Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 20596/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 05.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. în contradictoriu cu pârâta S. DE A. - REASIGURARE CITY INSURANCE S.A. și intervenient D. C., având ca obiect acțiune in regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin reprezentant convențional, lipsind pârâta și intervenientul forțat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra competenței instanței.
Reprezentantul convențional al reclamantei apreciază că Judecătoria Sectorului 1 este competentă să soluționeze cererea.
Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k), art. 98, art. 107 și art. 130 alin. (3) C.proc.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de intervenientul forțat prin întâmpinare.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, pune concluzii de respingere a excepției arătând că persoana vinovată de producerea accidentului a fost citată în calitate de intervenient forțat.
Deliberând, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intervenientul forțat, având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 1 din Legea 136/1995 conform cărora este obligatorie citarea persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune concluzii scrise.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, ca fiind legală, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că intervenientul forțat nu a solicitat încuviințarea vreunei probe.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin reprezentant convențional, arată că primul capăt de cerere referitor la debitul principal a rămas fără obiect ca urmare a plății efectuate de pârâtă la 21.08.2015, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate la debitul principal până la data achitării integrale a debitului și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, în conformitate cu art. 394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2015, sub numărul de dosar_, reclamanta S.C. A. - Ț. ASIGURĂRI S.A a chemat-o în judecată pe pârâta S. DE A.-REASIGURARE CITY INSURANCE SA solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1273,15 lei din care 1264,30 lei reprezentând indemnizația de asigurare plătită asiguratului CASCO pentru autovehiculul_ și 8,85 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data introducerii cererii. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data pronunțării hotărârii judecătorești, la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, de la data pronunțării până la data achitării efective a debitului și la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxă de timbru și onorariu de avocat.
Reclamanta a solicitat citarea obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat, pe numitul D. C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma accidentului de circulație din data de 11.07.2014, produs din culpa conducătorului autoturismului nr._, numitul D. C., a fost avariat autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO cu polița nr._, în baza căreia a plătit pârâtei despăgubirea cuvenită în cuantum de 1264,30 lei, indicând dosarul de daună ce a fost deschis sub nr. CK242008/2874.
Reclamanta a arătat că accidentul a fost încadrat la cazul 1.1 din Anexa 1 la Protocol, potrivit Notei de constatare din data de 23.08.2014.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât deținătorul auto cu nr._ avea încheiată cu pârâta polița RCA nr._, pârâta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi în temeiul art. 49 din Legea 136/1995, motiv pentru care, în temeiul art. 2210 C.Civ. și Ordinului CSA nr. 14/2011, după plata indemnizației asiguratorului său CASCO, s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, asigurător de răspundere civilă, suma de 1264,30 lei, pe care pârâta nu a achitat-o până la introducerea cererii de chemare în judecată.
Reclamanta a precizat că potrivit prevederilor art. 64 alin. 2 din Ordinul CSA nr.14/2011, pârâta avea obligația să achite suma datorată în termen de 15 zile, apreciind că, astfel, în temeiul art.64 alin.4 din același act normativ, pârâta datorează și 0,1% penalități de întârziere, calculate de la data scadenței 13.07.2015 până la data de 20.07.2015, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 2210 C.civ., art.49, art.54 din Legea nr.136/1995, art.64 alin.2 din Ordinul CSA nr.14/2011 și art.194 C.proc.civ.
În dovedire reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f.5-49).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 113,50 lei (f.45-46).
Prin întâmpinarea depusă la 16.09.2015 prin intermediul serviciului Registratură, intervenientul forțat D. C. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive și a solicitat scoaterea sa din proces, motivat de faptul că la data producerii accidentului avea asigurare obligatorie RCA valabilă, încheiată cu pârâta. Pe fondul cauzei, intervenientul forțat a solicitat respingerea acțiunii în ceea ce îl privește și scoaterea sa din cauză.
Deși pârâtei i s-a comunicat cererea de chemare în judecată însoțită de înscrisuri, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termenul legal, aceasta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 27.10.2015 reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intervenientul forțat, arătând faptul că nu are nicio pretenție față de intervenientul forțat cât timp pentru vehiculul condus de acesta există poliță RCA valabilă la data producerii accidentului.
În cauză a fost încuviințată și administrată, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ, instanța luând act că intervenientul forțat nu a solicitat încuviințarea vreunei probe.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.07.2014 intervenientul forțat D. C. a condus autovehiculul cu nr._, producând din culpa sa un accident de circulație, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Astfel cum rezultă din formularul de constatare amiabilă de accident depus în copie la dosarul cauzei (f. 10), culpa în producerea accidentului auto aparține intervenientului forțat care, nu a păstrat distanța corespunzătoare în mers și a lovit spatele autovehiculului_, care circula în același sens și pe aceeași bandă de circulație, avariindu-l.
Din cuprinsul poliței de asigurare facultative Casco nr. CPF_/10.06.2014, în vigoare la data producerii accidentului rutier (f. 17-18), rezultă că Lefterica A. și-a asigurat autovehiculul ale cărui date de identificare corespund cu cele din certificatul de înmatriculare (f. 19), pentru avarii și accidente Casco la societatea reclamantă, motiv pentru care aceasta din urmă a achitat indemnizația de asigurare în cuantum de 1264,30 lei în vederea repunerii în circulație a autoturismului, fapt ce reiese din cererea de despăgubire, devizele, facturile și extrasele de cont depuse la dosarul cauzei în copie (f. 6, 22-28).
Instanța reține că între pârâtă și intervenientul forțat există raporturi juridice izvorâte din contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie (polița RCA ./25/C25/HP nr._), astfel cum s-a menționat în constatarea amiabilă de accident și cum rezultă din polița depusă la fila 20, împrejurare recunoscută de pârâtă prin plata efectuată către reclamantă, polița de asigurare fiind valabilă la momentul producerii accidentului rutier.
Ca urmare a achitării despăgubirilor menționate, în temeiul art. 2210 C.civ., reclamanta se subrogă în drepturile asiguratului său, respectiv Lefterica A., pentru recuperarea sumei de 1264,30 lei de la asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală al autoturismului condus de persoana răspunzătoare de producerea accidentului.
Având în vedere achitarea debitului principal, în cuantum de 1264,30 lei, de către pârâtă, la data de 21.08.2015 (astfel cum rezultă din ordinul de plată depus la fila 67 din dosar și din confirmarea făcută de reclamantă cu privire la încasarea debitului principal), deci ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanța urmează să constate că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, instanța reține faptul că penalitățile de întârziere au fost calculate conform art. 64 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care prevede că dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. 2 și 3 sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plată asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Termenul la care se face referire în textul legal menționat este cel prevăzut de alin. 2 și alin. 3 al art. 64, respectiv de cel mult 15 zile de la data avizării scrise în cazul în care nu există obiecții asupra sumelor solicitate sau cel mult 30 de zile de la data soluționării obiecțiilor, în cazul în care astfel de obiecții există, în care asigurătorul este obligat să plătească suma ce reprezintă despăgubirea pentru paguba produsă.
Reclamanta a transmis cererea de avizare către pârâtă la data de 12.06.2015 (f. 6), iar întrucât aceasta nu a făcut dovada că a formulat obiecțiuni, conform articolului mai sus menționat, datoria a devenit scadentă la expirarea termenului de 15 zile de la data avizării, în baza art. 64 alin. 3 din Ordinul nr. 14/2011 al C.S.A.
Având în vedere că pârâta și-a îndeplinit cu întârziere obligația de plată a despăgubirilor, respectiv la 21.08.2015, instanța apreciază că cererea de obligare a sa la plata penalităților de întârziere este întemeiată, urmând a fi admisă, iar pârâta va fi obligată să plătească reclamantei penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal de 1264,30 lei calculate pentru perioada 13.07.2015 – 20.07.2015, în sumă de 8,85 lei, precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
D. consecință, instanța va respinge cererea referitoare la plata debitului principal ca rămasă fără obiect și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei penalitățile de întârziere aferente debitului principal calculate până la data achitării acestuia.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată, instanța reține că, față de recunoașterea pretențiilor reclamantei de către societatea pârâtă, prin faptul achitării debitului principal în cursul judecății, aceasta din urmă este în culpă procesuală, având calitatea de parte care pierde procesul în sensul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și urmând deci a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce priveste onorariul aparatorului reclamantei, instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea in speta a art. 451 alin. 2 C.proc.civ., intrucat onorariul aparatorului reclamantei, in cuantum de 236,81 lei, nu este nejustificat de mare in raport de munca depusa si complexitatea cauzei. Fundamentul răspunderii părții care pierde procesul în privința cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte este culpa procesuală. În același timp, cheltuielile de judecată trebuie să fie reale, necesare și rezonabile, în privința onorariului de avocat aceste caractere apreciindu-se în raport de munca prestată de avocat, de complexitatea cauzei, de valoarea pricinii, reputația avocatului și de orice alte criterii care să asigure un echilibru între drepturile și obligațiile părților din proces.
De asemenea, instanța că dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. – care dau dreptul instanței să reducă cheltuielile de judecată în sensul micșorării cuantumului la care urmează a fi obligată partea care cade în pretenții – au caracter de excepție față de regula suportării în totalitate a cheltuielilor de partea ce a pierdut procesul (regulă ce rezultă din dispozițiile art. 451 alin. 1 și art. 453 alin. 1).
Instanța mai constată că legiuitorul a acordat posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată în sensul art. 451 alin. 2 C.proc.civ. în scopul de a sancționa chiar partea ce câștigă procesul în acele situații în care onorariul convenit cu avocatul este disproporționat față de miza litigiului.
Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 C.proc.civ. este necesar ca suma solicitată de parte cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat să fie excesivă în raport de obiectul litigiului și munca prestată de avocat. În celelalte situații, fiind în culpă procesuală, partea care cade în pretenții este obligată să suporte integral cheltuielile de judecată pe care partea adversă a dovedit că le-a efectuat. În caz contrar, deși culpa nu-i aparține, partea care câștigă procesul ar suferi un prejudiciu, fără a exista o justificare obiectivă, din moment ce respectivele cheltuieli nu ar fi fost făcute dacă partea în culpă și-ar fi executat voluntar obligația.
În cauză, se constată că reclamanta a solicitat, cu titlu de cheltuieli de judecată, un onorariu de avocat în sumă de 236,81 lei, ce a fost achitat conform înscrisurilor depuse la dosar. Instanța reține că, în speță, chiar dacă litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată, iar debitul principal a fost achitat până la acest moment procesual, nu se impune reducerea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451 alin. 2 C.proc.civ., valoarea onorariului avocațial neputând fi considerată disproporționată prin raportare la munca depusă de avocat (având în vedere și actele premergătoare sesizării instanței) și valoarea pretențiilor deduse judecății.
Instanța are în vedere că suma reprezentând onorariul avocațial este reală, fiind achitată de către reclamantă; necesară, acest caracter decurgând din asigurarea asistenței juridice în proces, partea neputând, în mod obiectiv, să prevadă că adversarul își va îndeplini obligația înainte de primul termen de judecată; rezonabilă, față de valoarea pretențiilor deduse judecății, complexitatea cauzei și asistența acordată de avocat.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 350,31 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 113,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, iar 236,81 lei reprezentând onorariul avocațial achitat de reclamantă pentru a beneficia de asistență juridică în cauză, reținând că pârâta este în culpă procesuală deoarece a plătit debitul principal după sesizarea instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. cu sediul ales la SCA C. & C.
sector 1, București, .. 80-84, . cu pârâta S. DE A. - REASIGURARE CITY INSURANCE S.A. cu sediul în sector 1, București, .. 5-7, . intervenient D. C. cu domiciliul în sector 5, București, ..
Respinge capătul de cerere referitor la plata debitului principal, ca rămas fără obiect.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8,85 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal de 1264,30 lei, calculate pentru perioada 13.07.2015 – 20.07.2015, precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferente debitului principal calculate în continuare până la data achitării integrale a debitului (21.08.2015).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350,31 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/14.12.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 3
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4363/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
