Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 13740/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă nr._/2015

Ședința publică din data de 13 iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. S.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: E. A. S.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenta-creditoare .. și pe intimata-debitoare S.C. B. I. LIMITED S.R.L., având ca obiect anulare ordonanță de plată.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 iulie 2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr._/2014 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea .. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. I. LIMITED S.R.L.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt nejustificate, prin raportare la calea procesuală aleasă, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește condiția specială referitoare la proba creanței, prevăzută de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a reținut necesitatea existenței unui contract civil, constatat printr-un înscris, ori, în lipsa acestuia, a unui alt înscris, însușit de părți prin semnătură sau într-un alt mod admis de lege.

În ceea ce privește caracterul cert al creanței, în raport de prevederile art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a reținut că o creanță are acest caracter atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din titlu, prin noțiunea de „titlu” înțelegându-se actul de creanță autentic sau neautentic emanat de la debitor sau recunoscut de către acesta.

În măsura în care creditoarea înțelege să recurgă la procedura specială a ordonanței de plată pentru valorificarea pretențiilor sale, se impune să probeze în mod riguros existența și întinderea creanței, care trebuie să fie atestată de înscrisuri însușite de părți în modalitățile prevăzute de lege.

Așadar, analizând susținerile debitorului din cuprinsul întâmpinării, prin raportare la înscrisurile pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, respectiv facturile fiscale de la filele 8-18, extrasele de cont din 05.03.2014 și 04.04.2014, respectiv ordinul de plată din 7.03.2014, instanța a constatat că societatea creditoare nu a făcut dovada însușirii de către debitor a situației juridice arătate prin cererea de chemare în judecată.

În cauză, facturile fiscale nu poartă semnătura de acceptare din partea debitorului, de natură a putea face probă contrară împotriva destinatarului facturii, iar creditoarea nu a depus alte înscrisuri în susținerea pretenției formulate. De asemenea, instanța a reținut că în cadrul procesual determinat de creditoare nu se pot administra probe complexe, altele decât înscrisurile.

Facturile invocate de creditoarea în susținerea cererii de somație de plată nu au natura unor facturi acceptate nici expres, prin mențiuni exprese ale debitorului privind acceptarea la plată a facturilor emise de creditoare și nici tacit prin executarea semnăturii de primire în cuprinsul facturilor emise de debitoare.

Creditoarea nu a făcut dovada raporturilor contractuale dintre părți, în special a clauzelor contractuale referitoare la acordul expres al părților care să fi atribuit tăcerii debitorului valoare de acceptare a facturilor emise de creditoare, aceasta în considerarea principiului general al dreptului potrivit căruia tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat, cu excepția situațiilor în care părțile de comun acord și în mod expres au convenit contrariul.

Instanța a reținut că debitorul, prin apărări, impune analize de fond privind raportul juridic dedus judecății, incompatibile ordonanței de plată, ca procedură accelerată de soluționare a cererilor, în care aparențele cercetate trebuie să susțină netăgăduit creanța afirmată, fiind necesară administrarea de probe privind modalitatea în care s-au desfășurat relațiile între părți.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că aspectele invocate de debitor, deși posibil a fi clarificate într-un cadru procesual de drept comun, în care s-ar putea administra un probatoriu mai complex, atrag inaplicabilitatea procedurii ordonanței de plată, câtă vreme prin raportare la înscrisurile analizate, nu este atestat fără echivoc caracterul cert al creanței pretinse de creditoare.

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei privind emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitorul să fie obligat la plata sumei de 8.576,12 lei, reprezentând servicii turistice. De asemenea, a respins și capătul de cerere privind dobânda legală aferentă debitului principal, ca neîntemeiat, față de soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere principal și caracterul accesoriu.

Împotriva acestei sentințe, petenta-creditoare a formulat cerere în anulare, trimisă prin poștă la data de 25.05.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 27.05.2015, sub nr._, prin care a solicitat admiterea cererii, schimbarea hotărârii pronunțate cu consecința admiterii acțiunii principale și să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 8.576,12 lei, reprezentând debit restant, la plata dobânzii legale până la data efectivă a plății și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în anulare, petenta-creditoare a susținut că între părți s-au desfășurat relații comerciale dovedite în temeiul cărora debitoarea a beneficiat de servicii de călătorie și turistice pe seama creditoarei, dar nu a achitat facturile emise. A considerat că serviciile solicitate de reprezentantul debitoarei și prestate de creditoare reies din corespondența prin e-mail, precum și din biletele de avion electronice. A menționat că a prestat servicii turistice în cuantum de 17.687,76 lei, din care au rămas de achitat 8.576,12 lei, debitoarea recunoscând serviciile prestate prin întâmpinarea depusă. A susținut că simpla afirmație nedovedită cu privire la nerealizarea conformă a serviciilor nu este de natură a atrage respingerea acțiunii, debitoarea nedovedind că serviciile neachitate au fost contestate.

În dovedirea cererii în anulare, petenta-creditoare a depus înscrisuri.

Cererea în anulare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Intimata-debitoare nu a formulat întâmpinare în termenul acordat, deși a fost citată cu un exemplar de pe cererea în anulare și înscrisurile atașate.

Instanța a încuviințat și a fost administrată, la solicitarea creditoarei, proba cu înscrisuri.

Analizând cererea în anulare, precum și cererile și înscrisurile depuse în Dosarul nr._/299/2014, instanța constată:

Potrivit art. 1023 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură civilă, cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute de art. 1020 alin. 1 și alin. 2, precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1021 alin. 2, iar prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.

Conform art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Instanța reține împrejurarea că, astfel cum s-a stabilit în mod corect și prin Sentința civilă nr._/2014 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014, creanța principală în cuantum de 8.576,12 lei nu rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, cererea de emitere a ordonanței de plată formulată în Dosarul nr._/299/2014 nefiind însoțită de niciun înscris semnat de reprezentantul societății pârâte.

Având în vedere că obligația de plată nu rezultă dintr-un contract scris, însușit de debitoare prin semnătura reprezentantului sau în alt mod permis de lege, creanța dedusă judecății nu are caracter cert, lichid și exigibil. Faptul că, potrivit dreptului comun, nu este obligatorie forma scrisă pentru dovedirea încheierii contractului între profesioniști nu face ca cererea să fie admisibilă în procedura specială a ordonanței de plată, în care dovada existenței raporturilor obligaționale trebuie să rezulte din înscrisuri, nefiind acceptată administrarea altor probe.

Înscrisurile reprezentate de facturile depuse la filele 8-18 și extrasele de cont depuse la filele 19 și 22 din Dosarul nr._/299/2014 nu sunt semnate de către reprezentanții debitoarei și nu s-a făcut dovada acceptării la plată în alt mod prevăzut de lege.

Plata parțială efectuată de debitoare la data 7.03.2014 nu face dovada însușirii la plată a sumelor neachitate cuprinse în alte facturi care nu au fost achitate nici măcar parțial.

De asemenea, întâmpinarea nu cuprinde nicio mențiune în sensul recunoașterii prestării de către creditoare a serviciilor facturate și a prețului înscris în acestea, poziția procesuală a debitoarei fiind în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanței de plată.

Nici corespondența electronică și biletele de avion atașate cererii în anulare nu sunt de natură să facă dovada însușirii creanței de către debitoare, având în vedere că nu se poate stabili o legătură între comenzile trimise prin e-mail și facturile emise pentru servicii care nu sunt identificate corespunzător, nefiind precizate perioada în care au fost prestate și nici obiectul concret al acestora.

Pentru aceste considerente, stabilind că cererea de chemare în judecată excede domeniului de aplicare a procedurii ordonanței de plată, nefiind îndeplinită condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței prevăzută de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă și fiind necesară administrarea unui probatoriu suplimentar pentru verificarea însușirii obligației de plată de către debitoare, instanța consideră legală și temeinică soluția de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată prin Sentința civilă nr._/2014 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014, motiv pentru care va respinge ca nefondată cererea în anulare.

În conformitate cu art. 453 Cod procedură civilă, instanța va constata că intimata-debitoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de petenta-creditoare .., având C.U.I._ și număr de ordine în Registrul Comerțului J_, cu sediul în București, ., sector 1, și cu adresa de corespondență în București, .. 37, . 5, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. B. I. LIMITED S.R.L., având C.U.I._ și număr de ordine în Registrul Comerțului J40/_/2011, cu sediul în București, ., ., ., sector 4, și cu sediul ales la Cabinet de Avocatură „R. C.”, în București, .. 21A, ., ., sector 3.

Constată că intimata-debitoare nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.07.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,

M. S. A. N. E. A. S.

Se comunică:

  1. petentei-creditoare .., la adresa de corespondență din București, .. 37, . 5;
  2. intimatei-debitoare S.C. B. I. LIMITED S.R.L., la sediul ales la Cabinet de Avocatură „R. C.”, în București, .. 21A, ., ., sector 3.

Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. E.A.S., M.S./4 ex./12.10.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI