Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8290/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8290/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8290/2015
999Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 8290
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant ASOCIAȚIA DE P. . pe pârât N. M., având ca obiect cerere de valoare redusă
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 05.050.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță și înregistrată sub nr._ la data de 08.10.2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. .-112 a chemat în judecată pe pârâta NUNWEILLER M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îi plătească suma de 1029,94 lei, reprezentând cote restante la întreținere, suma de 982,69 lei, reprezentând cote restante fond de reparații și suma de 1227,94 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta figurează în evidențele sale contabile cu debitul menționat, deoarece refuză să achite cotele de întreținere sub pretexte subiective neopozabile reclamantei, deși a fost somată să își îndeplinească obligațiile, iar acestea au fost afișate conform legii.
În susținerea cererii au fost depuse, în fotocopie, înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și prescripției și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului și pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor procesuale invocate, instanța reține următoarele:
Excepția inadmisibilității este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât reclamanta nu avea obligația de a depune și dovada faptului că decizia de acționare în justiție a fost luată de către comitetul executiv, fiind suficiente înscrisurile depuse în susținerea intenției asociației de a solicita în justiție plata cotelor neachitate.
În acest sens, instanța reține că prevederile art. 30 lit. i din Legea nr. 230/2007 nu impun o condiție de admisibilitate sau un fine de neprimire pentru acțiunile în justiție introduse de asociație și având ca obiect plata cotelor de întreținere neachitate, astfel că dispozițiile art. 193 alin. 1 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile, iar cererea de chemare în judecată este admisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în privința capătului de cerere vizând penalitățile de întârziere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere faptul că perioada pentru care reclamanta solicită plata penalităților de întârziere nu începe în luna octombrie 2010, referirea la această lună făcându-se doar prin prisma faptului că cotele de întreținere aferente perioadei începând din octombrie 2010 au fost efectuate cu întârziere de către pârâtă, ceea ce a determinat calcularea penalităților de întârziere.
Aceste penalități de întârziere au fost calculate începând cu luna septembrie 2011 și au crescut odată cu trecerea timpului, din cauza întârzierii la plată provenind de la pârâtă, astfel că în privința penalităților de întârziere a fost respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 08.10.2014.
Asociația de P., în calitate de persoană juridică înființată în condițiile Legii 114/1996 R și de NM pentru punerea în aplicare a acestei legi, a încheiat contracte de prestări servicii cu furnizorii de utilități, in conformitate cu dispozițiile art. 24 lit. d din Regulamentul cadru al asociației de proprietari. Dată fiind obligația ce revine fiecărui proprietar de apartament de a achita cheltuielile aferente întreținerii acestuia și cheltuielile comune, în baza prevederilor Legii 114/1996 și dispozițiilor Regulamentului cadru al asociației de proprietari, precum și ale art. 46 și 47 din Legea nr. 230/2007, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acesteia din urmă, instanța reține că pârâta, proprietar al apartamentului nr. A3 din imobilul situat în București, .-112, ., datorează sumele pretinse de reclamantă.
Din evidențele de plată depuse de reclamantă la dosar, rezultă că pârâta datorează reclamantei suma de 1029,94 lei, reprezentând cote restante la întreținere, suma de 982,69 lei, reprezentând cote restante fond de reparații și suma de 1227,94 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente.
În acest sens, nu pot fi primite susținerile pârâtei privind netemeinicia cererii, în condițiile în care reclamanta a probat neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau acesteia.
Este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia comitetul executiv nu avea abilitarea necesară potrivit statutului asociației de a stabili obligația de a plăți penalități de întârziere, în condițiile în care din cuprinsul statutului rezultă că o astfel de abilitare exista, iar îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor de plată a cotelor de întreținere produce un prejudiciu concret celorlalți membri ai asociației și intereselor acesteia, ceea ce face nu doar posibilă dar și necesară stabilirea obligației de a achita penalități de întârziere, care constiuie o practică generală la nivelul asociațiilor de proprietari.
Cu privire la suma de 1206,39 lei, achitată de către pârâtă în perioada august 2011-februarie 2012, instanța reține că în mod legal reclamanta a imputat-o cu prioritate asupra penalităților de întârziere, având în vedere dispozițiile art. 1111 din Codul civil din 1864, conform cărora plata parțială se impută cu prioritate, în lipsa consimțământului creditorului, asupra dobânzii, astfel că mai întâi trebuia imputată plata parțială a pârâtei asupra penalităților de întârziere.
Pentru aceste motive, reținând că pârâta își nesocotește pentru o perioadă lungă de timp obligațiile legale ce îi revin în calitate de proprietar al imobilului menționat mai sus, în temeiul dispozițiilor legale indicate, instanța va admite cererea, astfel cum a fost modificată, și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1029,94 lei, reprezentând cote de întreținere neachitate, suma de 982,69 lei, reprezentând restanțe la fondul de reparații și suma de 1227,94 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că pârâta a pierdut procesul, instanța urmează să o oblige să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității și prescripției ca neîntemeiate.
Admite cererea formulata de reclamant ASOCIAȚIA DE P. . sediul in sector 4, București, ., ., . cu pârât N. M. cu domiciliul in sector 1, București, .-112, . 3, astfel cum a fost modificată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1029,94 lei, reprezentând cote de întreținere neachitate, suma de 982,68 lei, reprezentând restante la fondul de reparații, și suma de 1227,94 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
P. GREFIER
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8240/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8246/2015. Judecătoria... → |
|---|
