Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 18170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 08.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S în contradictoriu cu intimatul B. I. A. și pe terțul poprit E. S.A, având ca obiect contestație la executare dosar executare 767/2010, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
În temeiul art. 167 C.proc.civ. instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la 15.06.2015 sub nr. de dosar_ contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. I. A. și terțul poprit E. S.A., contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. Acta Non V. constând în poprirea din 22.05.2015 efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, prin care s-a instituit poprirea în vederea recuperării sumei de_,44 lei, și procesul-verbal nr. 767/24.09.2013 de calculare a despăgubirilor civile actualizate. Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare în mod irevocabil, anularea actelor de executare contestate și întoarcerea executării în conformitate cu art. 404 ind. 1 și următoarele C.proc.civ.
În motivare, asupra cererii de suspendare a executării silite contestatoarea a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 403 alin. 1 C.proc.civ., subliniind faptul că urmare a executării sumelor cerute se va produce un prejudiciu greu de recuperat pentru AAAS, prin faptul că instituția ar rămâne fără fondurile de bani necesare funcționării. Cât privește cauțiunea aferentă suspendării și timbrajul cererii, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 7 din OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 92/2011.
Cât privește anularea actelor de executare, contestatoarea a arătat că începerea executării silite este nelegală și a invocat perimarea executării silite. A mai arătat contestatoarea că executarea este nelegală și din perspectiva dispozițiilor art. II din Legea 113/2013, învederând faptul că în lumina dispozițiilor legale invocate rezultă că toate actele de executare întocmite asupra Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu își mai pot produce efecte juridice fiind nule de drept, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia. Față de cele arătate, contestatoarea a apreciat că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, având în vedere că de la 26.04.2013, data intrării în vigoare a Legii 113/2013 calitatea de debitor o are AAAS.
În continuare, contestatoarea a arătat că un alt motiv de nelegalitate al actelor de executare este acela că poprirea efectuată încalcă dispozițiile imperative ale OG nr. 22/2002, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale. S-a subliniat că poprirea din 22.05.2015 a fost comunicată către AAAS prin adresa nr._/29.05.2015 fără a fi comunicată în prealabil somația de plată conform art. 2 din OG nr. 22/2002, contestatoarea apreciind că înființarea popririi încalcă prevederile art. 2 din OG nr,. 22/2002, nerespectând termenul legal de 6 luni.
S-a subliniat de către contestatoare faptul că prin prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007 a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani ce le revin, în temeiul unor titluri executorii, voluntar, într-un termen de 6 luni, de la data la care au primit somația de plată comunicată de creditor. Față de cele subliniate, contestatoarea a arătat că procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației în termenul de 6 luni, care curge de la primirea somației de plată.
Contestatoarea a subliniat în continuare că întocmirea actelor de executare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate anterior, creditorul trecând direct la executarea silită.
Contestatoarea a contestat valoarea despăgubirii stabilite prin somație pentru faptul că executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A pronunțată de Curtea de Apel, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 24 mai 2000, în loc de sumele efectiv investite la data achiziționării așa cum a impus Curtea de Apel. De asemenea, a subliniat că nu se poate verifica dacă executorul a ținut cont și de unitățile de fond care au fost răscumpărate și există inadvertențe între suma solicitată și suma actualizată prin procesul-verbal, AAAS neputând verifica sumele achitate în dosarul de executare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.387, art. 411, art. 399 și următoarele, art. 403 alin. 1 C.proc.civ. art. 404 și următoarele C.proc.civ., Legea 116/2013, Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002R, OUG nr.51/1998R.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, B. Acta Non V. a depus dosarul de executare nr. 767/2010, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Prin întâmpinarea depusă la 07.09.2015, intimatul B. I. A., reprezentat de Asociația Investitorilor F. – 2009 – Târgu M., a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nefondată, respingerea suspendării executări silite și respingerea cererii de întoarcere a executării silite.
În apărare, intimatul a apreciat că cererea promovată de contestatoare reprezintă un mijloc de tergiversare a punerii în executare de bunăvoie a unei hotărâri definitive și irevocabile. Intimatul a arătat că, în calitate de creditor, este titularul unui drept de creanță care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, care beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate, garantat și protejat de convenție.
S-a menționat că potrivit art. 6 din Convenția CEDO, statul trebuie să execute de bunăvoie o hotărâre judecătorească într-un termen rezonabil, iar potrivit jurisprudenței europene nu se admit eșalonări dictate de către stat în favoarea instituțiilor sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 C.proc.civ.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate fiind menționat și intimatul-creditor din prezenta cauză, această sentință, definitivă în apel prin Decizia Penală nr. 164/A/18.06.2008, a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și familie și în recurs prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu modificări, fiind învestită cu formulă executorie.
La data de 12.11.2010, creditorul B. I. A., prin Asociația Investitorilor F. – 2009 – Târgu M., s-a adresat cu cerere de executare silită a acestei sentințe către B. „Acta Non V.” fiind întocmit dosarul de executare nr. 767/2010.
Prin încheierea din data de 24.12.2010 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2010 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 (f. 62).
Prin încheierea din data de 17.02.2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 (f. 63).
Prin procesul-verbal din data de 18.07.2011 (f. 64), executorul judecătoresc a stabilit, în baza art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., contravaloarea despăgubirii datorate de debitor, având în vedere valoarea efectiv investită de creditor, așa cum reiese din cuprinsul carnetului de învestitor, indexat cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000.
Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr. 767/18.07.2011 (f. 65), executorul judecătoresc a stabilit suma de 3802,55 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
La data de 18.07.2011 a fost emisă somația prin care i se punea în vedere debitoarei CNVM să ia toate măsurile pentru achitarea creanței (f. 66).
Prin procesul-verbal din data de 10.04.2012 (f. 71), executorul judecătoresc a actualizat, în baza art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., contravaloarea despăgubirii datorate de debitor, având în vedere valoarea efectiv investită de creditor, așa cum reiese din cuprinsul carnetului de învestitor, indexat cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000.
Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr. 767/10.04.2012 (f. 72), executorul judecătoresc a stabilit suma de 5252,36 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
La data de 10.04.2012 au fost emise adrese de înființare a popririi către terții popriți BCR S.A., CEC Bank S.A., Direcția Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București (f. 73-75).
Prin încheierea din data de 07.06.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorului, în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 164A/18.06.2008 de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 (f. 89).
Prin procesul-verbal din data de 24.09.2013 (f. 91), executorul judecătoresc a actualizat, în baza art. 3712 alin. 3 C.proc.civ., contravaloarea despăgubirii datorate de debitor, având în vedere valoarea efectiv investită de creditor, așa cum reiese din cuprinsul carnetului de învestitor, indexat cu rata inflației începând cu data de 24 mai 2000.
Prin procesul-verbal actualizat privind cheltuielile de executare nr. 767/24.09.2013 (f. 92), executorul judecătoresc a stabilit suma de 5498,20 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 30.04.2015 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – AAAS, la cererea creditorului (f. 96).
La data de 22.05.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi la terțul poprit Banca de Export Import a României E. S.A. (f. 97) până la concurența sumei de 31.942,44 lei reprezentând contravaloare despăgubiri civile actualizate.
Prin adresa din data de 22.05.2015 (f. 98), B. „Acta Non V.” a înștiințat debitoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului că a procedat la poprirea conturilor sale deschise la terțul poprit Banca de Export Import a României E. S.A., pentru recuperarea sumei totale de 31.942,44 lei reprezentând debit, contravaloare despăgubiri civile actualizate conform Procesului-verbal de actualizare a debitului în funcție de coeficientul de inflație nr. 767/24.09.2013, înștiințarea fiind primită de debitoare la data de 29.05.2015 (f. 100)
Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește perimarea executării silite invocată de către contestatoare cu privire la actele din dosarul nr. 767/2010, instanța constată că potrivit art. 389 alin. 1 C.proc.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Însă, conform art. 390 C.proc.civ., dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație. Potrivit art. 454 alin. 1 C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată. Având în vedere ca în prezenta cauza executarea silita a fost pornita prin poprire, nemaifiind efectuate alte acte de executare care să privească o altă formă de executare, instanta față de dispozitiile art. 390 alin. 1 din Codul de procedura civila, urmeaza sa respinga ca neîntemeiat motivul de contestație referitor la perimarea executarii silite începută prin poprire.
Referitor la susținerile contestatoarei, instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: „Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
În raport de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că, deși a intervenit subrogarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului în drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare cu privire la executarea silită efectuată și contestată în prezenta cauză, totuși aceasta nu afectează legalitatea actelor de executare emise înainte de . Legii nr. 113/2013 și nu presupune faptul că trebuie să se efectueze din nou acte de executare silită împotriva contestatoarei.
Legea nr. 113/2013 prin care AAAS a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile C.N.V.M.-ului începând cu 26.04.2013 nu a impus executorului judecătoresc să reia procedura executării silite de la început față de acest nou debitor; astfel, în mod corect, executorul a continuat executarea silită, iar după data de 26.04.2013 a efectuat acte de executare în raport de noua debitoare.
Este evident că suntem în cazul unei subrogații legale prin schimbare de debitor care constituie un mijloc de transmitere a creanței către un alt debitor, fiind liberat primul debitor de obligația de plată.
Această subrogație legală are efecte atât pe planul dreptului substanțial, cât și în planul dreptului procesual și al executării silite.
Prin urmare, toate actele de executare îndeplinite față de debitoarea inițială, C.N.V.M. își produc efectele și sunt opozabile noii debitoare, A.A.A.S., neputându-se impune executorului judecătoresc refacerea actelor de executare în raport de noua debitoare întrucât chiar art. 2 din Legea 113/2013 prevede că "A.A.A.S. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale C.N.V.M. și dobândește calitatea procesuală pe care o are… în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită".
Astfel, instanța apreciază că actele de executare comunicate anterior Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare îi sunt opozabile și contestatoarei A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Analizând criticile contestatoarei, în ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 387 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.
Art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunțate în cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza executării silite a hotărârii judecătorești, întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu. De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. vs. România din 24.03.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este excesiv, și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară. Creanța intimatului pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită și s-a emis somația de executare a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești. Calitatea de debitor aparține contestatoarei A.A.A.S., iar aceasta este organizată ca instituție publică.
Având în vedere cele expuse, somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie să pornească de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
AAAS, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. În cazul de față, A.A.A.S. nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 21.03.2007, astfel încât creditorul-intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumelor ce îi erau datorate de A.A.A.S.
Mai mult, astfel cum s-a expus mai sus, instanța reține în cauza de față că executorul judecătoresc a emis și comunicat somația de plată în data de 18.07.2011 (f. 66) către debitoarea obligată prin titlul executoriu, care este opozabilă și contestatoarei din prezenta cauză în raport de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013, iar în condițiile în care poprirea s-a înființat în anul 2012, instanța apreciază că nu mai poate fi reținută aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Așa cum s-a expus și mai sus, instanța reține că subrogarea prevăzută de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013 nu presupune că i se conferă contestatoarei drepturi de care a beneficiat anterior debitoarea, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află, nefiind de admis ca la acest moment contestatoarea să repună în discuție legalitatea executării silite sub aspectul cuantumului creanțelor și al modalității de calcul. De asemenea transmiterea calității nu presupune ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea actelor de executare față de contestatoare, așa cum a susținut aceasta.
În fine, vor fi înlăturate și criticile legate de modul de calcul al creanței, întrucât pe de o parte, titlul executoriu, sentința penală 423/2007 a Tribunalului București secția a II-a Penală obligă părțile responsabile civilmente la plata sumelor învestite „indexate cu rata inflației începând cu data de 24.05.2000”, iar decizia din apel nu a modificat acest aspect, ci doar a înlăturat mențiunile privind numărul unităților de fond cuvenite fiecărei părți civile.
Referitor la valoarea despăgubirilor solicitate de intimat, contestatoarea a apreciat că executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia penală nr. 164A. Totodată, a arătat că intimatul a depus la dosarul de executare numai certificatul de investitor, fără a depune și înscrisurile doveditoare ale achiziționării unităților de fond.
Contrar susținerilor contestatoarei, astfel cum rezultă din Decizia nr. 164A pronunțată de Curtea de Apel București, instanța a dispus ca despăgubirile cuvenite părților civile să se acorde conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanțelor, altor acte doveditoare ale achiziționării și achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare. Din textul menționat rezultă că despăgubirile se acordă pe baza unuia sau a altuia dintre înscrisurile enumerate de decizie, fără a fi limitativ. Astfel, „despăgubirile se acordă „conform numărului unităților de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor (...) altor acte doveditoare”, de unde rezultă în mod clar că este vorba despre o enumerare de acte pe baza cărora se acordă despăgubiri și nu numai pe baza carnetelor de investitor. Cum intimatul a depus carnetul de învestitor (fila 44-48) rezultă că executarea respectă întocmai titlul contestat, cuantumul despăgubirilor fiind calculat întocmai cu dispozițiile cuprinse în hotărârile judecătorești menționate anterior, nefiind necesară depunerea unor documente suplimentare.
Pe de altă parte, actualizarea a fost corect făcută prin procesele-verbale de calculare a despăgubirilor civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu 24 mai 2000, conform formulei ce presupune întâi aplicarea ratei inflației la suma de actualizat și adăugarea valorii obținute la suma inițială de actualizat.
Așadar, cu privire la contestarea valorii despăgubirii stabilite prin somație, instanța constată faptul că aceasta este neîntemeiată.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare și, în consecință, va fi respinsă tot ca neîntemeiată și cererea de întoarcere a executării silite.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare și, întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S cu sediul în sector 1, București, .. S., nr. 50 în contradictoriu cu intimatul B. I. A. cu domiciliul ales la A. F. 2009 TÂRGU M., .. 22, . domiciliul în Târgu M., ., nr. 25, . terțul poprit E. S.A cu sediul în sector 1, București, ., nr. 6, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/02.12.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 5
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
