Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 28-08-2015 în dosarul nr. 14797/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CVIILĂ Nr. _
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ROBERT CRISTIAN BURLACU
GREFIER C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. DE S. PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, pe pârâtul M. V. S., și pe chemații în garanție S. D., și D. I., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.08.2015, și la data de 28.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 15.07.2014 sub numărul_/3/2014, reclamanta S. DE S. PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. V. S., obligarea aceastuia la plata sumei de_ lei, plus penalități de întârziere de 0,02% pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat instanței că în perioada în care pârâtul a deținut funcția de secretar de stat, a aprobat transportul gratuit al delegaților, elevilor și profesorilor la Școala de V. “Revoluția Română din Decembrie 1989” desfășurată în perioada 03.09._12 la complexul touristic Comorova din Neptun, județul C..
A mai arătat reclamanta că, în urma cercetării administrative a cauzelor care au condus la producerea prejudiciului, Curtea de Conturi a stabilit, prin raportul din data de 07.04.2014, întinderea acestuia ca fiind în cuantum de_ lei.
Reclamanta a apreciat că fapta ilicită a pârâtului a constat în emiterea, în exercițiul funcțiunii a Ordinului nr. 93/28.02.2012 care prevedea acordarea de bilete de călătorie gratuită CFR altor personae decât cele care, potrivit legii, aveau dreptul.
În drept, reclamanta a invocate prevederile art. 1357 C.civ..
În dovedirea cererii, aceasta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 01.10.2014, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia, pârâtul a arătat că organizarea Școlii de vară era un eveniment planificat iar fondurile necesare fuseseră aprobate prin Legea 287/2011 privind bugetul de stat pentru anul 2012 în considerarea acestui aspect acesta a emis ordinele absolut necesare fără a nominaliza vreo persoană participantă la acest eveniment.
A mai arătat pârâtul că în costurile organizării intrau și decontarea cazării și hranei participanților care totuși nu i se impută iar dacă există un prejudiciu de acesta ar trebui să fie răspunzătoare persoanele care s-au ocupat de organizare, plăți, control preventive.
Totodată pârâtul a mai învederat că, prin ordinul respectiv a dispus ca participanții la respectivul eveniment beneficiază de transport în condițiile 5 alin.1 lit.k din Legea 341/2004.
Pârâtul nu și-a întemeiat în drept cererea și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială și interogatoriu.
Prin cererea depusă la data de 01.10.2014, pârâtul a solicitat chemarea în garanție a numiților S. D. și D. I..
În motivarea cererii acesta a arătat că prin Ordinul nr. 80/30.07.2012 a delegat pe directorul de cabinet, S. D., să verifice legalitatea și temeinicia tuturor actelor și documentelor ce urmau să fie semnate iar o altă persoană cu atribuții era D. I., consilier juridic și Șeful Serviciului Monitorizare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2014, chematul în garanție D. I. a invocat excepția nulității deciziei de imputare necomunicate, arătând că procedura acordării biletelor gratuite de călătorie de către CFR prevede faptul că S. suportă costul necesar tipăririi unui formular iar costul călătoriei este suportat de Ministerul Transporturilor.
A mai arătat chematul în garanție că întinderea prejudiciului nu este conformă realității întrucât unii din participanții aveau foi de drum CFR în virtutea calității pe care o au în calitate de revoluționari sau copii de revoluționari iar alți participanți din județele C., B., G. și D. au venit cu transportul auto asigurat de asociație.
Chematul în garanție a relevat și aspectul conform căruia nu s-a respectat Legea 188/1999 cu privire la constituirea unei comisii de cercetare administrativă care să verifice temeinicia prejudiciului și emiterea deciziei de imputare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție acesta invocat faptul că nu are atribuțiile descrise de pârât astfel cum rezultă din ROI și R. iar la data organizării evenimentului nu mai era consilier-juridic ci doar șef de serviciu iar în perioada iulie-octombrie 2012 acesta a lipsit de la serviciu.
În drept, chematul în garanție a invocat prevderile art. 5 alin.1 lit.k din Legea 341/2004, art. 1349 alin.1 și 2. 1357-1371 din C.civ.
În dovedirea cererii, chematul în garanție a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2014, chematul în garanție S. D. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cererea sa având un conținut identic cu cea formulată de chematul în garanție D. I..
Prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă la data de 17.11.2014, aceasta a reiterat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată și a arătat că era în sarcina pârâtului să controleze modalitatea de aducere la îndeplinire a ordinului emis de acesta și a arătat că agreează susținerile pârâtului referitoare la faptul că toate cheltuielile privind organizarea școlii de vară trebuiau suportate de instituția reclmantă însă pârâtul trebuia să supravegheze și controleze în totalitate modul cum au fost aduse la îndeplinire dispozițiile ordinului său.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de pârât la data de 11.12.2014, acesta a solicitat ca reclamanta să facă dovada plății sumei de bani pe care o solicită ca reprezentând prejudiciul creat instituției iar persoanele chemate în garanție sunt cele care au întocmit lista cu persoanele care urmau să beneficieze de transport gratuit.
Prin sentința civilă nr.81/21.01.2015 Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Prin concluzii scrise chematul în garanție, D. I. a arătat că nu există un prejudiciu consemnat în pasivul reclamantei și care nu a fost evidențiat în Protocolul de predare-primire, nu este evidențiată culpa pârâtului, elementele care compun cuantumul total al prejudiciului nu sunt reale iar conform art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 contravaloarea călătoriilor efectuate în baza legii se suportă din bugetul Ministerului Transporturior.
A mai arătat chematul în garanție că prejudiciul trebuia imputat prin emiterea unei decizii de imputare în temeiul art. 84 și următoarele Legea 188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia nr.324/30.05.2012 a Primului Ministru a fost numit pârâtul în funcția de secretar de stat la S. De S. Pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Impotriva Regimului Comunist Instaurat In România In Perioada 1945-1989 (fila 6).
Prin ordinul nr. 93/28.08.2012 pârâtul a dispus organizarea evenimentului Școala de V. Revoluția Română din Decembrie 1989 la complexul turistic Comorova (filele 7-9).
Potrivit ordinului au fost desemnate un număr de persoane, elevi și delegați pârâtul dispunând ca, în temeiul art. 5 alin.1 lit.k delegații, profesorii și elevii însoțitori și a delegațiilor semnate de conducerea instituției beneficiază de transport CFR, prin foi de drum.
Prin decizia nr.5/21.05.2014 a Curții de Conturi a României s-a stabilit ca pentru neregulile constatate la pct. B. 2.9 s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a acordării în mod necuvenit a biletelor de călătorie CFR participanților la Școala de V. Revoluția Română din Decemnrie 1989 și recuperarea acestui prejudiciu(filele 13-14).
Prin Ordinul nr.21/14.03.2014 (fila 12) s-a dispus formarea unei comisii de cercetare adminstrativă și au fost desemnați membri care să stabilească întinderea prejudiciului estimat de Curtea de Conturi.
Prin raportul numărul 18/1931/07.04.2014 (filele 15-17) comisia de cercetare adminstrativă a stabilit prejudiciul la suma de_ lei.
În drept, instanța, față de apărările invocate de chematul în garanție D. I. cu privire la aplicabilitatea procedurii prevăzute de Legea 188/1999, constată că, în cauză, aceste dispoziții nu sunt aplicabile întrucât pârâtul nu a avut calitatea de funcționar public, ci de secratar de stat acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, care dispune că art.5 Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde și civil, contravențional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Întrucât nu există dispoziții derogatorii, instanța va analiza răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în raport de cele invocate de reclamantă.
În conformitate cu art. 1373 alin.1 C.civ. Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Conform art. 1357 alin.1 C.civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Conform art. 1384 alin.1 C.civ Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.
Acțiunea în regres a comitentului este o acțiune civilă de drept comun, întrucât comitentul prin plata despăgubirilor se subrogă, conform art. 1596 lit. c. C.civ., în drepturile persoanei vătămate.
Instanța va analiza așadar întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale față de faptele imputate de reclamantă pârâtului, aceste elemente fiind fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Cu privire la fapta ilicită, aceasta este definită de doctrină ca fiind orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului unei persoane.
Reclamanta susține că fapta ilicită a pârâtului constă în acordarea biletelor de călătorie gratuită CFR altor persoane decât cele care aveau dreptul potrivit Legii nr. 341/2004.
Față de apărările pârâtului referitoare la faptul că nu a desemnat nominal persoanele participante și marea majoritate a acestora erau oricum persoane care aveau dreptul în temeiul legii, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada calității fiecărei persoane participante astfel că nu poate verifica temeinicia acesteia.
Art. 2 din Ordinul 93/28.02.2012 este formulat astfel: În temeiul prevederilor art. 5 alin.1 lit.k, delegații, profesorii și elevii însoțitori, și a delegațiilor semnate de conducerea instituției, beneficiază de transport CFR, prin foi de drum.
Instanța constată că această dispoziție are o formulare redunantă prin indicarea unor persoane care oricum au dreptul de transport gratuit în temeiul art. 5 alin.1 lit.k din Legea 341/2004 iar în ceea ce privește delegațiile semnate de conducerea unității, la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a numărului sau a persoanelor semnatare a acestor delegații. Instanța apreciază că dispoziția prin care se indică un text normativ nu poate avea caracter ilicit iar acordarea unor bilete de călătorie altor persoane decât celor care au calitatea cerută de lege reprezintă o faptă ilicită a persoanelor care au emis în mod efectiv biletele iar nu a pârâtului care a evocat o dispoziție legală.
Instanța ia act și de susținerile reclamantei, în acord cu cele ale pârâtului cu privire la organizarea evenimentului care era prevăzut inclusiv cu finanțare prin legea bugetului de stat, astfel că instanța nu are nicio dovadă în sensul că persoanelor cărora li s-au emis delegații li s-a asigurat transportul prin decontarea costurilor din bugetul prevăzut prin lege evenimentului sau din bugetul Ministrelui Transporturilor.
Pentru aceste considerente instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada unei fapte ilicite săvârșite de pârât.
Cu privire la prejudiciu, instanța reține că, conform prevederilor art. 1381 alin.1 și 2 C.civ. Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Una din cerințele reparării prejudiciului este aceea ca acesta să fie sigur atât sub aspectul existenței cât și al întinderii sale.
Conform art. 37 alin. 7 și 8 din HG 1412/2004 Tipărirea și distribuirea documentelor de călătorie gratuită se stabilesc prin ordin al secretarului de stat al Secretariatului de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și se suportă din bugetul Secretariatului de S. pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Contravaloarea facilităților acordate pentru transportul pe calea ferată, pentru transportul în comun cu metroul și pentru cele 12 călătorii gratuite, dus-întors, până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care locuiesc în mediul rural, se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, reclamanta, în calitate de comitent exercită dreptul de regres pentru suma de_ lei ce constituie prețul călătoriei decontate în mod nelegal, ori costurile transportului sunt suportate de Ministerul Transporturilor, astfel că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a unui eventual prejudiciu produs acestui minister. În raport de dispozițiile anterior menționate, instanța va admite apărările pârâtului și constată că acesta nu putea produce un prejudiciu reclamantei constând în costurile de transport al participanților la eveniment întrucât nu deține asemenea sume în buget, astfel că eventualul prejudiciu produs nu poate fi în cuantum de_ lei ci eventual ar fi reprezentat de costul tipăririi și distribuirii documentelor de călătorie.
Instanța constată că, în cauză, dovada prejudiciului invocat de reclamantă este făcută printr-un raport al comisiei de cercetare administrativă fără ca instanța să poată cerceta în mod direct elementele pe baza cărora acesta s-a stabilit, cum ar fi tabelul menționat de comisie cu privire la evidența nominală a participanților și mai mult instanța observă că prețul unei călătorii a fost stabilit pe baza informațiilor comunicate de CFR cu privire la contravaloarea maximă a unei călătorii, dus-întors, la rangul de tren intercity clasa 1, fără a exista nicio dovadă că participanții au beneficiat în mod efectiv de o asemenea călătorie. Comisia nu ia în calcul faptul că participanții elevi beneficiază de reduceri în virtutea calității acestora astfel că prejudiciul eventual creat bugetului Ministerului Transporturilor ar avea alt cuantum.
Pentru aceste considerente instanța constată că prejudiciul nu este cert întrucât nu a fost dovedită întinderea acestuia.
Totodată, instanța reține că, în cadrul regresului comitentului pentru fapta prepusului este esențială determinarea persoanei vătămate, întrucât temeiul regresului este chiar plata pe care comitentul o face persoanei vătămate, ori în cauză nu rezultă bugetul cărei instituții a fost păgubit. Instanța nu poate cerceta nici elementele reținute de Curtea de Conturi și nici pe cele reținute de Comisia de cercetare administrativă. Cât timp nu a fost determinată persoana vătămată nu poate exista nici dreptul de regres al comitentului.
În ciuda faptului că reclamanta și-a întemeiat astfel cererea și în măsura în care instanța ar reține că temeiul de drept al acțiunii este răspunderea civilă delictuală a pârâtului față de persoana vătămată – reclamanta, nu sunt întrunite condițiile faptei ilicite și a caracterului cert al prejudiciului.
În baza tuturor considerentelor menționate, instanța va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Față de soluția dată cererii de chemare în judecată, instanța va respinge cererea de chemare în garanție a numiților D. I. și S. D. ca lipsită de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei S. DE S. PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR LUPTĂTORILOR ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST INSTAURAT ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1945-1989, cu sediul ales în București, ., nr. 1, corp B, et. 3, C._ formulată în contradictoriu cu pârâtul M. V., cu domiciliul în București, ., nr. 97, ., ., sector 1.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție D. I., cu domiciliul în C., ., jud. D., și S. D., cu domiciliul în București, .. 5, ., ., ca lipsită de obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. B. C. I. Ț.-F.
RED. RB / TEH. CȚ
6 EX / 4 .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
