Acţiune în constatare. Sentința nr. 8877/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8877/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 8877/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8877/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V. A.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive formulată de reclamanții C. D. și C. D., în contradictoriu cu pârâta R. B. SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamanți, avocat S. I., în substituirea av. C. M. V. și pentru pârâtă, consilier juridic I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul reclamanților depune la dosar delegație de substiuire.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București față de valoarea obiectului litigiului, având în vedere că s-a solicitat prin capătul 3 de cerere înghețarea cursului de schimb CHF-leu la cursul de la data semnării contractului, iar prin capătul 4 de cerere s-a solicitat denominarea în moneda națională a plăților, ambele capete de cerere fiind evaluabile în bani; conform scadențarului din data de 14.07.2008, valoarea contractului de credit RFI_ este de 123.251,55 CHF, la cursul BNR din data de 15.01.2015 de 4,3287 lei/CHF rezultă o valoarea a litigiului de 533.518,985 lei.
Apărătorul reclamanților lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Reprezentantul pârâtei lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 15.01.2015 sub nr._, reclamanții C. D. și C. D., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., au solicitat instanței, ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
- Constatarea caracterului nul și absolut al clauzelor contractuale prevăzute de art. 3.1 lit. b, 3.3, 3.6, 3.7, 3.12, 3.13, 3.14 din contractul de credit nr. RFI_;
- restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, de procesare și cu titlu de rată de dobândă excedentară percepută de către bancă ca urmare a nerespectării dispozițiilor contractuale și legale;
- Stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului;
- Denominarea în moneda naționala a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia prețul marfurilor sau valoarea serviciilor între rezidenți se plateste în moneda naționala;
- Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu de avocat și alte cheltuieli efectuate cu prezentul litigiu.
In fapt, reclamantii au arătat în esență că în calitate de împrumutati și R. B. S.A., s-a încheiat contractul de credit nr. RFI_ avand ca obiect un credit în CHF în vederea utilizarii pentru nevoi personale.
De asemenea, s-a apreciat ca circumstantele economice existente în acel moment și informațiile furnizate de catre banca nu prefigurau ajungerea la un dezechilibru contractual într-atat de disproporționat astfel cum este situația din prezent în care cursul valutar al CHF este dublu față de cel din momentul încheierii contractului.
În susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar și denominarea plății, arată că plățile s-au obligat în condiții economice existente la data încheierii contractului când Eur avea o valoare moderată față de moneda națională astfel încât, ca urmare a schimbării acestor condiții, este necesar ca și contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, din Legea nr. 193/2000, din Legea nr. 288/2010, OUG nr. 50/2010.
In sustinerea acțiunii, reclamantii au depus la dosar înscrisuri în copie conforma cu originalul ( filele 15-56).
La data de 03.03.2015, parata a depus la dosar întampinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsei de interes legitim și actual al reclamanților în sustinerea caracterului abuziv al clauzei privind stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului; excepția prescripției dreptului material la acțiune față de pretențiile solicitate de reclamanți, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiata.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 969, art. 970, 1073 vechiul cod civil, art. 205-207 NCC, OUG nr. 99/2006.
In sustinerea cererii reconvenționale, parata-reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 13.05.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București pe care a pus-o în discuție, concluziile părților fiind consemnate în practicaua hotărârii.
Analizand cererea și înscrisurile depuse la dosar instanța contată:
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 c.p.c. potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va soluționa cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, și va reține următoarele:
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 Codul de procedură civilă, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 Codul de procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 94 lit. j C.p.c. judecătoriile judecă ” orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”, iar conform art. 95 alin. 1 c.p.c. tribunalele judecă ” în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”.
Textul legal menționat anterior stabilește că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță.
Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art. 99 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, primul capăt de cerere are ca obiect, în esență, constatarea caracterului abuziv si pe cale de consecinta a nulității absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive, fiecare clauză având însă specificul ei, respectiv evaluabilă sau neevaluabilă din punct de vedere pecuniar.
Capătul 2 are ca obiect „pretenții” este evaluabil în bani, iar capetele 3 și 4 vizează obligația de a face, evaluabile în bani.
Avand în vedere obiectul cererii deduse judecații, în raport de petitele formulate la punctele 3 și 4 ale actiunii, instanța apreciaza ca acest aspect determină analizarea întregului contract de credit.
Astfel, conform art. 1.1 din contractul de credit nr. RFI_ din data de 14.07.2008 încheiat de reclamanții C. D. și C. D. cu parata, aceștia au luat un credit de 60.298 CHF pe o perioadă de 360 luni, urmând a restitui 123.251,55 CHF (echivalent a 533.518,985 lei, la cursul BNR din data de 15.01.2015 de 4,3287 lei/CHF), conform scadențarului. f. 33-37
Conform art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamantii au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, printre care și cele având ca obiect stabilizarea ( înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului de credit, curs care să fie valabil pe toata durata derularii contractului și denominarea în moneda naționala a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia prețul marfurilor sau valoarea serviciilor între rezidenți se plateste în moneda naționala, cereri evaluabile în bani, valoarea contractului fiind de 123.251,55 CHF (echivalent a 533.518,985 lei, la cursul BNR din data de 15.01.2015 de 4,3287 lei/CHF).
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unul este de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 99 alin. 2, art. 123 alin. 1, art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, caruia i se va inainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive formulată de reclamanții C. D. și C. D., în contradictoriu cu pârâta R. B. SA în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. V. A. V. P.
Red. C.A./Tehnored. 22 Mai 2015
2 ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8883/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 8886/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
