Contestaţie la executare. Sentința nr. 6337/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6337/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 6337/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 6337
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator M. G. și pe intimat DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, terț poprit A. F. R., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 07.05.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.07.2014 sub nr._, contestatoarea M. G. a formulat în contradictoriu cu intimata Consiliul Local al Sectorului 1 – Direcția G. de Impozite și Taxe Locale contestație împotriva executării silite prin poprire, prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi emisă de intimată, anularea titlului executoriu nr._/2014, anularea actelor administrative fiscale de impunere aferente anilor 2009-2014 și obligarea organului fiscal să emită o nouă bază de impozitare, conformă cu realitatea aferentă anului 2008.
În motivarea contestației la executare, s-a arătat că debitoarea nu datorează sumele menționate în titlul executoriu, întrucât a înstrăinat autoturismul ce a determinat stabilirea impozitului aferent anului 2008 și întrucât nu a putut achita restanțele aferente impozitului, nu a putut radia autoturismul.
În drept, s-au invocat prevederile ale art. 172-174 și art. 205-218 Cod procedură fiscală și art. 711-719 și art. 780-793 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat, în copie simplă, înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 06.02.2015, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale, tardivității și inadmisibilității și a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar în cadrul probei cu înscrisuri, la solicitarea instanței, intimata a depus înscrisurile care constituie dosarul de executare.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea contestației la executare și pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor procesuale invocate, instanța reține următoarele:
Actul care a declanșat executarea silită și a cărui anulare se solicită prin contestația la executare este adresa de înființare a popririi nr._/27.06.2014, solicitarea de anulare a titlurilor executorii fiind o consecință a susținerii conform căreia executarea silită este nelegală.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocate cu privire la capetele trei și patru de cerere, instanța apreciază că în speță contestatoarea a avut în vedere nu contestarea acestora pe calea procedurii administrativ-fiscale, ci doar o solicitare de anulare aflată în strânsă legătură cu cererea de anulare a actelor de executare, și astfel cum rezultă din răspunsul la întâmpinare formulat de contestatoare, aceasta a înțeles să invoce nelegalitatea executării silite și în acest context să fie analizate și celelalte solicitări, iar conform art. 713 alin. 3 din Codul de procedură civilă, invocat ca temei de drept chiar de către contestatoare, instanța de executare este competentă să soluționeze și aceste capete de cerere, astfel că instanța urmează să respingă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale.
Excepția tardivității este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere faptul că adresa de înființare a popririi a fost comunicată contestatoarei la data de 02.07.2014, astfel încât depunerea contestației la data de 18.07.2014 a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1
Având în vedere obiectul contestației la executare, care este vizează în principal anularea executării silite și a actelor de executare, instanța apreciază că cererea nu este inadmisibilă, excepția inadmisibilității urmând a fi respinsă ca neîntemeiată; astfel, instanța constată că este admisibilă cererea de chemare în judecată, fiind de competența judecătoriei, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. XIV din 5.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Faptul învederat de intimată că motivele de contestație nu vizează executarea sau titlul executoriu, ci cuantumul creanței, nu este de natură să determine respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, atâta vreme cât art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală permite expres formularea contestației la executare împotriva titlului executoriu; instanța va analiza pe fondul cauzei dacă motivele invocate de contestatoare sunt apte să atragă anularea actului contestat, iar în cazul în care motivele contestației la executare nu privesc titlul executoriu, se va pronunța în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată, iar nu ca inadmisibilă.
Prin adresa de înființare a popririi menționată, conturile contestatoarei au fost poprite în limita sumei de_,52 lei, reprezentând impozit mijloace de transport și accesorii stabilite conform titlului executoriu nr._/07.05.2014.
Analizând titlul executoriu contestat, instanța stabilește că acesta reunește sumele pe care contestatoarea le datorează în temeiul titlului de creanță reprezentat de declarația de impozit dată de aceasta, la care s-au adăugat dobânzi și penalități.
Având în vedere faptul că contestatoarea nu a făcut dovada anulării titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat, acesta este valabil în ceea ce privește suma totală de plată în cuantum de_,52 lei. Titlul executoriu respectă prevederile art. 141 Cod procedură fiscală și cuprind toate creanțele fiscale neachitate la scadență. De asemenea, adresa de înființare a popririi nr._/27.06.2014 a fost emisă cu respectarea art. 145 Cod procedură fiscală, nefiind probat niciun motiv de nelegalitate a acestui act de executare.
Atâta vreme cât contestatoarea nu a făcut nicio dovadă în sensul că titlul de creanță ar fi fost contestat sau că o parte din creanțele cuprinse în titlul executoriu era stins la momentul emiterii acestuia, sunt neîntemeiate orice susțineri referitoare la cuantumul sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care instanța de executare, în cadrul unei contestații la executare, ar modifica obligațiile fiscale ale contestatoarei, deși anularea sau modificarea obligațiilor fiscale este reglementată de procedura administrativă, iar apoi judiciară, prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Față de aceste dispoziții, numai instanța de contencios fiscal poate stabili dacă o creanță fiscală există și dacă aceasta a fost corect stabilită.
Admiterea pe calea contestației la executare a unor apărări care să vizeze existența și întinderea obligațiilor fiscale datorate de debitoare în temeiul unor titluri de creanță emise de organul fiscal și care puteau fi contestate în procedura specială reglementată de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, ar însemna transformarea instanței de executare într-o instanță de contencios fiscal. Totodată, deși titlurile de creanță emise de organul fiscal competent sunt valabile, nefiind atacate, titlul executoriu care le cuprinde ar putea fi anulat, astfel încât titlurile de creanță valabile nu ar mai putea fi executate. Pentru aceste considerente, motivul invocat prin contestația la executare în sensul că contestatoarea nu are datorii față de intimată (care nu a fost probat prin niciun înscris depus la dosarul cauzei) nu poate duce la admiterea contestației, atâta timp cât titlul de creanță nu a fost anulat în procedura prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
În plus, contestatoarea își invocă propria culpă pentru a obține protecția judiciară a unui drept, în condițiile în care solicită anularea actelor de executare doar pentru motivul că nu le-a putut achita pentru a radia autoturismul, astfel că recunoaște existența și temeiul legal al executării, respectiv impozitul pe autoturism pe care nu l-a achitat și penalitățile de întârziere aferente.
Pentru motivele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile necompetenței materiale, tardivității și inadmisibilității ca neîntemeiate.
Respinge contestația formulata de contestator M. G. cu domiciliul in sector 1, București, .. 51 BIS in contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE cu sediul in sector 1, București, .. 13, terț poprit A. F. R. cu sediul in sector 1, București, CALEA GRIVITEI, nr. 393 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.04.2015.
P. GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6310/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6340/2015. Judecătoria... → |
|---|
