Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 21749/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Nr._/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. P.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. S.A. și pe pârât S.C. R. S. IMPEX S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă .
Dezbaterile au avut loc în ședință publică din 11 Noiembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de a timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 Noiembrie, când, deliberând:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 82.07.2015 sub nr de dosar_ reclamanta C. SA în contradictoriu cu pârâta . SRL a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 5198 lei și dobândă legală calculată din data de 02.11.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale în sensul vânzării de produse de încălțăminte către debitoarea R. S. Impex, fiind emise facturile fiscale CJL11FM nr. 383/03.09.2013 în valoare de 3813 lei și factura fiscală CLJ 11FM nr. 384/03.09.2013 în valoare de 1385 lei, însușite sub semnătura de pârâtă neachitate până în prezent.
Reclamanta a arătat că are o creanță certă lichidă și exigibilă, motiv pentru care a solicitat și obligarea la plata dobânzii legale aferente, calculată conform ratei dobânzii BNR de la data scadenței până la data de achitării integrale a debitului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei factura CJL11FM nr. 383/03.09.2013 f. 9, CLJ 11FM nr. 384/03.09.2013 f.10, notificare f. 11, dovada comunicări f. 12-13, extras ONRC f. 14, fișă analitica partener f. 15.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform art. 6 alin 1 din OUG 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța f. 1.
Deși legal citată, reclamanta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește forța probantă a facturii comerciale, ca orice înscris sub semnătură privată, aceasta face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului. Însă, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea va face dovadă și în favoarea emitentului. Deci, deși nu emană de la destinatar, factura acceptată face dovadă împotriva destinatarului.
În privința acceptării facturii, aceasta poate fi expresă sau tacită. Acceptarea facturii este expresă atunci când destinatarul semnează cu mențiunea „acceptat” pe un exemplar al facturii pe care-l restituie emitentului sau când aceasta este confirmată de destinatar printr-o scrisoare, telegramă. Despre acceptare tacită se poate vorbi în cazul în care rezultă din manifestări de voință neîndoielnice, care atestă voința de a accepta integral factura, simpla tăcere a destinatarului neavând valoarea unei acceptări tacite.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv a facturilor fiscale CJL11FM nr. 383/03.09.2013 f. 9, CLJ 11FM nr. 384/03.09.2013 f.10 (filele 7-8), rezultă cu evidență că nu sunt îndeplinite condițiile expuse mai sus în sensul că facturile respective nu pot fi analizate ca facturi acceptate la plată deoarece în cuprinsul acestora nu poate fi observată semnătura reprezentantului pârâtei și nefiind nici însoțite de alte înscrisuri care să probeze acest fapt.
Instanța mai reține că reclamanta nu a făcut dovada în sensul însușirii la plata a facturilor, respectiv a faptului că pârâta a beneficiat de produsele facturate de reclamantă și că părțile au stabilit contravaloarea acestor ca fiind cea facturată.
Pe cale de consecință, instanța nu-si poate forma convingerea suficientă în sensul însușirii la plata a facturilor în litigiu, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și care să fie apte să facă dovada împotriva pârâtei.
Așa fiind, facturile CJL11FM nr. 383/03.09.2013 f. 9, CLJ 11FM nr. 384/03.09.2013 f.10 nu pot face dovada existenței unei obligații de plată în sarcina pârâtei și deci a unei creanțe certe. Având în vedere dispozițiile art. 249 cod civil care reglementează principiul general potrivit cu care „cel ce face o propunere în cursul judecății trebuie să o dovedească”, reclamantei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert și lichid al creanței solicitate. Față de cele reținute mai sus, reclamanta nu a făcut această probă, motiv pentru care cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanta fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și cererea acesteia privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de C. S.A. , cu sediul în CLUJ N., PIAȚA 1 MAI, nr. 4 - 5 în contradictoriu cu S.C. R. S. IMPEX S.R.L.
sector 1, București, ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. R. B. I.
R.P. 20 Noiembrie 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
