Contestaţie la executare. Sentința nr. 5259/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 5259/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5259/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR.5259/2015

Ședința publică de la 19 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. A. C.

GREFIER A. A. V.

Pe rol judecarea cauzei civile privind contestator C. C. A. și pe intimații S.C. M. R. LEASING IFN S.A., B. E. JUDECATORESC T. G. D., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile in fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 02,_ și au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.0.2015, respectiv pentru azi 19.03.2015.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.10.2014 cu nr._, contestatorul C. C. A. a formulat în contradictoriu cu intimații . IFN SA și B. T. G. D., contestație la executare împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 158/2014 al B. T. G..

În motivare se arată că între . IFN SA și . SRL s-a încheiat contractul de leasing nr. 6234R/11.06.2008 având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra autovehiculului marca Bentley Dusseldorf. Din cauza unor dificultăți financiare ale utilizatorului, la data de 28.11.2008, bunul a fost restituit intimatei, conform procesului verbal de predare primire atașat. Mai arată contestatorul că intimata a început procedura de executare silită împotriva sa în vederea recuperării sumei de 307.538,57 lei, formându-se pe rolul B. T. G. D. dosarul de executare nr. 158/2014.

În opinia contestatorului procedura de executare silită este lovită de nulitate absolută întrucât executarea silită împotriva sa nu se poate dispune în baza contractului de leasing încheiat între cele două societăți ci numai în temeiul contractului de fidejusiune încheiat cu intimata, astfel încât executarea silită a fost începută în lipsa obținerii încuviințării instanței de executare în baza contractului de fidejusiune, titlu executoriu ce îi este opozabil.

Mai arată contestatorul și faptul că în speță a intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită. În acest sens arată că dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la data încetării contractului de leasing, respectiv în cursul anului 2008, dată la care intimata avea posibilitatea punerii în executare a garanției reprezentată de contractul de fidejusiune și întrucât în perioada 28.11.2008 – 11.03.2014, mai bine de cinci ani nu au fost efectuate demersuri în vederea recuperării creanței, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 din codul de procedură civilă și art. 3 din Legea nr. 76/2012.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost însoțită de înscrisurile menționate în cuprinsul acesteia.

Au fost atașate, în copie certificată, actele dosarului de executare nr. 158/2014.

B. T. G. D. a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând în esență faptul că executoriul judecătoresc are numai calitatea de participant la executarea silită și nu cea de parte, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 644 alin. 1 din codul de procedură civilă iar calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare.

La data de 15.12.2015 a fost înregistrată la instanță întâmpinarea formulată de . SA prin care s-a solicitat instanței respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că la data începerii executării silite utilizatorul . SRL figura cu un debit aferent contractului de leasing în valoare de 296.244,30 lei conform situației atașate cererii iar plata ratelor de leasing a fost garantată de către contestator în calitate de fidejusor, obligație asumată prin contractul de leasing și nu printr-un contract de garanțe separat.

Arată intimata că potrivit art. 15.5 din contractul de leasing nr. 6234/2008, contestatorul a renunțat în mod expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune iar titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită a fidejusorului îl reprezintă Contractul de leasing financiar nr. 6234/2008 nefiind necesară semnarea unui contract de fidejusiune separat.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimata precizează că la data de 28.11.2008, prin adresa nr._, a notificat utilizatorului rezilierea contractului de leasing ca urmare a neplății ratelor de leasing iar la data de 20.12.2010 instanța a dispus încuviințarea executării silite împotriva contestatorului în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 6234/2008, formându-se dosarul de executare 470/2010 al B. P. L. E..

Intimata susține că în dosarul de executare nr. 470/2010 s-a dispus încetarea executării silite ca urmare a lipsei bunurilor urmăribile sau a imposibilității de valorificare a acestora, fiindu-i remise procesul verbal de insolvabilitate și titlul executoriu în original. Ulterior, a adresat B. T. G. D. o cerere de reluare a executării silite, încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din data de 01.04.2014, dispusă în dosarul nr._/229/2014, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 6234/2008.

Cu privire la cursul termenului de prescripție intimata solicită a se constata că a fost întrerupt la data depunerii cererii de executare silită la B. P. L. E., conform dispozițiilor art. 405 indice 2 alin. 1 din codul de procedură civilă iar după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Având în vedere că cererea de executare silită adresată B. T. G. D. a fost transmisă în termen de 6 luni de la primirea procesului verbal de insolvabilitate, intimata arată că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligației dispuse prin titlul executoriu.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 405 indice 2, art. 371 indice 6 din Codul de procedură civilă.

În probațiune au fost anexate înscrisuri.

A fost atașat și dosarul de executare nr. 470/2010 al B. P. L. E..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea de executare silită înregistrată la B. P. E. L. la data de 21.10.2010, intimata a solicitat începerea executării silite împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 6234/2008.

Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 6 București iar la data de 18.03.2011 s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor bancare ale contestatorului pentru recuperarea creanței în cuantum de 249.355,83 lei.

Întrucât s-a constatat că debitorul nu este titularul unor conturi bancare, la datele de 07.05.2012, 30.10.2012 și 21.01.2013 contestatoarea a formulat cereri de continuare a procedurii de executare silită. Prin procesul verbal din data de 15.01.2014, executorul judecătoresc a constatat în temeiul dispozițiilor art. 371 indice 5 lit. b din Codul de procedură civilă din 1865, că executarea silită a încetat din cauza lipsei bunurilor urmăribile sau a imposibilității de valorificare a acestora și s-a dispus restituirea către creditor a titlului executoriu în original.

La data de 05.03.2014, contestatoarea a adresat o nouă cerere de executare silită către B. T. G. D. prin care a solicitat executarea silită în temeiul aceluiași titlu executoriu pentru recuperarea creanței în cuantum de 296.244,30 lei.

Prin Încheierea din data de 10.03.2014, executorul judecătoresc a dispus admiterea cererii și deschiderea dosarului de executare silită nr. 158/07.03.2014.

Prin Încheierea din data de 01.04.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 158/2014 în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. 6234/2008, pentru realizarea creanței în cuantum de 296.244,30 lei.

Se susține de către contestator că executarea silită împotriva sa nu putea fi încuviințată în temeiul contractului de leasing financiar ci numai în temeiul contractului de fidejusiune care îi este opozabil.

Din analiza conținutului contractului de leasing financiar nr. 6234/11.08.2008, rezultă că acesta a fost semnat de contestator în calitate de fidejusor astfel încât este ținut de toate obligațiile stabilite în sarcina sa prin acest înscris, în mod special de prevederile art. 15 privind garantarea obligațiilor utilizatorului. În acest caz, contestatorului îi incumbă obligația de a executa întocmai obligațiile de plată asumate de utilizator, în cazul în care acesta din urmă nu le execută, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune.

Prin urmare, contestatorul este urmărit silit pentru obligații care își au izvorul în contractul de leasing financiar nr. 6234/2008 deoarece caracterul executoriu al contractului este impus pentru a permite executarea silită a creanței și este asociat cu creanța nu cu înscrisul ca tare, astfel încât, în mod corect, s-a dispus încuviințarea executării silite în baza acestui titlu executoriu.

În acest sens trebuie interpretate și dispozițiile art. 8 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, conform cărora constituie titluri executorii contractele de leasing și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing.

Analizând solicitarea contestatorului de a se constata prescrisă executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 158/2014, instanța reține că executarea silită ce se contestă a fost începută prin depunerea cererii de executare silită la data de 05.03.2014 la B. T..

În privința duratei termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, contestatorul este de acord că aceasta este de trei ani însă susține că termenul de prescripție s-a împlinit după trecerea a trei ani de la data încetării contractului de leasing, la data de 28.11.2008.

În speță, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la data de 28.11.2008, momentul rezilierii contractului, sub imperiul dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865, însă a fost întrerupt prin depunerea primei cereri de executare silită la B. P. E. L. la data de 21.10.2010.

În cursul executării silite s-a constatat lipsa bunurilor urmăribile ale debitorului, astfel încât la data de 15.01.2014, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite pentru acest motiv, în conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 5 lit. b din Codul de procedură civilă din 1865.

Deși prima executare silită a încetat după . Legii nr. 134/2010, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012, procedura în ansamblul său a rămas supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865 în privința cauzelor de întrerupere.

Așadar, procesul verbal de încetare a executării silite fiind ultimul act de executare efectuat în cauză, are efect interuptiv de prescripție, conform dispozițiilor art. 405 indice 2 lit. d din Codul de procedură civilă din 1865, iar un nou termen de prescripție a început să curgă de la data de 15.01.2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 6 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, intimatul putea cere reluarea executării silite înăuntrul noului termen de prescripție așa cum de altfel a procedat, de altfel, o nouă cerere de executare silită fiind depusă la data de 05.03.2014 la B. T..

Concluzionând, instanța reține că deși de la data încetării contractului de leasing au trecut mai mult de trei ani, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt succesiv, la data introducerii primei cereri de executare silită, apoi la data întocmirii procesului verbal de încetare a executării silite în dosarul de executare silită nr. 470/2010 și ulterior la momentul formulării noii cereri de executare silită în dosarul nr. 158/2014, de fiecare dată, începând să curgă un nou termen de prescripție.

Pentru argumentele expuse anterior instanța va respinge solicitarea contestatorului de a se constata prescrisă executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 158/2014.

Întrucât nu se constată alte motive de nelegalitate, instanța va respinge contestația la executare ca nefondată.

Cu privire la calitatea procesuală a executorului judecătoresc, constată că acesta a fost menționat în petitul acțiunii numai pentru opozabilitate, nu în calitate de parte, așa cum susține și contestatorul, astfel încât apreciază că nu se impune analiza excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. C. A., domiciliat în București, ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul social în Iași, Calea Chișinăului nr.45, birou 7, jud.Iași, înmatriculată la ORC sub nr.J_, C. RO_, ca nefondată.

Respinge cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

M. A. C. A. A. V.

Red. M.A.C./Th.red.M.A.C./A.A.V./17.04.2015/4 exemplare

Hotararea a fost comunicată contestatorul C. C. A., la domiciliul în București, ., ., ., intimata . IFN SA, la sediul social în Iași, Calea Chișinăului nr.45, birou 7, jud.Iași

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 5259/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI