Obligaţie de a face. Sentința nr. 8240/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8240/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 8240/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 8240/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ROGOZ OANA RAMONA
Grefier I. V. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. Z. în contradictoriu cu pârât O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 05.05.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.02.2015 sub nr._, reclamantul S. Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA:
1.constarea caracterului abuziv și implicit a nulității absolute a clauzelor de la art. 6.1 lit.b, art. 6.3, art.7.6, art. 9.1 teza a II-a, art.9.2, art.9.4 din contractul de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă nr.C 2204/1000/_ din 16.07.2008, respectiv a clauzelor referitoare la comisionul de acordare, obligația reclamantului de a aduce garanții suplimentare pe parcursul derulării contractului, obligația reclamantului de a încheia polița de asigurare cu o societate de asigurări agreată de pârâtă; plata creditului în moneda creditului; posibilitate pârâtei de a realiza unilateral conversia la cursul de schimb valutar practicat de aceasta.
2. în virtutea principiului repunerii părților în situația anterioară, să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor plătite în temeiul clauzelor abuzive, la care se adaugă dobânda legală până la momentul plății efective;
3.să dispună revizuirea efectelor contractului în sensul înghețării cursului de schimb CHF-leu, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii convențiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului;
4.să dispună obligarea pârâtei să emită un nou grafic de rambursare în urma eliminării din contract a clauzelor abuzive;
Cu cheltuieli de judecată.
În esență, reclamantul a arătat că sunt abuzive clauzele reclamate, fiind îndeplinite condițiile Legii nr. 193/2000 pentru a dispune în sensul solicitat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.4 și urm. Din Legea nr. 193/2000; OUG 50/2010, OG 21/1992.
Reclamantul a anexat înscrisuri în probațiune.
Pârâta O. B. ROMÂNIA SA nu a formulat Întâmpinare.
La termenul de judecată din 28.04.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București, amânând pronunțarea, la solicitarea reclamantului, pentru a depune concluzii scrise pe excepția invocată de instanță.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 5.05.2015, reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București de soluționare a cauzei, arătând în esență, următoarele: deși printre clauzele a căror caracter abuziv se solicită a fi constatat de către instanță sunt și clauze neevaluabile în bani, acțiunea formulată are un vădit caracter patrimonial. Astfel, petitul 2 al acțiunii are valoarea de 1.504 CHF iar petitul 3 poate fi estimat la 29.403 lei, reprezentând diferența achitată în plus până în prezent ca urmare a devalorizării CHF.Mai arată reclamantul că valoarea obiectului cererii nu trebuie raportată la valoarea globală a contractului de credit întrucât efectele viitoare ale cursului valutar nu pot fi cuantificate iar sumele ce se solicită a fi restituite sunt cele efectiv plătite până la data introducerii cererii.
Analizând cu prioritate această excepție, instanța reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 95 pct.1 N.C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Prin această normă, legiuitorul a schimbat regula anterioară reglementată în art. 1 pct.1 din vechiul Cod de procedură civilă de la 1865, privind plenitudinea de competență a judecătoriilor. Așadar, prin Noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, a fost stabilită regula plenitudinii de competență a tribunalelor. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori nu sunt incidente cazurile de excepție enumerate limitativ la art. 94 pct.1 lit.a)-h) N.C.pr.civ., care să atragă competența judecătoriei, cererea este de competența în primă instanță a tribunalului, ca urmare a aplicării regulii de la art. 95 pct.1.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Conform art.99 alin. 2 C.pr.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Totodată, trebuie reținut că prin Decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție „transferă” caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecații, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
Acțiunea referitoare la constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar are un caracter evaluabil în bani, în măsura în care reclamanții înțeleg să valorifice prin aceasta drepturi de natură patrimonială.
Astfel, deși cererea având ca obiect restituirea sumei achitată cu titlu de comision de acordare are valoarea de 1.504 CHF, conform estimării reclamantului, iar valoarea cererii având ca obiect restituirea sumelor achitate în plus, până la momentul formulării acțiunii, ca urmare a hipervalorizării CHF a fost estimată de reclamant la 29.403 lei, contrar susținerilor reclamantului și celelalte două capete de cerere a acțiunii respectiv: revizuirea efectelor contractului încheiat și înghețarea cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii convenției, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și obligarea pârâtei să emită un nou grafic de rambursare în urma eliminării din contract a clauzelor abuzive, pot și trebuie să fie evaluate în bani, altfel Decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite ar fi lipsită de efecte.
În acest sens, având în vedere că cele două capete de cerere au incidență evidentă și asupra efectelor viitoare ale contractului, în condițiile în care valoarea totală plătibilă de împrumutat, calculată la data semnării contractului de credit, conform art. 4.13 din actul adițional nr. 1 la contract este de 137.506,23 CHF.
În condițiile în care, în lipsa precizărilor reclamantului, nu se poate stabili valoarea de rambursat raportat la valoarea CHF de la momentul contractării, iar instanței i se cere să cenzureze contractul în acest sens, instanța apreciază că valoarea acestor 2 capete de cerere, neevaluate de reclamant, va avea în vedere valoarea integrală a contractului, valoare care este evident mai mare de 200.000 lei.
Prin urmare, obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, aflându-ne în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care capetele de cerere 3 și 4 sunt de competența tribunalului.
Motivat de aceste considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 99 alin 2 C.pr.civ, raportat la art.95 pct. 1 C.proc.civ., art.129 alin.2 pct. 2 C.pr.civ, art.130 alin.2 C.pr.civ și art.132 alin 1, 3 C.pr.civ instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia îi va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Z. cu domiciliul procesual ales la Av. C. P. din București, ..8, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta O. B. România SA, cu sediul în București, .-68, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.05.2015.
P., GREFIER,
Ramona Oana RogozIonuț V. I.
Red/tehnored/RRO/IIV/26.05.2015/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8070/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8290/2015. Judecătoria... → |
|---|
