Plângere contravenţională. Sentința nr. 819/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 819/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 819
Dosar nr._ - plângere contrav. OUG 195/2002-
ROMANIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 819
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 martie 2015
PREȘEDINTE - C. M. M.
GREFIERĂ - D. E. A.
Pe rol,la ordine fiind s-a luat spre soluționare, plângere contrav. OUG 195/2002, formulată de petenta A. M. A. domiciliată în satul și ., împotriva intimatei Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de petentă, având în vedere că nu s-a făcut nici o dovadă a celor afirmate prin adresa înaintată la data de 26.03.2015. În temeiul art. 255-258 Cod procedură civilă încuviințează pentru petentă proba cu înscrisuri și decade pe petentă din proba testimonială, având în vedere că nu a indicat numele martorilor și nici adresa acestora. În temeiul art. 255-258 rap. la art. 254 alin. 5 Cod pr. Civilă rap. la art. 34 din OG 2/2001 încuviințează proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea electronică în format CD care conține imagini cu abaterea săvârșită de petentă, depuse de către intimată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 05.05.2014, petentul A. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 17.04.2014, se deplasa cu autoturismul Volvo, număr de înmatriculare TX 6465, proprietatea sa personala, dinspre Suceava spre Tămășeni, fiind oprit de către agentul de politie care i-a comunicat ca ar fi încălcat regulile de circulație depășind viteza legală în interiorul localității.
A precizat că în ziua mai sus amintită a circulat prin localitate însa nu a depășit viteza legală.
In concluzie a arătat că vinovăția sa nu a fost legal stabilită, existând suspiciuni legate de modul de utilizare al aparatului radar, totodată nefiind respectate dispozițiile art. 10 din OG 2/2001, ce reglementează regimul juridic al sancționării concursului de contravenții.
În drept, petentul nu și-a motivat cererea de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.04.2014, C.I. . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă prin serviciul registratură la data de 02.06.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 17.04.2014, orele 18.44, petentul a condus autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare TX-8465-XH pe DN2-E85, în interiorul localității Nisiporești, jud. N., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 108 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 58 Km/h,viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 24, totodată neavând asupra sa permisul de conducere, fapte prevăzută de art. 121 alin. 1 și 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 RMCU. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 765 de lei, cu posibilitatea achitării jumătății minimului prevăzut în termen de 48 de ore în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și avertisment, și măsura complementară de reținere a permisului de conducere conform art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195-2002 RMCU.
Intimata a mai arătat că petentul a consemnat la momentul aducerii la cunoștință a faptei reținute în sarcina sa că „nu a avut obiecții”, refuzând să semneze procesul verbal de constatare a contravenției. Intimata a mai arătat ca încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu și-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: proces verbal . nr._ din 17.04.2014, buletin de verificare metrologică nr._ din data de 02.04.2014, atestat de operator „Autovision” nr. 20 din data de 14.04.2010, suport CD fila 43.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 26.03.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru intimată și proba materială pe suportul CD, petenta fiind decăzută din proba cu martori având în vedere că nu a indicat numele și adresa acestora.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.04.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N. - BIROUL RUTIER R., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 RMCU și cu sancțiunea avertisment pentru fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 RMCU. De asemenea în conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195-2002 RMCU s-a luat față de petent măsura complementară de reținere a permisului de conducere.
S-a reținut că în data de 17.04.2014, ora 18.44, petentul A. M. A. a condus autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare TX-8465-XH pe DN2-E85, în interiorul localității Nisiporești, jud. N., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 108 km/h, depășind astfel viteza legală admisă în localitate cu 58 Km/h, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI_, înregistrat pe HDD NT 24, totodată neavând asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate, fapte prevăzută de art. 121 alin. 1 și 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 RMCU, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.04.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.04.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că refuză să semneze.
Instanța mai reține că, in buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe Dacia L. nr. MAI_ a fost verificat la data de 02.04.2014, rezultatul fiind „admis” și valabil pe o perioadă de 1 an. Din atestatul de operator radar „Autovision” reiese că Ag. B. I. este autorizat din data de 14.04.2010.
În drept, potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile …depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 17.04.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 121 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește criticile formulate, în sensul că agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 10 din OG 2/2001 privind regimul juridica al sancționării concursului de contravenții, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate, agentul constatator aplicând câte o sancțiune principală pentru fiecare faptă contravențională reținută în sarcina petentei, respectiv sancțiunea cu amendă în cuantum de 765 de lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 RMCU și sancțiunea cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 RMCU.
De altfel, instanța reține că contestatorul nu a mai invocat și alte motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, restul motivelor invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 17.04.2014reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acesteia.
Mai mult, instanța constată că intimata a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situația de fapt menționată în procesul verbal CP nr._ din 17.04.2014. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta in dosar (secunda 10-20 CD) rezultă în mod clar că petentul a circulat în interiorul localității în data de 17.04.2014 la ora 18.44, cu viteza de 108 km/h.
De asemenea, instanța reține că viteza autoturismului condus de petent a fost înregistrată cu mijloc tehnic montat pe autospeciala cu nr. MAI_.
Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109, alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare, fiind menționat totodată și numărul de înmatriculare al autospecialei pe care este montat și care corespunde cu nr. de înmatriculare al autospecialei menționat în procesul verbal (buletin de verificare nr._, cu valabilitate până la 02.04.2015–fila 41), iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat nr.24/14.04.2010 – fila 41). De asemenea, instanța reține că au fost respectate întocmai prevederile art. 3.5.1. din normele metrologice legale NML 021-05, fiind totodată respectate și prev. art. 3.1.1. din aceleași norme, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei și precizia cinemometrului fiind stabilită numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice, cerințele menționate neaplicându-se în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în condiții normale de utilizare.
De asemenea, din înregistrarea video, rezultă că autovehiculul este pus clar în evidență, acesta deplasându-se pe DN 2–E85 localitatea Nisiporești.
In ceea ce privește critica formulată de către petent, în sensul că nu i s-a prezentat dovezi de către agentul constatator privind fapta prev. de art. 49 alin 1 din OUG 195/2002, instanța constata ca este neîntemeiata deoarece proba cu care a fost constatată fapta o reprezintă proba cu înregistrarea video, iar legea nu prevede o asemenea obligație pentru agentul constatator sau vreun drept al petenților in acest sens. Mai mult este aplicabilă în cauza prezumția faptului că aceste înregistrări nu pot fi detașate din aparat până la încheierea misiunilor agenților de poliție pentru a nu putea fi șterse sau modificate.
Instanța concluzionează astfel că temeinicia actului de sancționare a fost confirmată în cursul dezbaterilor prin documentația depusă de către intimată, iar apărarea petentului că nu a depășit viteza legală este neîntemeiată fața de precizia unui mijloc tehnic de stabilire a vitezei.
Cu privire la cea de a doua contravenție, instanța constată că petentul nu a formulat apărări și nici nu a făcut dovada contrarie celor reținute prin procesul verbal
De aceea, având în vedere probatoriul administrat coroborat cu situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, raport agent constatator IPJ N., suport digital CD fila 43, planșe foto fila 32, instanța apreciază că a fost dovedită în speță vinovăția petentului, autoturismul condus de petent depășind cu 58 km/h viteza legală admisă pentru acea porțiune de drum de deplasare din localitate, totodată petentul neavând asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate. Astfel, instanța concluzionează că temeinicia actului de sancționare a fost confirmată în cursul dezbaterilor prin documentația depusă de către intimată, iar apărările petentului sunt neîntemeiate.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. art.102 alin.3 coroborat cu art. 98 din OUG 195/2002 conform cărora se sancționează cu 9-20 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că faptele prevăzută de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 raportat la art.102 alin.3 lit. e și art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG nr.195/2002 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul localității. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice sau înlocuirea acestei sancțiuni cu avertisment.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, sancțiunea avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptelor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. M. A. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul IPJ N. - POLIȚIA MUNICIPIULUI R. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/17.04.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.04.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică la 26.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. M. D. E. A.
C.M.M. /D.E.A.
4 ex.
Red. – 25.05.2015
Tehn.red.- 26.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 818/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
