Contestaţie la executare. Sentința nr. 4448/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4448/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 4448/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 4448/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MIHAELA TUDOSE
Grefier M. S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimata R. Z., având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE - 4543/2014
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru, data de 20.02.2015,27.02.2015 și apoi pentru astazi 06.03.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2015 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat in judecata pe intimata R. Z., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.4543/2014, suspendarea actelor de executare dispuse sau ce ar putea fi dispuse, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin înștiințarea de plată înregistrată sub nr._/RG/22.12.2014 i s-a comunicat faptul că are de achitat intimatei-creditoare suma de 22.364,73 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/06.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011.
A mai susținut contestatoarea faptul că procedura de executare silită a fost pornită împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, față de dispozițiile Legii nr.164/2014 prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plata acestora, respectiv în tranșe anuale egale, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015.
Mai precizează contestatoarea că poprirea a fost înființată cu încălcarea prevederilor OG nr.22/2002, în sensul că art.2 al acestui act normativ prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar în ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, contestatoarea susține că aceste este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.650 al.1 și 2, art.700, 711 și următoarele C.p.c. Legea nr.9/1998, HG nr.1277/2007, OG nr.22/2002, OUG nr.80/2013, Legea nr.164/2014
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr.4543/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._/299/2011, rămasă irevocabilă prin sentinta 7437/26.04.2012 a Judecatorieie Sectorului 1, a fost admisă acțiunea formulată de intimații creditori C. V., T. C., T. S., R. Z. SI FRASTELI ANIȘOARA, în contradictoriu cu contestatoarea-debitoare A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, si a fost somata debitoarea ca, în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei ordonanțe, să achite creditorilor suma de 238.616,81 lei, reprezentând transa I din compensațiile bănești stabilite în baza Legii nr. 9/1998 conform Deciziei nr. 83/19.01.2010, si dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 11.05.2011 si până la plata efectivă a debitului principal de către debitoare.
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin hotararea judecatoreasca, la data de 11.12.2014 creditoarea -intimată s-a adresat cu o cerere către B. R. G. I., solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._/299/2011,, pentru creanța de_,73 lei reprezentand cota de ½ din suma de_,81 lei stabilita prin titlu plus dobanda legala si cheltuilei d eexecutare, formându-se dosarul de executare nr.4543/11.12.2014-f 31.
La data de 12.12.2014 a fost încuviințată executarea silită prin încheierea pronunțată de executor, în baza titlului executoriu mai sus menționat (f51).
Prin încheierea din data de 15.12.2014, s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 2480 lei (f.53). A fost emisa adresa de poprire catre tertul Trezoreria Municipiului Bucuresti si instiintata debitoarea de masura dispusa.
Reclamanta a înțeles să conteste în prezenta cauză executarea efectuată în dosarul de executare, invocând drept motive lipsa calității sale de debitor ca urmare a adoptării Legii nr.164/2014, prin care s-a adoptat o nouă procedură de plată a despăgubirilor și cuantumul nejustificat al onorariului de avocat perceput în faza executării silite.
Instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată și o va respinge cu următoarele argumente:
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr._/2011 pronunțată de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._/299/2011 prin care A.N.R.P. a fost obligată să plătească creditorilor, printre care si intimata, suma de 238.616,81 lei, reprezentând transa I din compensațiile bănești stabilite în baza Legii nr. 9/1998 conform Deciziei nr. 83/19.01.2010, si dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 11.05.2011 si până la plata efectivă a debitului principal de către debitoare.
În consecință, instanța apreciază că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 9/1998 (aspect pe care chiar reclamanta l-a susținut), or cererea de despăgubiri a creditorului-intimat formulată în baza Legii 9/1998 a fost soluționată prin hotărârea nr. 521/24.11.2005 emisă de Comisia Mun. București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, validată prin decizia nr.83/19.01.2010 emisă de A.N.R.P., așadar cu mult înainte de . Legii nr.164/2014.
Pe de altă parte, nici dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.164/2014, potrivit cărora „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege”, nu sunt incidente în speță, întrucât acestea au în vedere cererile de executare silită formulate după . legii.
Această concluzie se desprinde fără echivoc atât din textul art.11 alin.1, care instituie în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația de plată a sumelor stabilite prin titlurile de plată, cât și din modul de formulare a art.11 alin.3, care face referire la sumele stabilite prin titlurile de plată emise conform art.10 alin.6 din lege, fiind astfel evident că norma citată se referă la procedurile de executare silită pornite în baza titlurilor de plată emise de A.N.R.P. după procedura instituită de Legea 164/2014.
Nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la lipsa calității de debitor a A.N.R.P., în virtutea disp. art.11 alin.1 din lege, care prevede că „plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”.
Sub acest aspect, instanța are în vedere, în primul rând, faptul că executarea silită ce face obiectul dosarului nr.4543/2014 nu privește plata despăgubirii stabilite prin titlurile de plată emise de A.N.R.P. pentru fiecare tranșă anuală, conform art.10 alin.6 din lege, ci doar plata cotei corespunzatoare creanței recunoscute în favoarea intimatei prin sentința civilă mai sus mentionata.
Pe de altă parte, deși art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014 conține o normă tranzitorie cu privire la aplicabilitatea acesteia în procedura de plată a despăgubirilor inclusiv cererilor soluționate pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, legea are în vedere cererile de despăgubiri și litigiile de fond, nu cererile de executare silită.
În plus, legea poate fi aplicată (în temeiul textului art.3 alin.2) și cererilor aflate în curs de soluționare sau de plată, însă numai de la data intrării sale în vigoare, respectiv 18.12.2014.
Aceasta deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, principiul neretroactivității legii fiind un principiu fundamental al statului de drept.
Or, executarea silită a fost demarată în speță la data de 11.12.2014, odatăcu sesizarea organului de executare prin depunerea cererii de executare silită, conform art.622 alin.2 NCPC, așadar anterior intrării în vigoare a legii speciale invocate în cuprinsul contestației la executare.
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor OG 22/2002 instanta retine urmatoarele:
Din coroborarea dispozitiilor art.2, 3 din OG nr.22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art.2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somatia la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art.666ncpca, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu buna-credinta a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate,
> in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (inceputa prin somatia emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul – ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare – in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie, HOtararea de stabilire a despagubirilor fiind emisa inca din anul 2010, fata de atitudinea contesttaoarei, intimatul fiind nevoiti sa recurga si la o alta actiune pentru a se stabili din nou ceea ce legea prevedea deja, astfel incat, in anul 2014, creditorul intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanta cu disp. OG nr.22/2002.
Cât privește cuantumul excesiv al onorariului de avocat, instanta apreciaza, fata de criticile contestatoarei, raportat la cererea ce face obiectul executarii silite, ca onorariul aparatorului ales nu este unul disproportionat sau exagerat, fiind in plus atestat de chitanta din 9.12.2014 (f.40), intimatul plătind avocatului care îl reprezintă în această fază procesuală un onorariu în valoare de 500 lei, raportat și la creanța ce face obiectul executării silite, sumă pe care instanța o apreciază rezonabilă în raport de munca prestată de avocat.
De asemenea instanța mai reține că pentru această categorie profesională nu sunt reglementate onorarii maximale, iar onorariul contestat îl apreciază ca fiind rezonabil în raport de valoarea pricinii, considerând că activității desfășurate de avocat în cadrul fazei de executare nu trebuie să i se minimalizeze importanța, acesta desfășurând activități importante și în această etapă; totodată, nu trebuie avută în vedere doar suma de bani ce trebuie recuperată, rolul avocatului neoprindu-se la formularea unei cereri către executor ci implicând și alte activități, cum ar fi consultațiile acordate clientului în legătură cu modalitatea de executare pe care să o adopte, redactarea de acte, deplasările efectuate la sediul B. în vederea obținerii de date cu privire la derularea acțiunii, toate implicând timp și muncă ce trebuie corespunzator remunerată.
Potrivit art.669 alin.2 NCPC, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. Sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii (alin.4).
În plus executarea silită este o fază a procesului civil, iar partea este îndreptățită să recurgă la reprezentare prin avocat, lucru pe care creditorul-intimat l-a și făcut.
În consecință, instanța consideră că nu se impune în speță reducerea onorariului avocațial, apreciind că, în raport de obiectul cauzei și valoarea pretențiilor intimaților, această diminuare nu s-ar justifica, cu atât mai mult cu cât, prin atitudinea sa nediligentă, contestatoarea este cea care a determinat această situație, refuzând să execute de bună-voie titlul executoriu, ceea ce a impus declanșarea procedurii de executare silită și implicit generarea unor cheltuieli suplimentare în sarcina sa, cum sunt cheltuielile de executare și onorariul apărătorului ales al creditorilor.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimata R. Z. domiciliată în sector 6, București, ., .. A, . ca neintemeiata.
Respinge cererea de suspendare ca ramasa fara obiect.
Cu apel in 10 de zile de la comunicare ce se depune la Js1.
Pronuntata in sedinta publica, azi,6.03.2015.
PRESEDINTEGREFIER
RED,TEHN M.T/4EX/
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2151/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1557/2015. Judecătoria... → |
|---|
