Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 21919/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr._/2015
Ședința publica din 19.11. 2015
Instanța constituită din
Președinte: M. C.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant D. V. - D. ALES LA C.A. C. M. V și pe pârât P. B. ROMANIA S.A.CU SEDIUL ALES LA CABINET DE AVOCAT L., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 26.11.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta in data de 19.09.2014, reclamantul D. V. a solicitat in contradictoriu cu P. B. Romania SA ca, prin hotararea ce s eva pronunta, sa se constate caracterul abuziv al dispozitiilor art. 3.2 si 3.4 din contractul de credit nr._73487 din 25.03.2008, obligarea la restituirea sumelor achitate in plus de reclamant cu titlu de dobanda, cat si a cheltuielilor de judecata ocazionate de rezolvarea acestui litigiu.
In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat ca intre parti s-a incheiat contractul de credit nr._73487 la data de 25.03.2008, in care s-a prevazut o rata variabila a dobanzii curente calculate in functie de LIBOR, stabilindu-se, insa, si posibilitatea pentru banca de a modifica in mod unilateral si aleatoriu rata dobanzii, contrar dispozitiilor Legii nr. 193/2000 . Se considera ca prevederea contractuala potrivit careia valoarea acestei dobanzi ar putea fi modificata fara a tine cont de niciun indicator prestabilit, este abuziva si vadit nelegala, fiind contrara atat dispozitiilor legale in domeniul protectiei consumatorului, potrivit carora una dintre parti nu poate modifica in mod unilateral prestatiile stabilite in contract.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1707 C.civ., Legea nr. 193/2000.
Prin intampinare parata a aratat ca reclamantul a fost informat in mod corect si precis asupra conditiilor si carcateristicilor esentiale ale serviciilor oferite de reclamanta, acesta semnand in cunostinta de cauza contractul de credit. S-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, avandu-se in vedere si faptul ca la momentul acordarii creditului s-a prevazut ca dobanda se raporteaza la indicele de referinta, nu si faptul ca aceasta este alcatuita dintr-o marja fixa si indicele Libor, aceasta notiune fiind introdusa abia prin OUG nr. 50/2010.
In cauza, au fost administrate proba cu inscrisuri pentru ambele parti, interogtaoriul paratei si expertiza tehnica in specialitatea contabilitate:
Analizand actele si lucrraile dosarului de fata, instanta retine urmatoarele:
Intre P. B. Romania S.A. si D. V. s-a incheiat contractul de credit pentru refinantarea unui credit de consum nr._73487, la data de 25.03.2008, avand ca obiect acordarea unui credit in suma de 23.940 CHF pentru o perioada de 120 luni. Prin cap. III si art. 3.2 si 3.4 din contract s-a prevazut ca la data incheierii contractului dobanda curenta este de 10.42% si este variabila atat in functie de valoarea indicelui de referinta, cat si in functie de variatia marjei bancii in conformitate cu politica bancii.
In ceea ce priveste actul aditional la care face trimitere ocietatea parata, se constata ca societatea parata nu a depus la dosarul cauzei actul aditional privind stabilirea unei marje fixe.
Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:
- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;
- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;
- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța reține că nici una din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că, așa cum afirmă însăși Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Conform art. 4 alin.ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Față de acest aspect, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
Or, clauzele de la art. 3.2 si 3.4 pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Așa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța constată că in contract s-a prevazut ca rata dobanzii va fi revizuita in functie de variatiile indicelui de referinta, dar si in functie de polita bancii, aceasta urmand sa determine cand se impune revizuirea ratei dobanzii si cu cat se va majora aceasta, anihilandu-se practic efectele criteriului obiectiv stabilit in alin. 1 din art. 3.2.
Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. O clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Trimiterea la politica bancii si acordarea pentru banca a dreptului de a aprecia cand se va modifica rata dobanzii, nu îndeplinesc această condiție, neputandu-se aprecia dacă este întemeiata sau nu decizia bancii de a modifica rata dobanzii, in lipsa unor criterii obiective care sa defineasca aceste drepturi ale bancii.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii sa decida cand modifica unilateral dobanda, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii conform politii bancii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda nu este raportata la un indicator precis, individualizat. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Mai mult decat atat, pretul in orice contract trebuie sa fie determinat sau determinabil in orice moment pe parcursul derularii contractului, clauzele care permit ca una dintre parti sa stabileasca cand si cum se va modifica pretul fiind prin aceasta lovite de nulitate absolute.
Prin urmare, instanta va admite primul capat de cerere si va constata nulitatea absoluta partiala a clauzelor de la art. 3.2 si 3.4 in ceea ce priveste dreptul bancii de a modifica marja bancii.
In urma anularii acestor prevederi contractuale, dobanda datorata in contract de reclamant variaza doar in functie de variatiie LIBOR. Prin urmare, aceasta trebuie calculata in functie de variatiile indicelui de referinta pornind de la valoarea acestuia de la data incheierii contractului, raportat la LIBOR 3M incepand cu data incheierii contractului.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect pretentii fundamentate pe plată nedatorată, desi a disparut fundamentului obligatiei reclamantului de achitare a unei marje mai mari de 7,6%, prin declararea nulității clauzelor contractuale, in conditiile in care potrivit raportului de expertiza banca nu a modificat marja bancii pana la acest moment, instanta, raportând situația de fapt la disp. art. 992 și urm. din Codul civil vechi si art. 1341-1344 cod civil nou, ce reglementează instituția plății nedatorate, constată ca nu sunt întrunite condițiilor acesteia..
In baza art. 453 C., va fi respinsa cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, intrucat nu s-a depus dovada achitarii onorariului de avocat de catre reclamant, iar, in privinta onorariului de expert, al doilea capat de cerere a fost respins ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamant D. V. - D. ALES LA C.A. C. M. V cu sediul in sector 5, București, CALEA RAHOVEI-ELECTROMAGNETICA BUSINESS PARK, nr. 266 - 268, ..08 in contradictoriu cu pârât P. B. ROMANIA S.A.CU SEDIUL ALES LA CABINET DE AVOCAT L. cu sediul in sector 1, București, .. 21, ., .
Constata nulitatea absoluta partiala a clauzelor de la art. 3.2 si 3.4 in ceea ce priveste dreptul bancii de a modifica marja bancii
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 19.11.2015.
P. GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI → |
|---|
