Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 18091/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. (M.)
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant D. R. și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 24.09.2015, 01.10.2015 și la data de 08.10.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la data de 02.02.2015 sub numărul_, reclamantul D. R. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, solicitând instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 750 de lei, reprezentând cheltuieli de procedură pentru anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 1536/16.06.2014 și Deciziei f.n. privind obligațiile de plată accesorii anexată acesteia, precum și plata la cheltuielile de judecată.
În fapt, arată că la data de 20.05.2008 a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 227 de B.N.P. S. M. S., apartamentul nr. 560 din blocul 4, . situat în șoseaua V. Bârzești nr. 7D, sector 4. De asemenea, precizează că la data de 02.11.2011 a înstrăinat acest apartament conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1121 autentificat de B.N.P. S. M. S., pentru prețul de 184.598,75 lei, sumă impozitată la momentul tranzacției.
Reclamantul menționează că evidențele fiscale au fost transmise către C. de asigurări de sănătate Ilfov, iar raportat la această sumă, s-a stabilit în mod nelegal însă obligația de plată a unei contribuții de asigurări sociale de sănătate în valoare de_ lei conform Deciziei nr. 1536/16.06.2014, ulterior contestate, pe motiv că nu a depus declarația privind obligațiile de plată la Fondul Unic de A. de Sănătate datorate de alte persoane decât cele care desfășoară activitate în baza unui contract individual de muncă, pe baza actelor transmise de ANAF.
În continuare, reclamantul arată că, prin decizia nr 5382/18.08.2014, a fost admisă contestația și a fost anulată Decizia de impunere din oficiu menționată.
A mai arătat reclamantul că în ceea ce privește cheltuielile efectuate de acesta pentru urmarea procedurii administrative contencioase prealabile, consideră justificat a se restitui onorariul avocatului, având în vedere că datele furnizate cu privire la virarea de către angajator a contribuției pe veniturile din salarii se regăseau înregistrate în baza de date a pârâtei fiind ușor verificabile prealabil emiterii unei Decizii de impunere din oficiu.
În drept au fost invocate prevederile art.1357 C. Civ.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul, solicitând de asemenea să se pună în vedere pârâtei, în ceea ce privește proba cu înscrisuri, să depună toate actele ce au stat la baza emiterii Deciziei de impunere din oficiu nr. 1536/16.06.2014, actele care au stat la baza anulării acesteia precum și listări ale situației privind contribuția reclamantului la Fondul Național Unic de A. de Sănătate din baza de date electronică a pârâtei, așa cum se găsea înregistrată la data de 16.06.2014.
Totodată, reclamantul solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul a depus înscrisuri în dovedire (filele 3- 13).
La data de 03.05.2015, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, a depus la dosar prin Serviciul Registratură întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care solicită respingerea cererii rămasă fără obiect și a solicitării privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 de lei, formulată de reclamantul D. R., menționând ca în prezent reclamantul nu figurează în bazele de date ale acesteia cu datorii fiscale pe anul 2011.
În susținerea întâmpinării, s-a arătat că prin Decizia nr. 5382/18.08.2014 s-a anulat decizia de impunere din oficiu nr. 1536/16.06.2014 stabilită pentru suma de 13.682 lei, din care 10.153 lei ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate, 2.006 ca dobânzi de întârziere și 1.523 ca fiind penalități calculate la data de 31.05.2012.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 205 pct. 1 Cod de procedură civilă, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa părților.
În dovedirea probei cu înscrisuri, se depune la dosar Decizia de anulare nr. 5382/18.08.2014(fila 20).
La data de 11.03.2015, reclamantul D. R., a depus la dosar prin Serviciul Registratură o cerere adițională la cererea de chemare în judecată, pentru suma de 150 de lei, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumai totale de 900 de lei, reprezentând cheltuieli de procedură pentru anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 1536/16.06.2014 și Deciziei f.n. și data privind obligațiile de plată accesorii anexate acesteia, precum și cheltuielile de judecată.
În fapt, în ceea ce privește suma suplimentară de 150 de lei, reclamantul a arătat că la data de 26.11.2014, a primit prin poștă o nouă comunicare de la pârâtă din care rezulta că aceasta a respins la 12.11.2014 contestația formulată anterior, iar pentru lămurirea situației a solicitat avocatului său să transmită pârâtei o sesizare a inadvertențelor, iar la data de 23.02.1015 a primit răspunsul corespunzător acesteia din care rezulta insă că aceasta nu figurează ca și debitor. Menționează astfel că suma de 150 de lei reprezintă onorariul avocatului pentru sesizarea transmisă.
A mai arătat de altfel, că înțelege să mențină celelalte considerații din cererea introductivă, inclusiv motivarea în drept aplicabilă și cererii adiționale, precum și solicitarea judecării cauzei în lipsă.
Reclamantul a depus înscrisuri în susținerea cererii (filele 24-29).
La data de 24.03.2015, reclamantul D. R., a depus la dosar prin Serviciul Registratură, răspuns la întâmpinare față de apărările pârâtei, prin care a reiterat faptul că deși a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de aceasta în soluționarea contestației, la acel moment, și a solicitat plata acestora de către pârâtă, aceasta nu a răspuns cu privire la acest aspect, fiind pusă în întârziere cu privire la aceasta.
Reclamanta a arătat și că în ceea ce privește cheltuielile efectuate în urma procedurii prealabile contencioase administrative, consideră justificată cererea pentru restituirea onorariului avocațial, și reținerea faptului că pârâta nu a furnizat nici o apărare față de omisiunea sa de a o înștiința cu privire la pretinsa nerespectare a obligației de a depune declarația menționată și nici nu a respectat termenul de 15 zile după comunicarea unei asemenea înștiințări, și mai mult a emis culpabil decizia de impunere din oficiu, fără nerespectarea legii.
În susținerea răspunsului la întâmpinare a arătat că existând riscul de a plăti și constituind o amenințare pentru stabilitatea financiară a sa și a familiei sale, a făcut demersurile necesare apelând la un avocat în vederea asigurării succesului în admiterea acțiunii pentru anularea acestor decizii.
La data de 04.05.2015, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, a depus la dosar prin Serviciul Registratură, întâmpinare la cererea adițională, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând faptul că în momentul depunerii prezentei întâmpinări reclamantul nu figurează în bazele de date ale acesteia cu datorii fiscale pe anul 2011, întrucât prin Decizia nr. 5382/18.08.2014 s-a anulat decizia de impunere din oficiu nr. 1536/16.06.2014, decizie ce a cuprins ambele sume datorate respectiv 10.153 lei, precum și suma de 3529 lei reprezentând penalitățile și majorările de întârziere.
La data de 26.05.2015 reclamantul D. R., a depus la dosar prin Serviciul Registratură, răspuns la întâmpinare față de apărările pârâtei pe cererea adițională, prin care a precizat instanței ca față de excepția lipsei de obiect a cauzei, invocată de pârâtă, înțelege să menționeze că acțiunea principală, cât și cererea adițională au ca obiect pretenții bănești, și nu anulare decizii pentru a putea fi lipsită de obiect, motiv pentru care solicită respingerea excepției ce nu are legătură cu cauza de față, menținându-și totodată și solicitarea de a fi judecat în lipsă.
În ședința publică din data de 17.09.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Conform Deciziei nr. 1536/16.06.2014 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată sumei de 13.682 lei, din care suma de 10.153 lei reprezenta contribuție de asigurări sociale de sănătate, suma de 2.006 lei dobânzi de întârziere, iar suma de 1.523 lei penalități de întârziere.
În continuare, instanța reține că, prin decizia nr 5382/18.08.2014, a fost admisă contestația formulată de reclamant și a fost anulată Decizia de impunere nr. 1536/16.06.2014.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 4-7, 28) rezultă că, pentru urmarea procedurii administrative contencioase prealabile privind anularea Decizia de impunere nr. 1536/16.06.2014, reclamantul a angajat un avocat care să îl reprezinte, achitând acestuia un onorariu total în cuantum de 900 lei.
Instanța reține că, în drept sunt incidente prevederile art. 453 alin.1 C. raportate la dispozițiile art. 193 alin.1 C. coroborate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004.
În acest sens, instanța reține că, suma în cuantum de 900 lei poate și trebuie considerată a reprezenta cheltuieli de judecată, întrucât în cauză procedura administrativă prealabilă, în cadrul căreia s-a emis decizia nr 5382/18.08.2014 prin care s-a anulat Decizia de impunere nr. 1536/16.06.2014, se circumscrie dispozițiilor art.193 alin.1 C..
Astfel, în situația în care contestația nu s-ar fi soluționat prin anularea Deciziei de impunere nr. 1536/16.06.2014 chiar de către organul emitent, reclamantul ar fi trebuit să continue procedura contestării actului administrativ individual în fața instanței de contencios administrativ, cheltuielile privind onorariul avocatului devenind astfel cheltuieli de judecată în sensul restrâns ar dispozițiilor art.453 C..
In ceea ce priveste cheltuielile efectuate, instanta apreciaza ca onorariul solicitat de avocatul reclamantului pentru asigurarea reprezentării în cadrul procedurii prealabile obligatorii privind contestarea deciziei de impunere nr. 1536/16.06.2014, precum și solicitarea lămuririlor suplimentare față de cele comunicate de pârât la data de 26.11.2014, nu este nejustificat de mare, avand in vedere obiectul și valoarea obligațiilor greșit impuse în sarcina reclamantului, precum și munca depusa de avocat care necesită mult timp pentru înfățișarea în fața reprezentanților pârâtei.
Prin raportare la motivarea în drept indicată de către reclamant, instanța reține că potrivit articolului 1349 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În baza alin.3 al aceluiași articol, în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului. În continuare, instanța reține că, în baza art.1373 din C. Civ., comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța reține că, întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența raportului dintre comitent și prepus, trebuie probate de reclamant, în temeiul art. 249 C..
În cauză, prin raportare la materialul probator administrat, sunt îndeplinite condițiile raspunderii civile delictuale ale comitentului pentru fapta prepusului.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, instanța reține că, la momentul emiterii deciziei de impunere nr. 1536/16.06.2014 funcționarii publici, angajați ai pârâtei aveau la dispoziție datele cu privire la virarea de către angajator a contribuției pe veniturile din salarii către bugetele asigurărilor de sănătate, acestea fiind ușor verificabile prealabil emiterii unei Decizii de impunere din oficiu. Pe cale de consecință, instanța reține că prin neglijența funcționarilor publici s-au calculat în mod greșit datoriile fiscale ale reclamantului, determinând astfel demararea procedurii administrative contencioase pentru anularea deciziei de impunere.
Mai mult decât atât, instanța reține că la data de 26.11.2014, ulterior soluționării contestației prin emiterea deciziei nr. 5382/18.08.2014, s-a efectuat o nouă comunicare greșită de către pârâtă, din care rezulta că la data de 12.11.2012 s-a respins contestația formulată, iar pentru lămurirea acestei situații reclamantul a fost nevoit din nou să solicite avocatului său să transmită pârâtei o sesizare a inadvertențelor.
Cu privire la existența condiției producerii unui prejudiciu, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, reclamantul a angajat un avocat care să-i reprezinte interesele în cadrul procedurii administrative privind anularea Deciziei nr. 1536/16.06.2014 prin care s-a stabilit în mod greșit în sarcina reclamantului obligația de plată sumei de 13.682 lei. În acest sens, instanța reține că a fost achitată suma totală de 900 lei reprezentând valoarea onorariului avocatului.
De asemenea, din succesiunea evenimentelor rezultă și îndeplinirea condiției privind existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, întrucât prejudiciul produs reclamantului de către prepușii pârâtului nu a fost reparat, instanța apreciază că pârâtul datorează reclamantului contravaloarea onorariului avocatului în cuantum de 900 lei, motiv pentru care va admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
În temeiul art. 453 NCPC, constatând că pârâtul a căzut în pretenții, se constată culpa procesuală a acestuia în declanșarea prezentului litigiu, pe cale de consecință instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată de 68 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocatul, dând eficiență prevederilor art. 452 C., întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuării acestor cheltuieli, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la plata onorariului avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, privind pe reclamant D. R., cu domiciliul în VOLUNTARI, ., nr. 82C, ., J. ILFOV și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE ILFOV, cu sediul în sector 1, București, .. 46.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 900 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Admite în parte capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata sumei de 68 lei reprezentând valoarea taxa judiciară de timbru, respinge cererea privind obligarea la plata onorariului avocatului, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată in ședința publica, azi 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.C.A.26.10.2015
TEH.M.M. 13.10.2015 /4 ex + 2 .>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Hotărâre din 08-10-2015, Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
