Pretenţii. Sentința nr. 2190/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2190/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 2190/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 2190/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -A. C.
GREFIER -A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. SEDIUL ALES LA C.AV. P. D. și pe pârâta S.C. E. R. asigurare REASIGURARE S.A., și intervenient B. A. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015, 06.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014 sub nr. dosar_, reclamanta S.C. O. V. S.A. a chemat în judecată pe pârâta E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. și pe intervenientul forțat B. A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.798,13 ei, cu titlu de despăgubire, și 436,63 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data introducerii acțiunii. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în esență, la data de 29.04.2013 B. A. M., conducând auto cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație.
A susținut că în urma accidentului a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO la societatea reclamantă, cu polița nr.C_.
A precizat că dosarul de daună a fost înregistrat la societatea reclamantă sub nr. RA47/BU/13/_, în baza căruia a plătit indemnizația în cuantum de 4.798,13 lei.
A arătat că deținătorul autovehiculului al cărui conducător se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiat la pârâta E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule nr._.
Prin urmare, în temeiul art.49 din Legea nr.136/1995, pârâta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi.
A susținut că după plata indemnizației asiguratului reclamantei, aceasta s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, în calitate de asigurător de răspundere civilă, suma de 4.798,13 lei.
A învederat că pârâta avea obligația să achite în termen de 15 zile suma plătită de către S.C. O. V. S.A., cu titlu de indemnizație, motiv pentru care datorează și 0,1% penalități pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței, respectiv de la data de 15.04.2014 până la data plății efective.
A arătat că pârâta în mod nejustificat a refuzat plata sumei mai sus menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1357 și art. 2210 din noul C.civil, Legea nr.136/1995, Ordinul C.S.A nr.14/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie, înscrisuri (f.4-28).
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru de 366,74 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a învederat că dosarul a fost propuse spre plată și că suma solicitată de reclamantă va fi achitată în perioada următoare.
În data de 29.09.2014, intervenientul forțat a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada vinovăției exclusive a intervenientului forțat.
A arătat că ambii conducători auto au bifat în fișa de constatare amiabilă de accident o singură căsuță, și anume „intrând pe banda destinată pentru circulația în sens opus”. Astfel, la o simplă analiză logică, văzând și locul impactului stabilit de comun acord de cei implicați prin același înscris ( în mijlocul părții carosabile) acesta este de părere că evenimentul rutier s-a datorat unei culpe concurente a celor doi conducători auto.
Intervenientul a învederat că acțiunea reclamantei este admisibilă în proporție de 50% din despăgubirile pretinse, după scăderea unei fransize de 100 euro, față de culpa concurentă a celor doi conducători auto.
Cu privire la cuantumul pretențiilor reclamantei, intervenientul a observat că în polița de asigurare Casco depusă la dosarul cauzei, asiguratul reclamantei a fost de acord cu suportarea unei fransize fixe de 100 euro pentru fiecare eveniment.
Prin urmare, din despăgubirile pretinse de reclamantă se impune scăderea valorii în lei a acestei fransize, obținându-se despăgubirea care legal poate fi pretinsă asiguratului RCA.
În drept, intervenientul forțat a invocat dispozițiile art.205 și art.453 C.pr.civilă.
Intervenientul forțat a depus, în copie, chitanța . și un înscris intitulat împuternicire avocațială.
În data de 28.01.2015, pârâta a depus completare la întâmpinare, învederând instanței faptul că a achitat reclamantei suma de 4.798,13 lei, anexând ordinul de plată din 02.12.2014 și anexele acestuia..
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 29.04.2013, în localitatea Prilog Vii, jud. Satu M., intervenientul forțat B. A. M. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat la E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., și, pe fondul neatenției a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, asigurat casco la S.C. O. V. S.A., motiv pentru care s-a întocmit fișa de constatare amiabilă de accident. (f.9, 19, 20).
Potrivit devizului de reparație întocmit de S.C. M.J.D. PRESTIGE S.R.L., necontestat de niciuna dintre părțile litigante, reiese că, în speță, costurile readucerii autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la starea tehnică și estetică dinaintea accidentului sunt în cuantum de 4.798,13 lei (f.10).
În data de 04.07.2014, urmare a cererii de despăgubire, reclamanta a achitat în contul unității reparatoare, prin virament bancar, suma de 4.798,13 lei, în considerarea contractului de asigurare (f.7).
Având în vedere cuprinsul întâmpinării formulate de asigurătorul RCA, precum și împrejurarea că s-a achitat debitul principal, instanța reține că pârâta a recunoscut atât vinovăția intervenientului forțat, cât și contravaloarea reparațiilor necesare autoturismului cu_ .
În drept, instanța retine ca, în materia asigurării de răspundere civila, Legea nr. 136/1995 și noul cod civil stabilesc existenta unor raporturi juridice între asigurator și terța persoana păgubită, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.
Astfel, art. 2210 alin.1 din noul C.civil reglementează subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane. In plus, art. 57 din Legea nr.136/1996 prevede ca drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reține că, în speță, reclamanta, achitând în baza poliței auto – CASCO, în interesul persoanei păgubite contravaloarea reparațiilor efectuate, potrivit facturii fiscale atașate cererii de chemare în judecată și extrasului de cont, a preluat acțiunea de care acesta beneficia, în baza art. 2210 din noul C.civil.
Pe fondul cauzei instanța urmează să analizeze dacă în ce îi privește pe intervenientul forțat B. A. M., sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform dispozițiilor art.1357 C.civil.
Cu privire la fapta ilicita instanța constată că aceasta exista și constă în faptul că în data de 29.04.2013, în localitatea Prilog Vii, jud. Satu M., intervenientul forțat B. A. M. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și, pe fondul neatenției a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, nesocotind astfel obligațiile prevăzute de O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Cu privire la vinovăția intervenientului forțat, instanța reține fapta a fost comisă din culpă, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în special fișa de constatare amiabilă de accident.
Referitor la prejudiciul cauzat, instanța retine ca acesta este, de asemenea, dovedit din probele aflate la dosarul cauzei, acesta îndeplinind si condițiile cerute de lege pentru a se putea obține repararea lui, și anume de a avea un caracter cert, constând în avariile aduse autoturismului cu nr._, costurile aducerii vehiculului la starea tehnică și estetică dinaintea accidentului fiind în cuantum de 4.798,13 lei.
În ceea ce privește cea din urmă cerință a angajării răspunderii civile delictuale, acea a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, întrucât reclamanta a produs probe în sensul că avariile suferite de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ s-au produs urmare a încălcării de către intervenientul forțat a prevederilor O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Față de cele mai sus menționate, se reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intervenientului forțat B. A. M..
Având în vedere faptul că cele două autoturisme nu s-au lovit frontal, instanța va înlătura ca neîntemeiată apărarea intervenientului forțat în sensul că ambii conducători au intrat pe contrasens.
Potrivit art.49 prima teză din Legea nr.136/1995, “asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”.
Având în vedere prevederile art.49 din Legea nr.136/1995, reiese că la data de 31.03.2014 reclamanta S.C. O. V. S.A. era îndreptățită să solicite pârâtei E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. plata sumei de 4.798,13 lei.
Totuși, văzând că în cursul soluționării pricinii pârâta a achitat suma de 4.798,13 lei, instanța apreciază că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, având în vedere faptul că, pe de o parte, în data de 31.03.2014 societatea pârâta a primit fără obiecțiuni cererea de despăgubire formulată de societatea reclamantă, iar, pe de altă parte, faptul că debitul principal a fost achitat la data de 02.12.2014, instanța apreciază că societatea reclamantă era îndreptățită să primească penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data de 01.05.2014 și până la data achitării debitului principal, în condițiile art.64 alin.2 raportat la art.64 alin.4 din Ordinul C.S.A. nr.14/2011.
În lumina acestor considerente, instanța urmează să admită în parte cererea și să oblige pârâta să achite reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 4.798,13 lei, calculate de la data de 01.05.2014 la data de 02.12.2014.
În temeiul art.453 C.pr.civilă, instanța va oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 1.606,74 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care taxă judiciară de timbru în valoare de 366,74 lei și onorariu avocat în cuantum de 1.240,00 lei.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul ales în București, sector 5, .. 1, ., . Cabinet de Avocat „P. D.”, pe pârâta S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A. în jud. Ilfov, VOLUNTARI, . CITY BUSINESS PARK, nr. 10, .. 4, și intervenient B. A. M. cu domiciliul ales în jud. Satu M., Satu M., ./2, cod postal_.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei penalități de 0,1% pe zi de întârziere aferente sumei de 4.798,13 lei, calculate de la data de 01.05.2014 până la data de 02.12.2014.
Obligă pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.606,74 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care taxă judiciară de timbru în valoare de 366,74 lei și onorariu avocat în cuantum de 1240 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
5 ex./23.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2183/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
