Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 11286/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant A. A. M. și pe pârât O. B. ROMÂNIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat, pârâta prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu, având în vedere că toate clauzele au caracter principal și o parte din acestea sunt neevaluabile în bani.
Reclamanta prin avocat solicită respingerea excepției întrucât, în opinia sa, toate clauzele sunt evaluabile în bani iar valoarea clauzelor s-a calculat ca urmare a indicațiilor Tribunalului București. Arată că solicitarea de înghețare a cursului este o solicitare în subsidiar, ca urmare a constatării nulității clauzelor. Cu privire la caracterul abuziv, pentru momentul în care li s-a pus în vedere să calculeze, raportat la toate ratele achitate, a făcut diferența dintre ratele achitate conform cursului de la momentul plății, respectiv 2007,2008, 2009, etc și din această sumă s-a scăzut rata care ar fi fost achitată în situația în care s-ar dispune înghețarea cursului valutar; pentru cealaltă perioadă până la sfârșitul creditului, fiind sold calculat conform cursului la momentul introducerii cererii, s-a făcut o scădere raportată la sold, s-a scăzut valoarea soldului împărțit la curs. Consideră reclamanta prin avocat că nu se vorbește de clauze neevaluabile în bani, clauzele producând efect patrimonial.
Pârâta prin avocat solicită respingerea excepției fiecare capăt de cerere este evaluabil în bani.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 22.04.2015, sub nr._, prin declinare de la Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI-a Civila, potrivit Sentintei civile nr.1544/31.03.2015, pronuntate in dosarul nr._, astfel cum a fost precizata si modificata ulterior, reclamantul A. A. M., in contradictoriu cu pârâta O. B. ROMANIA S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevazute la art. 10.1, art.10.2, art.10.4, art.13 lit. b din Contractul de credit nr.C_ /19.08.2008, precum și a art. III din Actul aditional nr.1/27.11.2009, art.I din Actul aditional nr.2/18.08.2010 si art. I din Actul aditional nr.3/26.10.2012, pentru încălcarea de către pârâtă a obligațiilor de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit, pentru încălcarea obligației de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), pentru încălcarea obligației de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare, pentru încălcarea obligației de a nu introduce clauze abuzive în contractele de credit.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratei la emiterea unui nou grafic de rambursare, care sa prevada restituirea creditului in lei, conversia sumei creditului din CHF in lei urmand a se face la cursul CHF/leu de la data contractarii creditului.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând acte și lucrările dosarului în soluționarea excepției invocate, instanța retine următoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutilă, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei, iar exceptia necompetentei materiale este o exceptie de procedura, absolută și dilatorie ce trebuie analizata cu prioritate fata de orice alta exceptie sau cerere.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.pr.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, capatul 1 de cerere are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, fiecare avand insa specificul sau, evaluabila sau neevaluabila in bani.
Astfel, relativ la clauza prevazuta la art. 10.1 din contract, instanta retine ca aceasta prevede modul in care urmeaza a se face rambursarea creditului, respectiv in rate lunare, conform graficului de rambursare anexa la contract.
Prevederea amintită se referă așadar la modul în care urmează să se efectueze rambursarea creditului or, instanța reține că această clauză nu este evaluabilă în sine, întrucât de esența acestei clauze este reglementarea modului practic în care se va rambursa creditul – nu poate fi considerată ca având caracter evaluabil în bani o prevedere contractuală prin care se specifică faptul că rambursarea creditului se va face în rate lunare egale, conform graficului de rambursare cuprins în anexa 1 la contract.
În ceea ce privește clauzele prevăzute la art.10.2, art.10.4, instanța reține că acestea prevăd dreptul Băncii de a acoperi datoria restantă din oricare alte conturi bancare deschise la Bancă, prin debitarea oricăruia dintre acestea, la cursul de schimb al O. B. oferit pentru valuta respectivă, în vederea plații ratelor lunare și a altor sume datorate Băncii.
Instanța reține că de esența acestor clauze este reglementarea modului în care poate proceda banca cu privire la recuperarea ratelor lunare, prin toate mijloacele descrise pe larg în cuprinsul respectivelor clauze, iar nu sumele efectiv aflate sau nu în conturile reclamantului la un moment dat, care oricum nu pot fi determinate la acest moment. Cu alte cuvinte, aspectul care îl nemulțumeste pe reclamant cu privire la conținutul acestor clauze este reprezentat de posibilitatea Băncii de a acționa într-un anumit mod pentru a-și asigura recuperarea sumelor de bani datorate de reclamant, mod pe care acesta îl consideră abuziv.
Așa fiind, instanța apreciază că aceste clauze nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de împrumut, iar împrumutul în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
În sfârșit, prevederea art.13 lit.b din contract,a cărei nulitate se solicită a se constata, are de asemenea caracter neevaluabil în bani, prin aceasta clientul declarând, pe propria răspundere, că a luat cunoștință de fluctuația permanentă a cursului de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, asupra cărora banca nu are niciun control, clientul acceptând riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul.
Conform art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art.99 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În plus, legat de capătul de cerere având ca obiect stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, instanța constată că nu poate fi avută în vedere suma de 119.846.62 lei, precizată de reclamant (f.81 dosar TB), întrucât această clauză produce efecte și pentru viitor, ceea ce înseamnă că beneficiul patrimonial obținut de reclamant prin admiterea acestei solicitări este mai mare, în condițiile în care suma de restituit este, în mod evident, mai mare decât suma efectiv împrumutată de 68.483 CHF, ridicându-se la 177.303 CHF (compusă din suma împrumutată, dobândă și comisioane, astfel cum rezultă din graficul de rambursare de la filele 42-44 vol.I dosar TB).
Prin urmare, instanța apreciază că în speță trebuie avută în vedere diferența în lei generată de cresterea cursului valutar în raport de valoarea totală a contractului, respectiv 177.303 CHF, iar nu calculul efectuat de reclamant și depus la fila 81 din dosarul atașat, ce privește diferența în lei generată de creșterea cursului valutar, din care a rezultat suma de 119.846.62 lei, întrucât acesta a avut în vedere numai suma efectiv împrumutată de reclamant, respectiv 68.483 CHF, iar nu suma pe care reclamantul este obligat să o ramburseze în realitate Băncii, care este de 177.303 CHF, după cum s-a precizat mai sus.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucuresti-Sectia a VI-a Civila.
Instanta va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti și Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI-a Civila si va inainta dosarul către Curtea de Apel Bucuresti, pentru soluționarea conflictului negativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant A. A. M. - D. A. LA SCA P. ȘI ASOCIAȚII - București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . pârât O. B. ROMÂNIA S.A. - sector 1, București, CALEA BUZEȘTI, nr. 66-68, în favoarea Tribunalului București-Secția a VI-a Civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Suspendă judecata cauzei și înaintează dosarul către Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. A. L. Ș. E.-I.
Red. V.A.L, Thred V.A.L/ Ș.E.I
4ex/30.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
