr. 1069/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1069
Dosar nr._ pl. contrav. HG 69/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Sentința civilă nr. 1069
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I.-S. S.
GREFIER - C. E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta .
și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., având ca obiect plângere contravențională HG 69/2012- PV. CP_/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru
petenta . – av. V. N., martorul propus de acesta, C. C., lipsind intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Obiectul pricinii – plângere contravențională la HG 69/2012
Stadiul judecății – fond ( al 2-lea termen)
Procedura legal îndeplinită.
Alte aspecte procedurale –
În condițiile art. 318 -323 NCPC a fost audiat martorul C. C., depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal, atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat au probe de administrat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la dezbateri în fond, când:
Avocat V. N., pentru petentă având cuvântul, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, a se dispune anularea procesului verbal de contravenție întocmit și implicit exonerarea de la sancțiunile aplicate prin acesta. Mai arată că pe cale de excepția a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție dedus judecății, motivat de faptul că acesta nu a fost semnat atât de reprezentantul societății sau contravenient și nici de un martor. În conformitate cu prev. art. 17, art. 19 din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul refuză să semneze sau nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, organul constatator are obligația de a adeveri sau mai u seamă de a susține cele consemnate în procesul verbal de cel puțin un martor, ocazie cu care acesta va fi înscris în procesul verbal de contravenție, cu toate datele de identificare ale acesteia. Cu această ocazie legiuitorul a avut în vedere evitarea eventualelor abuzuri de către virtualii agenți constatatori ocrotind în acest sens interesele persoanelor supuse controalelor cât și datorită interpretării sintagmei „ prezumție de nevinovăție”, prezumție care este stipulată în Constituția României, procedura penală cât mai cu seamă în prevederile art. 6 din CEDO.
Precizează că a solicitat audierea șoferului, iar din depoziția acestuia nu rezultă să ar fi săvțrșit vreo contravenție, astfel că nu se poate reține vinovăția acestuia, așa cum a arătat, . mică, evidențiind în concret situația de fapt.
În subsidiar solicită aplicarea unui avertisment. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Dezbaterile s-au declarat închise și cauza a rămas în pronunțare, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ petentul . ,cu sediul in R., . 13, . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.11.2014 întocmit de Poliția mun. R., prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în sumă de 4000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct. 10 din HG 69/2012 constând în aceea că a circulat pe traseul R. I. C., efectuând transport rutier autorizat, fără a respecta prevederile licenței de transport .
Contravenientul motivează că procesul verbal este nul absolut motivat de faptul ca nu a fost semnat de reprezentantul societății și nu există nici un martor care să ateste cele consemnate iar în subsidiar solicită aplicarea unui avertisment.
Plângerea a fost scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Petentul s-a prezentat în fața instanței și solicitat administrarea de dovezi.
Deși legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. nu a formulat întâmpinare
Plângerea a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, modificată. Judecătoria R. este competentă material și teritorial să soluționeze plângerea, conform dispozițiilor art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, modificată, și ale HG nr. 337/1993.
Examinând lucrările dosarului instanța constată că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.11.2014 întocmit de Poliția mun. R., petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în sumă de 4000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.4 pct. 10 din HG 69/2012 constând în aceea că a circulat pe traseul R. I. C., efectuând transport rutier autorizat, fără a respecta prevederile licenței de transport .
Sub aspectul legalității, verificând conținutul procesului – verbal în raport de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
Totodată, singurele prevederi ale OG 2/2001 a căror nerespectare conduce cu necesitate la anularea procesului verbal sunt cele ale art.17 în care sunt enumerate limitativ cazurile de nulitate absolută ale acestuia, încheierea actului constatator cu nesocotirea acestor dispoziții conducând la prezumarea cauzării unei vătămări. Prin urmare, în cazul nerespectării altor dispoziții decât cele prevăzute de art. 17 al OG 2/2001, regimul juridic aplicabil este cel al nulității relative cu toate implicațiile ce decurg din aceasta referitoare la probarea existenței unei vătămări și a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia. Cum petentul nu a putut face dovada existentei unei vătămări, consideră că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale. Dacă prevederile art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 ar fi interpretate în sensul dat de petent (și anume că lipsa martorului este motiv de anulare a actului constatator) alin. 3 al aceluiași articol din actul normativ arătat ar deveni inaplicabil, iar din punct de vedere al tehnicii legislative ar fi inutil. Or, alin 3 al art.19 din O. G. 2/2001 relevă tocmai faptul că procesele verbale de constatare a contravenției sunt valide dacă, încheiate fiind în lipsa unui martor, se arată în cuprinsul actului constatator împrejurările care au determinat întocmirea acestuia în lipsa martorilor. per a contrario, nici un proces verbal nu ar putea fi întocmit în mod legal dacă la locul și la data constatării faptei nu ar exista martori, ori o astfel de ipoteză nu este reglementată în materie contravențională. Art. 19 din O.G. 2/2001 trebuie interpretat prin coroborarea tuturor aliniatelor ce îl alcătuiesc, cu luarea în considerare a tuturor rațiunilor care au determinat legiuitorul la instituirea și menținerea acestor dispoziții;
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal de constatare și sancționare contravențională, din materialul probator administrat în cauză, instanța constată că răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale îi revine societății petente .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că în urma pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în cauza A. împotriva României, jurisprudența națională a asimilat materia contravențională celei penale și a considerat în mod constant că contravenientul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție. Consecința în plan probator a acestei prezumții s-a concretizat în obligarea organului constatator de a face în mod neechivoc dovada vinovăției contravenientului. Aceasta nu se rezumă doar la probarea actelor materiale care intră în conținutul contravenției, ci și la îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.
Instanța reține că potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001, modificată, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Se reține, așadar, că fapta contravențională reprezintă o vătămare a unor valori sociale, mai puțin intensă, însă, decât cea care se produce prin săvârșirea unei infracțiuni. Gravitatea faptei constituie, așadar, un element semnificativ nu doar pentru delimitarea comportamentului infracțional de cel contravențional, ci și din perspectiva individualizării sancțiunii. Atingerea efectivă adusă valorilor sociale ocrotite de legea contravențională reprezintă, așadar, un reper esențial și necesar pentru justa individualizare a sancțiunii.
Această din urmă chestiune se impune a fi examinată și prin prisma scopului sancțiunii contravenționale, respectiv, pe de o parte, prevenția generală și specială, iar pe de altă parte inducerea unei constrângeri de ordin pecuniar. Aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie de natură să determine modificarea comportamentului petentului, prin impunerea respectului față de lege și adoptarea unei atitudini conforme acesteia. Sancțiunea contravențională reprezintă un instrument util din acest punct de vedere numai în măsura în care răspunde în mod necesar pericolului social generat prin încălcarea dispozițiilor legale și, în același timp, este proporțională acestuia. Aplicarea unei sancțiuni vădit disproporționate în raport cu gradul de pericol social generat și cu consecințele concrete ale faptei deturnează scopul urmărit de legiuitor către o finalitate pur represivă. De asemenea, eficiența sancțiunii contravenționale este determinată și de posibilitatea concretă ca aceasta să fie pusă efectiv în executare și să producă o constrângere de ordin patrimonial. Instanța reține că cuantumul amenzii aplicate în speță este în mod vădit disproporționat în raport cu gravitatea redusă a faptei și cu circumstanțele personale ale contravenientului. Potrivit art. 5 din OG nr. 2/2001, modificată, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Or, în cazul de față instanța apreciază că această exigență nu este îndeplinită.
Sub aspectul individualizării, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicat este însă mult prea mare cu gradul de pericol social al contravenției pentru a satisface scopul legii contravenționale, inclusiv acela al prevenției speciale, dar și al prevenției generale, având în vedere că încălcarea de a introduce simbolul țării nu atrage pagube materiale. Sancțiunea avertismentului se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate ridicată, ci o abatere cu gravitate redusă în sensul art.7 al.2 din OG 2/2001.
Față de cele arătate mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petentul . ,cu sediul în R., . 13, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.11.2014 întocmit de Poliția mun. R., și, în consecință:
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate in cuantum de 4000 de lei, cu avertisment.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul N. - Secția a II-a Civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.04.2015.
Președinte, Ptr. Președinte aflat în C.M.
Semnează Președintele instanței,
SIS/DE
4 ex.
Red. -12.10.2015
Tehn.red.-14.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1065/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 662/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
