Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-03-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5338/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENINȚA CIVILĂ Nr. 5338/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. și pe pârâta S.C. T. L. IFN S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.03.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2015, apoi la data de 19.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.10.2014, sub nr._, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâta S.C. T. L. IFN S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existentei clauzelor abuzive in contractul de leasing nr._, să aplice sancțiunile corespunzătoare, să oblige parata la eliminarea din contractul de leasing nr._ a acestor clauze abuzive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 26.08.2014 s-a prezentat la sediul T. L. IFN SA, unde a semnat contractul de leasing financiar cu nr._ in vederea achiziționării unui autoturism marca Hyundai ix35.
Se mai arată că, contractul care urma a fi incheiat intre societatea reclamantă si societatea parata a fost dat predefinit, standard, fara a oferi posibilitatea de a negocia direct sau de a modifica nicio clauza componenta a acestuia. Conform art.4 alin (1) din Legea 193/2000 clauzele care nu au fost negociate direct cu consumatorul vor fi considerate abuzive daca, prin ele insele sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor. De asemenea legiuitorul atunci cand se refera la noțiunea termenului de “negociat” stipuleaza ca “o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei”.
Reclamanta mai arată că, înainte de a trece la incheierea contractului de leasing i s-a prezentat spre semnare graficul de eșalonare la plata a ratelor lunare pe toata perioada de desfasurare a contractului și fiind de buna credința cum ca ratele pe care urmau a fi achitate pe viitor vor fi conform graficului de eșalonare a plaților, a semnat contractul. Odata cu emiterea primei facturi a observat existenta unor comisioane si costuri care nu i-au fost aduse la cunostinta in momentul incheierii contractului de leasing financiar, desi legea prevede obligația paratei de a aduce la cunostinta consumatorlui toate comisioanele, atat scris cat si verbal.
S-a mai susținut că acest contract este redactat cu caractere excesiv de mici, care nu sunt ușor de descifrat si citit, iar clauzele sunt redactate ., folosindu-se un limbaj juridic, ce nu este accesibil decât specialiștilor in domeniu, iar în momentul in care a identificat aceste nereguli, reclamanta a contactat telefonic pe parata pentru a primi informații cu privire la aceste comisioane, insa, singurele răspunsuri pe care le-a primit au fost acelea de a contacta alta persoana pentru ca cea la care apelasem nu este in masura sa ne dea explicațiile de rigoare
Reclamanta a mai arătat că în cadrul contractului încheiat există o . clauze abuzive, cum ar fi achitarea diferenței de curs valutar calculate la valoarea inițială a valorii finanțate, comisionul de analiza al dosarului in valoare de 496,22 Euro, comision de administrare a contractului in cuantum de 0,20 %, perceperea dobânzii interimare, taxa aferenta serviciilor de înmatriculare in valoare de 220 de Euro la care se adauga Tva, clauza care impune utilizatorului achitarea unei taxe pentru fiecare instiintare de plata emisa de către profesionist, clauza prin care se impune alegerea unei societati de asigurare, clauza prin care se precizeaza ca asigurarea RCA va fi incheiata de locator, care va refactura utilizatorului contravaloarea acesteia, clauza in baza careia parata isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii in cazul intervenirii unor schimbări pe piața monetara, clauza prin care se limiteaza plata ratelor in avans, aceasta fiind posibila doar dupa trecerea unui termen de 12 luni de la data livrării obiectului contractului, percepandu-se un comison de 5% din valoarea capitalului achitat in avans, situatia in care daca utilizatorul dorește inchiderea contractului inainte de implinirea acestor 12 luni, pe langa comisionul de 5% din valoarea capitalului achitat in avans, va suporta si toate consecințele fiscale ce decurg din aceasta operațiune, clauza cuprinsa in art. 8 alin. 8.5.* conform careia “pentru ratele de leasing utilizatorul va constitui o garanție reala in favoarea locatorului, a cărei valoare va fi in procent cel puțin -- % din valoarea finantata.
S-a mai solicitat a se constata că întregul contract este redactat doar in favoarea paratei, acesta cuprinzând sancțiuni doar in ceea ce il privește pe utilizator, incalcandu-se principiul reciprocității obligațiilor contractuale precum si cel al egalitatii pârtilor la incheierea unui contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 193/2000, OG 51/1997, OUG 50/2010, Directivei 93/13/CEE, art 194 și urm C..
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus inscrisuri ( f 7-30).
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 193/2000, OG nr. 51/1997, OUG nr. 50/2010; Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii; Art. 194 si urmatoarele Cod Procedura Civila (Noul Cod).
La data de 10.11.2014 reclamanta a depus la dosar cerere prin care a precizat capătul 3 al cererii formulate (privind solicitarea de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare) în sensul că solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu necuvenit de la data intrării în vigoare a contractului și până la plata efectivă, actualizate cu rata indicilor de inflație.
Pârâta a depus la dosar întampinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că afirmațiile reclamantei referitoare la existența unor clauze abuzive în contractul de leasing nu are nicio acoperire legală, Legea 193/2000 nefiind aplicabilă în cazul relațiile contractuale dintre comercianți, ci doar în cazul contractelor în care una din părți este consumator; or, potrivit art 2 alin 1 din Legea 193/2000, reclamanta nu are această calitate, nefiind nici persoană fizică, nici grup de persoane fizice constituite în Asociație.
La data de 09.02.2015 reclamanta a depus cerere (f 80), prin care a arătat că modifică temeiul juridic al cererii de chemare în judecată ca fiind disp art 12-15 din Legea 72/2013, menționând că restul pretențiilor sale rămân aceleași; totodată, reclamanta a solicitat, potrivit art 15 din Legea 72/2013, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlu necuvenit, în valoare de 1198,5 lei, respectiv a comisionului de administrare lunar, a taxei de modificare a contractului pentru lunile noiembrie, decembrie, ianuarie, a taxei de blocare CIV în RAR pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii fromulate de reclamantă, arătând că prevederile art 12-15 din Legea 72/2013 nu se aplică niciuneia din clauzele pe care reclamanta le consideră abuzive, acestea nefiind clauze care restrâng în vreun fel sau altul posibilitatea creditorului de a-și încasa creanțele stabilind termenele de plată, nivelul dobânzilor (penalităților) de întârziere sau despăgubirile într-un mod nefavorabil creditorului.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
La data de 26.08.2014 între pârâta . SA, în calitate de locator, și reclamanta ., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr_ (f 10-29), având ca obiect autoturismul Hunday Noul IX35 2 0.CRDI 184 CP DPF 4 WD 6 MTStyle Heat, perioada de leasing fiind stabilită la 36 de luni, iar valoarea contractului la suma de_ euro.
Reclamanta a invocat, întemeindu-se pe prevederile art 12-15 din Legea 72/2013, caracterul abuziv al clauzelor privind achitarea diferenței de curs valutar calculată la valoarea inițială a valorii finanțate, comisionului de analiză a dosarului, comsionului de administrare, perceperea dobânzii interimare, a taxei aferente serviciilor de înmatriculare, a taxei pentru fiecare înștiințare de plată emisă de către profesionist, a impunerii alegererii unei societăți de asigurare; de asemenea, s-a precizat că are caracter abuziv clauza în baza căreia pârâta își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări pe piața monetară în ceea ce privește dobânda de finanțare, a clauzei prin care se limiteză plata ratelor în avans, precum și a celei prin care utilizatorul este obligat să constituie o garanție reală în favoarea locatorului.
Potrivit art 12 din Legea 72/2013, practica sau clauza contractuala prin care se stabileste in mod vadit inechitabil, in raport cu creditorul, termenul de plata, nivelul dobanzii pentru plata intarziata sau al daunelor-interese suplimentare este considerata abuziva.
Conform art 13 din același act normativ, în determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanta tine cont de toate circumstantele cauzei, in special de:
a) abaterile grave de la practicile statornicite intre parti sau de la uzantele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
b) nerespectarea principiului bunei-credinte si a principiilor de diligenta in executarea obligatiilor;
c) natura bunurilor sau serviciilor;
d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plata sau de la rata dobanzii, potrivit prezentei legi;
e) pozitia dominanta a cocontractantului in raport cu o intreprindere mica sau mijlocie.
Totodată, potrivit art 14, sunt calificate ca abuzive, nefiind necesara verificarea existentei circumstantelor prevazute la art. 13 sau a altor circumstante specifice cauzei, clauzele contractuale care:
a) exclud posibilitatea aplicarii de dobanzi penalizatoare sau stabilesc dobanzi penalizatoare inferioare dobanzii legale penalizatoare;
b) fixeaza o obligatie de punere in intarziere pentru a opera curgerea dobanzilor;
c) prevad un termen mai mare de la care creanta produce dobanzi decat cel prevazut la art. 3 alin. (3) sau, dupa caz, la art. 6 si art. 7 alin. (1);
d) fixeaza, in contractele dintre profesionisti si autoritati contractante, un termen de plata mai mare decat cel prevazut la art. 7 alin. (1);
e) elimina posibilitatea platii de daune-interese suplimentare;
f) stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.
În speță, reclamanta a invocat dispozițiile art 12-15 din Legea 72/2013 ca motiv de anulare clauzelor contractuale pe care le apreciază ca fiind abuzive.
Or, aceste prevederi legale protejează pe creditorul unei obligații contractuale și nu pe debitor, neaplicându-se niciuneia din clauzele apreciate de reclamantă ca fiind abuzive, scopul urmărit de leguitor prin Legea 72/2013 fiind acela de a împiedica părțile să stabilească clauze contractuale prin care debitorul ar fi încurajat să nu își respecte obligațiile contractuale la termen, prin stabilirea unor termene exagerate de plată, penalități de întârziere și despăgubiri nesemnificative în caz de încălcare a termenelor de plată.
Astfel, necesitatea evitării abuzului de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor a determinat configurarea unui cadru adecvat pentru invocarea, calificarea și sancționarea clauzelor abuzive în raporturile dintre profesioniști sau între aceștia și diferite autorități contractante.
În acest sens a fost adoptată Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (care înlocuiește Directiva 2000/35/CE) și care a fost transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.
Ca și precedentul instrument de drept european, noua Directivă se aplică atât raporturilor între operatorii economici („întreprinderi” în textul actului comunitar, cât și raporturilor dintre aceștia și autoritățile contractante-autorități publice care acționează la nivel central, regional sau local; altor organisme de drept public, cu personalitate juridică, care au fost înființate pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, oricărei asocieri între autorități publice și alte organisme de drept public).
Totodată, în expunerea de motive pentru adoptarea acestui act normativ s-a menționat că noua reglementare introduce un regim mai sever al obligațiilor autorităților contractante, scopul instrumentului european fiind cel de a crea mecanisme suficient de persuasive pentru ca instituțiile statelor membre să execute, în timp cât mai scurt, obligațiile de plată a prețului bunurilor sau prestațiilor.
În aceste condiții, întrucât reclamanta are calitatea de debitor, iar dispozițiile lege invocate de aceasta protejează pe creditorul obligațiilor contractuale, neaplicându-se niciuneia din clauzele apreciate de reclamantă ca fiind abuzive, instanța va respinge capătul de cerere privind constatarea existenței clauzelor abuzive în contractul de leasing nr_, precum și capetele accesorii, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta .., cu sediul în SCORNICESTI, . jud. O., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. L. IFN S.A., cu sediul ales în București, CALEA GIULESTI, nr. 8D, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
4ex/ 05.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5152/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5334/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
