Acţiune în constatare. Sentința nr. 3076/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3076/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3076/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3076/2015
Ședința publică de la 19.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantii C. F., C. F. C. și pe pârât P. B. ROMÂNIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta in data de 29.07.2014 reclamantii C. F. si C. F. C. au solicitat in contradictoriu cu P. B. Romania S.A. sa se constate caracterul abuziv al prevederilor art. 4 privind comisionul de acordare din contractul, art 3.2 privind modificarea dobanzii, art 5 privind comisionul de rambrsare anticipata din contractul de credit nr._/ 09.05.2008, restituirea sumei de 3.500 CHF reprezentand diferenta dintre suma efectiv platita lunar si suma stabilita cu titlu de rata fixa pe intreaga durata contractuala plus dobanda aferenta, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de credit nr._/ 09.05.2008, in care s-a prevazut dreptul bancii de a modifica unilateral marja bancii stabilindu-se, astfel, posibilitatea pentru banca de a modifica in mod unilateral si aleatoriu rata dobanzii, contrar dispozitiilor Legii nr. 193/2000 . Prin art. 4 din contractul nr._/ 09.05.2008 s-a stabilit obligatia de a se achita un comision de acordare. Se considera ca prevederile contractuale potrivit carora banca are dreptul la contravaloarea unor prestatii ce nu sunt justificate si care in realitate reprezinta o dobanda mascata sunt abuzive si vadit nelegale, fiind contrare atat dispozitiilor legale in domeniul protectiei consumatorului,respectiv Legii nr. 190/1999, dar si dispozitiilor din Codul Civil.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 193/2000.
La data de 17.04.2014 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând instanței admiterea excepției prescriptiei dreptului material la actiun si a inadmisibilitatii. Pe fond pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a aratat ca reclamantul a fost informat in mod corect si precis asupra conditiilor si carcateristicilor esentiale ale serviciilor oferite de reclamanta, acesta semnand in cunostinta de cauza contractul de credit, ca prevederile contractuale atacate nu indeplinesc conditiile art. 4 din Legea nr. 193/2000 si, pe de alta parte, acestea se refera la pretul contractului/serviciului de reesalonare credit.
In cauza, a fost administrata proba cu inscrisuri pentru ambele parti .
Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta retine urmatoarele:
Intre S.C. P. B. Romania S.A. si reclamantii C. F. si C. F. C. s-a incheiat contractul de credit nr._/ 09.05.2008, avand ca obiect acordarea unui imprumut pentru nevoi personale in suma de 15.120 CHF .
Potrivit art. 4 si 5 din contractul nr._ clientul datoreaza bancii un comision de acordare in valoare de 756 CHF si un comision de rambursare in avans in valoare de 2.5%.
Potrivit art. 3.2 din contractul nr._ dobanda este variabila, putandu-se modifica in functie de „evolutia pietei financiar-bancare, a costului finantarii si gestionarii creditului”.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:
- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
Din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
F. de dispozitiile art. 3.2 din contract, instanta retine ca in contract s-a prevazut in mod expres caracterul variabil al ratei dobanzii, stabilindu-se ca dobanda este revizuibila, iar nu fixa pe toata durata contractului.
Prin dispozitiile art. 3.2, insa, partile au stabilit ca numai banca are dreptul de a modifica in mod unilateral rata dobanzii in functie de piata financiar-bancara, fara sa se stabileasca exact cand va interveni modificarea dobanzii si limitele dreptului bancii de a modifica rata dobanzii in baza acestei clauze.
Contrar sustinerilor paratului, la momentul incheierii contractului de credit potrivit art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că nici una din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte, si in conditiile in care claritatea clauzelor contractuale si oferirea mai multor tipuri de produse bancare nu se confuda cu notiunea de negociere a clauzelor contractuale atacate. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. Conform art. 4 alin.ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Față de acest aspect, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
Or, clauzele de la art. 3.2 oferă Băncii dreptul de a modifica unilateral contractul fara sa se prevada in contract un motiv intemeiat.
Instanța constată că in contract s-a prevazut ca rata dobanzii va putea fi revizuita de banca si ca numai banca urma sa determine cand se impune revizuirea dobanzii si cu cat se va majora aceasta, lipsind practic orice criteriu obiectiv in stabilirea marjei bancii.
Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. O clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Chiar daca in aparare parata a facut trimitere la evolutia pietei financiare, acordarea pentru banca a dreptului de a aprecia cand se va modifica rata dobanzii, nu îndeplineste această condiție, neputandu-se aprecia dacă este întemeiata sau nu decizia bancii de a modifica rata dobanzii, in lipsa unor criterii obiective care sa defineasca aceste drepturi ale bancii.
F. de aceste considerente, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzei de la art. 3.2 din contractul nr._17551/ 09.05.2008 privind modificarea dobanzii in functie de evolutia pietei financiar-bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului.
In urma anularii acestor prevederi contractuale, dobanda datorata in contract nu poate fi considerata ca fiind dobanda prevazuta in graficul de rambursare din 9.05.2008 si, prin urmare, o dobanda fixa, precum solicita reclamantii. Astfel, prin art. 3.2 s-a aratat expres ca marja este variabila si ca rata dobanzii este de 10.5% doar la data incheierii contractului, urmand ca ulterior marja sa fie stabilita prin vointa unilaterala a bancii cu dreptul pentru imprumutat de a nu accepta noua marja. Clauzele contractuale analizate nu pot fi asadar interpretate in sensul stabilirii unei rate fixe, din acestea rezultand doar ca partile nu au stabilit un pret al contractului sau elementele in functie de care sa poata fi determinat acesta, intrucat nu a existat un acord de vointa cu privire la pretul aplicabil pe toata perioada contractuala si perioada de timp in care se aplica pretul din capitolul III. Prin urmare, contractul nici la momentul incheierii acestuia, nici dupa anularea clauzelor de art. 3.2 nu a avut un obiect determinat sau determinabil si nu poate fi salvgardat decat prin vointa partilor, iar nu prin interventia instantei. Stabilirea unei marje variabile nu este prin sine abuziva, iar daca criteriile nu respecta dispozitiile legale si sunt lovite de nulitate absoluta, singura consecinta este imposibilitatea de stabilire a pretului contractual, iar nu stabilirea pretului in functie de vointa partii reclamante.
Prin urmare, instanta va respinge cererea de repunere in situatia anterioara prin restituirea diferentei dintre dobanda achitata si dobanda datorata in contract prin aplicarea unei marje fixe, avand in vedere considerentele anterioare privind caracterul variabil al marjei si imposibilitatea de stabilirii a dobanzii datorate in contract.
In ceea ce priveste capatul doi de cerere, contrar sustinerilor reclamantilor, valoarea comisionului de acordare a fost stabilita in mod clar si inteligibil, fiind adus la cunostinta acestora anterior incheierii contractului, iar Legea nr. 190/1999, invocata de reclamanti, nu este aplicabila in cauza de fata, avand in vedere ca reclamantii au incheiat un contract de imprumut de nevoi personale.
De asemenea, comisionul de acordare reprezinta un element de cost, care asigura restituirea costurilor aferente acordarii imprumutului si, atata timp cat acest cost a fost prevazut in mod clar in contract si a fost adus la cunostinta consumatorului, o astfel de divizare a costurilor creditului nu poate fi considerata ilicita sau ca reprezentand o „dobanda mascata”.
Clauzele referitoare la dobanda si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi caracterul adecvat al pretului, in masura in care acestea sunt exprimate in mod clar si inteligibil, asa cum rezulta in cauza.
F. de aceste considerente, instanta va respinge cererea de anulare a acestor prevederi contractuale, retinandu-se ca acestea sunt clare, corespunzător descrise si ofera clientului posibilitatea de a cunoaște de la început efectele acestora asupra contractului în ansamblu, opțiunea acestuia de a contracta fiind liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea corectă a consecințelor actului juridic pe care îl va semna.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste comisionul de acordare, la data încheierii contractului de credit reclamantei nu îi era interzisă stabilirea comisionului de acordare, iar prin prevederi legale ulterioare ( art. 36 din OUG nr.50/2010) s-a stabilit că pentru analiza dosarului se poate percepe un comision în sumă fixă.
Potrivit art. 36 din OUG nr. 50/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 288/2010, „ Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit. „.
Prin urmare, argumentele reclamantilor privind nelegalitatea acestui comision din perspectiva caracterului incert al contraprestatiei oferite si caracterului inechitabil al acestuia sunt inlaturate chiar prin dispozitiile legale actuale care prevad pentru banca posibilitatea de a percepe un comision de procesare.
F. de argumetele expuse anterior si avand in vedere ca valoarea comisionului de procesare/ de acordare credit a fost stabilita foarte clar in contract, ca aceasta a fost adusa la cunostinta clientilor si ca acest comision este justificat de costurile bancii in analiza cererii de acordare a creditului, nefiind justificat si dovedit dezechilibrul contractual creat prin inserarea acestor clauze, instanta va respinge cererea de anulare a clauzei privind comisionul de acordare ca neintemeiata.
In ceea ce priveste capatul trei de cerere, se constata ca potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010 „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 371, ale art. 66-69” si art. 66 si din OUG nr. 50/2010 „Consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau în parte de obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit. (2) Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiționat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate. În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.”.
Vazand dispozitiile art. 455 C., in limita admiterii pretentiilor reclamantilor, instanta va obliga societatea parata la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata privind pe reclamantii C. F., C. F. C., ambii cu domiciliul in ORADEA, ., ., J. BIHOR și pe pârât P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul ales la Cabinet de Avocat L. din sector 1, București, .. 21, ., ..
Constata nulitatea absoluta a clauzelor de la art. 3.2 din contractul nr._17551/ 09.05.2008 privind modificarea dobanzii in functie de evolutia pietei financiar-bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului si art. 5 privind comisionul de rambursare in avans.
Respinge capatul unu de cerere privind comisionul de acordare de 5%, capatul doi de cerere si capatul trei de cerere ca neintemeiate.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5456/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5457/2015. Judecătoria... → |
|---|
