Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 10145/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 27.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. S. ENERGY ROMANIA S.A. - SEDIUL ALES și pe pârât C. I.-G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constată că pârâtul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu sub sancțiunea prevăzută de art. 358 C.pr.civ și deși a fost legal citat, pârâtul nu s-a prezentat la termen.
Instanța constată cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 28.01.2015 sub nr. de dosar_ creditoarea . Romania SA în contradictoriu cu debitorul C. I. G. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1708,41 lei reprezentând debit principal și 55,33 lei reprezentând majorări de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale prin încheierea contractului nr._/16.03.2006 în baza căruia au fost livrate gaze naturale debitoarei, născându-se obligația acestuia de plată a prețului în 30 zile de la data emiterii facturii (art.3 alin 2 din contractul cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici), acesta fiind data scadentă a facturilor.
Creditoarea a menționat că și-a onorat obligațiile însă debitorul nu a achitat facturile în valoare totală de 1708,41 lei emise pentru servicii în condițiile în care debitorul nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către acesta a obligațiilor contractuale, după cum nici nu a formulat niciodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a majorărilor de întârziere.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat majorări de întârziere în valoare de 55,33 lei conform art. 10 alin 1 lit a din condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 77/2009.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 150 alin 1 și 2, art.223 alin 3, art.277, art.453, art.628 alin 2, art. 662, art.1025-1032 C. proc. civ., art.1270 C. civ., art. 1516 C. civ., art.1535 C. civ., art.120 alin 7 C proc. fiscală, art.155 alin 28 C. Fiscal, Ordinul ANRE nr. 77/2009, Ordinul ANRE nr. 42/2012, Legea gazelor nr. 351/2004, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
În dovedirea pretențiilor, creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul înscrisurile de la filele 12-20.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei conform art. 6 alin 1 din OUG 80/2013 (f. 1)
Debitorul legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu.
Instanța a încuviințat pentru creditoare și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul debitorului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatori captivi casnici nr._/16.03.2006, creditoarea obligându-se să furnizeze gaze naturale iar debitorul obligându-se să plătească prețul în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii (art. 7 din contract). În caz de întârziere la plată în termen de 15 de zile calendaristice de la data scadenței, creditoarea fiind îndrituită să perceapă majorări de întârziere la un nivel egal cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16 zi calendaristică de la data emiterii facturii și până la achitarea integrală a acesteia, inclusiv ziua plății (art. 8 din contract)
Pentru serviciile prestate, creditoare-reclamanta a emis facturile fiscale depuse în copie la dosarul cauzei f.15-18, facturi ce constată obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat pârâtul-debitor, în calitate de consumator.
Instanța reține totodată că, deși pârâtul, în calitate de beneficiar al serviciilor prestate îi revenea obligația de plată a contravalorii facturilor, aceasta nu a procedat la achitarea serviciilor de care a beneficiat, acumulând astfel un debit 1708,41 lei la data de 04.12.2014 (conform extrasului de cont f.12).
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025 C. proc. civ. privind cererile cu valoare redusă.
Astfel, potrivit art. 1025 C proc civ, prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Art. 1030 C proc civ dispune că instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de înscrisurile depuse la dosar de reclamanta, având în vedere si dispozițiile art 1030 alin 2 teza finala, instanța apreciază ca reclamanta, în conformitate cu art. 239 NCPC, a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului debitorului.
Potrivit art. 1073 C.civ- aplicabil față de data contractului-izvorul pretențiilor creditoarei si art 6 NCC- creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă si la timp a obligației. In cazul obligațiilor care au ca obiect o suma de bani, executarea in natura este întotdeauna posibila, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul in care obiectul litigiului in constituie o obligație de a da, cum este si obligația de a plăti o suma de bani creditorul are obligația sa dovedească existenta obligației. Operează astfel in sarcina debitorului o prezumție de vinovăție, iar daca acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezuma ca nerespectarea acesteia provine din vina debitorului, care va fi obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Examinând aceste dispoziții legale în raport de situația de fapt reținută mai sus, apreciază că reclamanta-creditoare a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 1708,41 lei asupra patrimoniului debitoarei, constatată printr-un înscris, respectiv facturile fiscale depuse la dosar, menționate în extrasul de cont f. 12 și avute în vedere de instanța, fără ca debitorul să facă dovada plații acestei sume.
Așadar, creanța creditoarei este certă si lichida, conform prevederilor art. 662 alin. 2 si 3 Cod de procedură civilă, întrucât rezultă cu certitudine din contractul însușit prin semnătura debitoarului care se coroborează cu facturile fiscale, potrivit dispozițiilor contractuale, temeiul emiterii facturii, si in care s-au prevăzut expres atât existenta cât și cuantumul obligației de plată.
În ceea ce privește exigibilitatea, se poate observa faptul că facturile au devenit scadente la datele prevăzute în contract, creanța fiind așadar caracterizată și din acest punct de vedere. De altfel, data scadenței este trecută pe toate facturile, ultima factură emisă având data scadenței la 05.09.2014.
Sub aspectul temeiniciei pretențiilor reclamantei instanța reține și atitudinea procesuală a pârâtului, care nu a contestat în nici un fel debitul imputat și nici nu a făcut dovada achitării acestuia prin plată, potrivit art. 358 C.pr.civ, instanța calificând neprezentarea pârâtului la interogatoriu ca un început de dovadă scrisă în favoare reclamantei care se coroborează cu celelalte probe din dosar, motiv pentru care instanța va admite cererea creditoarei reclamante și va obliga pârâtul la plata sumei de 1708,41 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere solicitate de creditoare, instanța va avea în vedere prevederile art.1073 C.civ. (aplicabil, având în vedere că acordul de voință a intervenit anterior intrării în vigoare a noului Cod civil) conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauza de față, prin art.10 din contract s-a prevăzut că nivelul penalităților se raportează la prevederile din Codul de procedură fiscală referitoare la majorările de întârziere. Instanța consideră clauza penală ca valabilă, calculul acestora fiind corect făcut de către creditoare, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală la care contractul trimite, respectându-se și termenul contractual de la care acestea au început să curgă (art.8 alin 1 lit a). Instanța reține că potrivit art. 120 alin 7 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală procentul de calcul a penalităților este de 0,04% pe zi de întârziere, deci și cuantumul penalităților era determinabil, fiind cunoscut de către debitoare.
Față de aceste aspecte, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului serviciilor prestate de reclamanta, obligație pe care și-a asumat-o în mod contractual, instanța îl va obliga pe acesta la plata sumei de 1708,41 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare gaze naturale furnizate si a penalităților de întârziere aferente debitului principal conform art. 8 alin 1lit a din contract in valoarea de 55,33 lei.
Față de soluția la care a ajuns cu privire la cererea introductivă, în temeiul art. 1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C.Proc.Civ., instanța îl va obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. S. Energy Romania S.A., cu sediul în sector 2, București, .. 10 A, .. 7, în contradictoriu cu pârâtul C. I.-G., cu domiciliul în sector 1, București, . A, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1708,41 lei reprezentând contravaloarea facturilor de furnizare a gazelor naturale și la plata sumei de 55,33 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
15.06.2015
Red/Teh. Ș.C./B.I.
4 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
