Acţiune în constatare. Sentința nr. 1793/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1793/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1793/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1793/2015
Ședința publică de la 04.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. V.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. G., T. A. R. și pe pârât R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantii prin avocat I. L. care depune imputernicire avocatiala si delegatie de substituire și pârâta prin consilier juridic cu delegatie la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Pârât a prin consilier juridic depune un exemplar de pe intampinare si inscrisurile anexate,
Reclamantii prin avocat depun un exemplar de pe actiune si inscrisuri
Instanța pune in discutie exceptia necompetenței materiale invocata din oficiu la termenul anterior fata de contractul de credit incheiat cu reclamantii T. G., T. A. R..
Reclamantii prin avocat solicita respingerea exceptiei avand in vedere art. 94 al. 1 lit. j C. si pretentiile solicitate de reclamanti si criteriul stabilit de dispozitiile art. 94 lit. j C. apreciaza ca Judecatoria Sector 1 Bucuresti este competenta general, material si teritorial.
Pârâta prin consilier juridic are aceleasi sustineri avand in vedere ca s-au disjuns, s-au separat 4 contracte de credit in 4 dosare. Cuantumul fiecarui contract in parte nu mai depaseste plafonul de 200.000 lei. Indiferent de cuantumul creantei, la momentul cererii de chemare in judecata competenta se stabileste in functie de suma solicitata de partea adversa si nu se ia in calcul suma totala a creantei, nu se raporteaza nici la cuantumul cat s-a acordat ca si credit si nici cat mai are de rambursat, ci practic se raporteaza strict la suma solicitata de partea adversa. Chiar daca se uita pentru fiecare contract in parte nu depaseste plafonul de 200.000 lei. La intrebarea instantei, arata ca fata de capatul de cerere convertirea, stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF si denominarea monedei nationale a platilor in virtutea principiului reglumentului cadru, din punctul sau de vedere aceste capete de cerere nu intra sub incidenta Legii nr. 193/2000.
Reclamantii prin avocat arata ca isi mentin pozitia.
Instanța ramane in pronuntare pe exceptia necompetenței materiale invocata din oficiu la termenul anterior.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18.07.2014 sub nr._/299/2014, reclamanții A. M. M., A. V., T. G., T. A. R., PUNGA D. G., PUNGA M., N. C. G., N. N., și N. C. A., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., au solicitat instanței, ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
- Constatarea caracterului nul și absolut al clauzelor contractuale prevăzute de art. 3.1 pct. 2, art. 3.12, art. 3.14 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 04.07.2008, art. 3.1 lit. b, art. 3.5, art. 3.7 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 19.03.2008; art. 3.1 pct. 2, art. 3.12, art. 3.14 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 07.03.2008; art. 3.1 lit b, art. 3.5, art. 3.7 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 28.06.2007; art. 3.1 lit. b, art. 3.5, art. 3.7 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 22.11.2007;
- obligarea paratei la calcularea și încasarea ratei dobânzii pe parcursul derulării contractului de credit raportat la valoarea marjei băncii de la data încheierii contractelor;
- restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, de procesare și a dobânzii, ca plată nedatorată, din momentul încheierii convenției și până la zi, sume la care se aplică dobânda legală în raport de fiecare plată;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia;
- Stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului;
- Denominarea în moneda naționala a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia prețul marfurilor sau valoarea serviciilor între rezidenți se plateste în moneda naționala;
- Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de avocat și alte cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu.
In fapt, reclamantii au arătat în esență că în calitate de împrumutat și R. B. S.A., s-au încheiat contractele de credit nr. RFI_ din data de 04.07.2008, nr. RFI_ din data de 19.03.2008; nr. RFI_ din data de 07.03.2008; nr. RFI_ din data de 28.06.2007; nr. RFI_ din data de 22.11.2007 avand ca obiect un credit în CHF în vederea utilizarii pentru nevoi personale.
De asemenea, s-a apreciat ca circumstantele economice existente în acel moment și informațiile furnizate de catre banca nu prefigurau ajungerea la un dezechilibru contractual într-atat de disproporționat astfel cum este situația din prezent în care cursul valutar al CHF este dublu față de cel din momentul încheierii contractului.
În susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar și denominarea plății, arată că plățile s-au obligat în condiții economice existente la data încheierii contractului când Eur avea o valoare moderată față de moneda națională astfel încât, ca urmare a schimbării acestor condiții, este necesar ca și contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, din Legea nr. 193/2000, din Legea nr. 288/2010, OUG nr. 50/2010.
In sustinerea acțiunii, reclamantii au depus la dosar înscrisuri în copie conforma cu originalul ( filele 14-175).
La data de 12.09.2014 s-au depus precizări în sensul indicării conținutului clauzelor considerate abuzive; cuantumul sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, de procesare și dobândă; cursul de schimb CHF/leu la data semnării fiecărui contract, temeiul de drept material pentru fiecare capăt de cerere.
La data de 20.10.2014 C. M. a depus cerere de intervenție principală prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., au solicitat instanței, ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
- Constatarea caracterului nul și absolut al clauzelor contractuale prevăzute de art. 4.1 pct. 2, art. 4.3 teza a II-a din contractul de credit nr. RM_ din data de 17.10.2007;
- obligarea paratei la calcularea și încasarea ratei dobânzii pe parcursul derulării contractului de credit raportat la valoarea marjei băncii de la data încheierii contractelor;
- restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, de procesare și a dobânzii, ca plată nedatorată, din momentul încheierii convenției și până la zi, sume la care se aplică dobânda legală în raport de fiecare plată;
- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia;
- Stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului;
- Denominarea în moneda naționala a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia prețul marfurilor sau valoarea serviciilor între rezidenți se plateste în moneda naționala;
- Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de avocat și alte cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu.
La data de 21.10.2014, parata a depus la dosar întampinare prin care a solicitat disjungerea cauzelor, nefiind îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active; a invocat pe cale de excepție lipsei de obiect/interes legitim și actual al reclamanților în sustinerea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de administrare intrucat banca a renuntat la acest comision; excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea băncii să stabilească dobanda in rapot de marja stabilită la data semnării contractelor de credit, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiata.
La aceeași data, parata a depus și cerere reconvenționala prin care a solicitat obligarea reclamanților-parati la restituirea creditului în RON, conversia creditului urmand a se face la cursul CHF/RON de la data acordarii creditului, cu luarea în considerare a condițiilor cost/rambursare a creditului în lei, astfel cum acestea existau în oferta bancii la data acordarii fiecarui credit, identificate în Anexa 1 la cerere, dobanzi practicate la creditele acordate persoanelor fizice, precum și cu obligarea reclamanților-parati la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 969, art. 970, 1073 vechiul cod civil, art. 205-207 NCC, OUG nr. 99/2006.
In sustinerea cererii reconvenționale, parata-reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( filele 285).
La termenul din data de 21.01.2015 instanța a dispus disjungerea acțiunii cu privire la contractul de credit RFI_ din data de 19.03.2008, privind pe T. G. și T. A. R. și formarea dosarului nr._ în care s-a acordat termen de judecată 04.02.2015.
La același termen instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
La termenul din data de 04.02.2015 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, concluziile părților fiind consemnate în practicaua hotărârii.
Analizand cererea și înscrisurile depuse la dosar instanța contată:
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 c.p.c. potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va soluționa cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, și va reține următoarele:
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Codul de procedură civilă, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 Codul de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 94 lit. j C.p.c. judecătoriile judecă ” orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”, iar conform art. 95 alin. 1 c.p.c. tribunalele judecă ” în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Textul legal menționat anterior stabilește că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță.
Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art. 99 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, primul capăt de cerere are ca obiect, în esență, constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive, fiecare evaluabilă din punct de vedere pecuniar.
Capetele 2, 3, 4 are ca obiect „pretenții” sunt evaluabile în bani, iar capetele 5 și 6 vizează obligația de a face, evaluabile în bani.
Avand în vedere obiectul cererii deduse judecații, vazand de asemenea ca cererea reconvențională formulata de parata este strans legata de actiunea princiapala, în raport de petitele formulate la punctele 5 și 6 ale actiunii, instanța apreciaza ca acest aspect determină analizarea întregului contract de credit.
Astfel, conform art. 1.1 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 19.03.2008 încheiat de reclamanții T. G. și T. A. R. cu parata, aceștia au luat un credit de 66.500 CHF (echivalent a 243.237,05 lei, la cursul BNR din data de 18.07.2014 de 3,6577 lei/CHF).
Conform art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamantii au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, printre care și cele având ca obiect stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului și denominarea în moneda naționala a plăților, cereri evaluabile în bani, valoarea cererii fiind de 66.500 CHF (echivalent a 243.237,05 lei, la cursul BNR din data de 18.07.2014 de 3,6577 lei/CHF).
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât cuprinde mai multe capete principale, dintre care unul este de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 99 alin. 2, art. 123 alin. 1, art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantii T. G., T. A. R., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat C. M. din sector 5, București, CALEA RAHOVEI, nr. 266-268, CORP 60, . pârât R. B. SA, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, SKY TOWER, nr. 246C, . favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/tehn CVA
4ex/19.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7363/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Sentința nr. 7359/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
