Plângere contravenţională. Sentința nr. 818/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 818/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 818
Dosar nr._ - plângere contrav. OUG 195/2002 -
ROMANIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 818
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 martie 2015
PREȘEDINTE - C. M. M.
GREFIERĂ - D. E. A.
Pe rol, la ordine fiind s-a luat spre soluționare, plângere contrav. OUG 195/2002, formulată de petentul M. I. domiciliat în P., ., ., ., împotriva intimatei Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile, petentul fiind reprezentat de av. G. R.. Se prezintă martorul B. G. .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art. 318 -323 NCPC a fost audiat martorul B. G., sub prestare de jurământ depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal, atașat la dosar.
Apărătorul petentului, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată s-a dat cuvântul la fond când:
Av. G. R., pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii contravenționale, fără cheltuieli de judecată. Petentul are o familie, lucrează ca șofer la un patron și își va pierde locul de muncă dacă își pierde permisul de conducere .
Dezbaterile s-au declarat închise, iar instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 31.03.2014, petentul M. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.03.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 12.03.2014, ora 17.27 min., în timp ce circula în mun. R. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., din direcția Iași către direcția Bacău, și ajuns în intersecția semaforizată cu bulevardul N. B., unde trebuia să vireze către dreapta, din sensul opus pe culoarea verde a semaforului, venea autoturismul cu nr. de înmatriculare NT_, care avea semnalizarea în funcțiune pentru a vira către stânga, tot către . pentru că el avea viteză mai mică (cca. 10-15 km/h), în raport cu viteza cu care rula el, a apreciat că poate intra în intersecție înaintea lui, menționând și faptul că culoarea semaforului se schimbase cu câteva secunde înainte.
A mai arătat că, după ce a intrat pe ., a fost oprit de către agentul de poliție rutieră, pe motiv că nu a acordat prioritate autovehiculului care venea din față sa, întocmindu-se procesul verbal de contravenție.
A mai precizat că, a vizualizat imaginile de pe camera din dotarea autovehiculului Poliției, dar imaginile respective sunt neconcludente, în sensul că nu se poate atesta faptul că a incomodat sau a determinat autoturismul căreia trebuia să-i acorde prioritate să micșoreze viteza.
A mai arătat că solicită audierea martorului asistent, menționat în procesul verbal pe care nu la văzut prezent la încheierea procesului verbal de către agentul de poliție.
În drept, petentul nu și-a motivat cererea de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.03.2014.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 10.06.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 12.03.2014, orele 17.27, petentul a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe ., ajuns la intersecția cu . pătrunde în intersecție pe culoarea verde intermitent către dreapta spre Bacău, nu respectă regulile referitoare la prioritate și nu acordă prioritate de trecere la auto Ford cu nr. de înmatriculare NT_, abaterea fiind filmată video cu aparatura de supraveghere a traficului rutier montată pe auto MAI_ și înregistrată pe HDD NT 26, faptă prevăzută de art. 59 alin. 4 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 RMCU. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 340 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și măsura complementară de reținere a permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „nu a avut obiecții”, semnând de luare la cunoștință și de primire a exemplarului nr. 2 a procesului verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: planșe foto f. 25,26.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin registratura instanței de judecată, intimata a depus la dosar la solicitarea instanței înscris pe suportul CD privind presupusa abatere contravențională.
La termenul din 21.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru petent proba testimonială cu un martor, declarația acestuia fiind consemnată la fila 53 dosar și proba materială pe suportul CD.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.03.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N. - BIROUL RUTIER R., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 340 de lei pentru fapta prevăzută de art. 59 alin. 4 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 RMCU. De asemenea s-a luat față de petent măsura complementară de reținere a permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut că în data de 12.03.2014, ora 17.27, petentul M. I. a condus autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe ., ajuns la intersecția cu . pătrunde în intersecție pe culoarea verde intermitent către dreapta spre Bacău, nu respectă regulile referitoare la prioritate și nu acordă prioritate de trecere la auto Ford cu nr. de înmatriculare NT_, faptă prevăzută de art. 59 alin. 4 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 RMCU, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.03.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria_ din 12.03.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu are obiecții.
În drept, potrivit art.59 alin.4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație, iar potrivit art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 12.03.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 59 alin. 4 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 RMCU, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, motivele invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.03.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situația de fapt menționată în procesul verbal CP nr._ din 12.03.2014. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta in dosar rezultă în mod clar că petentul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare NT_, acesta fiind obligat să se oprească pentru a-i permite autovehiculului condus de petent, deși acesta nu avea prioritate de trecere, să-i elibereze culoarul de încadrare pe banda sa de mers. De asemenea, instanța reține că din cuprinsul procesului-verbal reiese că la momentul întocmirii acestuia petentul nu a formulat obiecțiuni față de cele reținute de agentul constatator, acesta semnând procesul-verbal fără a formula obiecțiuni.
In ceea ce privește critica formulată de către petent, în sensul că autoturismul care avea prioritate de trecere era situat la cel puțin 10-15 m față de autoturismul pe care petentul îl conducea, instanța constata ca este neîntemeiata deoarece din probele administrate rezultă în mod evident obstrucționarea de către petent a deplasării autoturismului cu nr. de înmatriculare NT_, neacordându-i prioritate de trecere acestuia.
În ceea ce privește declarațiile martorului asistent în sensul că „pentru că el (petentul) era mai în față, am făcut semn cu mâna ca să treacă, eu având mâinile pe volan”, instanța urmează să le înlăture ca nesincere, aceste declarații fiind în contradictoriu cu probele administrate în prezenta cauză (proba cu CD) din care rezultă că petentul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare NT_, acesta fiind obligat să se oprească pentru a-i permite autovehiculului condus de petent, deși acesta nu avea prioritate de trecere, dar și cu motivele invocate de către petent prin plângerea formulată. De altfel, chiar și în condițiile în care cele declarate de martor ar fi adevărate, instanța reține că petentul avea obligația respectării regulilor de circulație privind acordarea priorității de trecere autovehiculelor care au acest drept, conducătorii auto neputându-și crea propriile reguli de circulație, în afara celor prevăzute de dispozițiile legale în materie.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 100 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 98 din OUG 195/2002 conform cărora se sancționează cu 4-5 puncte amendă neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 59 alin. 4 din OUG nr.195/2002 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii și a punctelor de penalizare în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a executării punctelor de penalizare.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea avertisment și 4 puncte de penalizare, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptelor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 12.03.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. I. cu domiciliul în P., ., ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimatul IPJ N. - POLIȚIA MUNICIPIULUI R. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/12.03.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 26.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. M. D. E. A.
C.M.M. /D.E.A.
4 ex.
Red. – 18.05.2015
Tehn.red.- 19.05.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 25-03-2015, Judecătoria ROMAN | Plângere contravenţională. Sentința nr. 819/2015.... → |
|---|
