Contestaţie la executare. Sentința nr. 6521/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6521/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 6521/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 6521/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat V. A., intimat V. L., având ca obiect contestație la executare NR. 611/2014, SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.03.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015, 03.04.2015, 09.04.2015 când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 sub nr. dosar_, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat, în contradictoriu cu intimații V. A. și V. L., contestașie la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr.611/2014 aflat pe rolul B.E.J. D. C. și D. A. C., prin care s-a solicitat instanței să dispună anularea executării dispusă în dosarul de executare nr.611/2014, suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.
În motivarea contestației, petenta a arătat că, în esență, în data de 18.02.2008, Instituția Prefectului Județului D. – Comsia de aplicare a Legii nr.290/2003 a emis Hotărârea nr.208/2008 prin care s-au stabilit compensații bănești în valoare de 265.361,24 lei.
A susținut că prin înștiințarea privind măsura popririi din data de 10.12.2014, B.E.J. D. C. Șl D. A. C. au înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților despre înființarea popririi asupra conturilor pe care le deține subscrisa la terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei de 344.488,33 lei reprezentând debitul stabilit prin hotărârea sus-menționată, actualizare și cheltuieli de executare.
A precizat că B.E.J. D. C. Șl D. A. C. a întocmit dosarul de executare nr. 611/2014 în baza Hotărârii nr. 208/2008 a Instituției Prefectului D. – Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
În ceea ce privește încheierea de actualizare din analiza acesteia, rezultă ca B.E.J. D. CXAUDIU Șl D. A. C., a actualizat suma de 265.361,24 lei, cu indicele prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2008 - octombrie 2014.
În ceea ce privește modalitatea de plată a despăgubirilor s-a învederat că, în speță, s-au ignorat prevederile legale prevăzute în art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006 și în art.22 alin.1 din Legea nr.500/2012.
A invocat că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
A menționat că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonare la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
Contestatoarea a invocat că în speță au fost nesocotite și dispozițiile O.U.G. nr.10/2014.
A învederat că organul de executare a încălcat prevederile O.G. nr.22/2002.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.711 și urm. C.pr.civilă, Legea nr.290/2003, H.G. nr.1120/2006, O.U.G. nr.14/2014.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, atașând la contestație, în copie, înscrisuri (filele 7-22).
Contestatoare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În data de 07.01.2015, intimații au formulat întâmpinre, prin care au solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În apărare, intimații au arătat că, în esență, criticile aduse nu vizează nici caracterul de titlu executoriu al Hotărârii nr.208/2008 emisă de Instituția Prefectului Județului D. – Comsia de aplicare a Legii nr.290/2003, nici faptul că această creanță nu ar fi certă, lichidă și exigibilă și nici vicii de procedură de natură să ducă la anularea executării.
Au invocat faptul că argumentele contestatoarei fac abstracție de un element fundamental, respectiv caracaterul esențialmente reparator al Legii nr.290/2003. Această trăsătură presupune că orice articol din componența legii trebuie interpretată în favoarea persoanelor care intră sub incidența ei. Din acest motiv, art.10 alin.2 din lege, prevede imperativ că despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei, ori, în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor.
Interpretarea acestui text în lumina caracterului reparatoriu al legii nu poate duce la concluzia că despăgubirile sau compensațiile trebuie plătite doar în raport cu disponibilitățile bănești, ci dimpotrivita că statul și instituțiile implicate în procedura de plată trebuia să ia toate măsurile pentru a asigura plata în termen de 1 an, sau, cu titlu de excepție, în maximum doi ani de la emiterea titlului; pentru insuficienta fondurilor sau proasta lor gestionare trebuie suportată de stat, iar nu de beneficiarul legii, în caz contrar caracterul reparatoriu al legii ar degenera, inadmisibil, într-un pur potestativ.
Au invocat faptul că prevederile art.18 alin.5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani, ce curg de la comunicarea hotărârii comisiei județene sau a municipiului București privind acordarea despăgubirilor.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatoarei în sensul că prioritate în aplicarea dispozițiilor legale ar avea limitarea sumelor din bugetul de stat și numai după aceasta termenele expres prevăzute de lege s-ar ajunge la situația ca obligația de plată stabilită legal în termene imperative, ar deveni, una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii nr.290/2003 sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amanate sine die; dacă s-ar interpreta dispozițiile legale în acest sens, chiar dreptul beneficiarilor la despăgubire ar fi lipsite de substanță.
Cu privire la actualizarea creanței, s-a arătat că această critică este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Actualizarea creanței intimaților a fost făcuta dc executorul judecătoresc in mod legal, aplicandu-se indicele de inflație pentru perioada decembrie 2008 - octombrie 2014, avand in vedere ca Hotararea 208 a fost emisa la 18.02.2008.
Art. 628 alin. 3 C.proc civ prevede ca in cazul celorlalte titluri executorii afara de hotararile judecătorești, actualizarea se face in funcție de rata inflației calculata ce la data la care creanța a devenit exigibila si pana la data plătii efective a obligației cuprinse in oricare dintre aceste titluri.
Art. 10 alin 2 din Legea 290/2003 stabilește ca despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani.
Plata compensațiilor in maxim doi ani este stabilita de legiuitor ca excepție, regula generala fiind aceea de a se plați in termen de un an, iar nu dupa un an. Rezulta din interpretarea art. 10 alin 2 din Legea 290/2003, ca termenul de un an nu afecteaza exigibilitatea creanței, care este data comunicării hotararii, ci doar executarea ei.
In aceste condiții, actualizarea creanței a fost facuta in mod corect in raport de data comunicării aplicandu-se pentru aceasta indicele de inflație din decembrie 2008 (ultima luna pentru care a fost publicat, față de luna decembrie a anului 2007, an anterior datei la care cea de a doua transa a devenit exigibila, legea stabilind ca plata se va face in cel mult 2 ani consecutivi).
Principiul reparării integrale a prejudiciului creat, in spiritul caruia a fost elaborate Normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, impune ca despăgubirile sa corespunda prin cuantumul lor valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plații, asa incat intimații sunt inclreptatiti la reactualizarea întregii sume, avand in vedere ca nu a fost plătită nici prima transa.
Contestatoarea invoca imposibilitatea de a pune in executare . a obligațiilor de plata cauzata de numărul mare de popriri care au dus la blocarea conturilor sale. Se discuta de „termen rezonabil”, noțiune susceptibila de interpretări, cand de fapt avem termene legale care au fost depășite cu mult peste limita rezonabilului de la momentul emiterii Hotararii nr. 207/18.02.2008 pana la momentul la care am solicitat executarea silita a sumei stabilita ca despăgubire.
Cu privire la O.U.G. nr.10/2014, s-a arătat că acest text de lege face referire expresă la plata voluntară, ceea ce înseamnă că nu se aplică unor plăți silite – executare silită.
În legătură cu O.G. nr.22/2002, s-a învederat că acest act normativ nu interzic începerea executării silite, chiar art.2 făcând referire la somația de plată comunicată debitorului, iar nu la o simplă notificare astfel cum s-a arătat în contestație.
A invocat faptul că art.2 și art.3 din O.G. nr.22/2002 nu interzic începerea executării silite în cadrul termenului de 6 luni, precizând că specificul acestei executări constă în impunerea creditorului a termenului de 6 luni de așteptare, în cazul în are instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri, ceea ce nu s-a dovedit în speță.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la restabilirea situația anterioare punerii în executare a Hotărârii nr.207/2008 și întoarcerea executării silite efectuate în dosarul nr.611/2014, s-a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că în prezenta cauză operează compensația legală a datoriilor, conform art.1617 C.civil.
Intimații au învederat că în speță sunt îndeplinite toate condițiile legale, compensația operând de plin drept, întrucât obligațiile sunt reciproce, creanțele au ca obiect o sumă de bani, creanțele fiind certe, lichide și exigibile.
Având în vedere apariția OUG nr.10/2014 prin care a fost suspendată, pe o perioadă de 6 luni plata voluntară a despăgubirlor stabilite prin hotărârilor comisiilor județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, intimații au invocat prevederile art.1619 C.civil, care stipulează că termenul de grație acordat pentru plata unei datorii nu împiedică realizarea creanței. Intimații consideră că suspendarea plăților echivalează cu acordarea unui termen de grație acordat debitorului, astfel încât suspendarea nu poate impedica compensarea, art.1619 C.civil, referindu-se la termenul de grație în general, fără a distinge între modul în care a fost acordat – legal, judecătoresc sau convențional.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, intimații consideră că nu li se poate imputa plata acestei sume, având în vedere refuzul contestatoarei de a achita de bunăvoie despăgubirile la care aveau dreptul, au fost nevoiți să apeleze la serviciile executorului judecătoresc.
Au învederat că intimații au fost de bună-credință, neangajând un executor judecătoresc decât după ce au așteptat o perioadă îndelungată plata despăgubirilor (7 ani).
În drept, intimații au invocat dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civilă.
În susținerea apărării, intimații au solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri.
În data de 18.03.2015, organul de executare a înaintat dosarul de executare.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/299/2014, s-a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu constând în Hotărârea nr.208/18.02.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului D. – Comisia de aplicare a Legii nr.290/2003 (filele 54).
Prin încheierea din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, instanța a admis cererea de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr.208/18.02.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului D. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 (fila 54).
În data de 10.12.2014, S.C.P.E.J. D. C. Șl D. A. C. a emis încheierea de încuviințare a executării silite.
În aceeași zi, organul de executare a emis a emis încheierea de actualizare a sumei de 265.361,24 lei reprezentând totalul despăgubirilor acordate în baza Hotărârii nr.208/18.02.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului D. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003, cu indicele de inflație pe perioada decembrie 2008 – octombrie 2014, stabilind că debitoarea datorează suma de 333.532,54 lei (actualizarea creanței realizându-se conform ratei inflației pentru perioada decembrie 2008 – octombrie 2014 comunicate de Institutul Național de S.) (fila 65).
La aceeași dată, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 10.955,79 lei din care 10.707,79 lei onorariul de executare (inclusiv TVA) și 248 lei cheltuieli de executare ocazionate cu efectuarea lucrărilor în dosar (f. 66).
Prin somația emisă la aceeași dată în dosarul nr. 611/2014 și înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C. a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că are de achitat creditorilor V. A. și V. L. suma de 344.488,33 lei (din care 333.532,54 lei - debit actualizat și 10.955,79 lei cheltuieli de executare), titlul executoriu invocat fiind Hotărârii nr.208/18.02.2008 emisă de Instituția Prefectului Județului D. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 (fila 68).
De asemenea, a fost emisă adresa de înființare poprire către terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate publică a Municipiului București, fiind înștiințată și contestatoarea în acest sens (filele 70, 71).
Instanța are in vedere, cu prioritate, împrejurarea ca reclamanta a înțeles sa conteste in prezenta cauză executarea efectuată in dosarul de executare, invocând ca motive nerespectarea prevederilor OG nr. 22/2002, lipsa disponibilităților bănești, aducând critici modului de actualizare, adoptarea O.U.G. 10/2014.
Instanța are în vedere că, în conformitate cu art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel, contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Analizând criticile contestatoarei, în ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 666-667 C.proc.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică dovedește că se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constituția României.
În lumina celor de mai sus, reiese că somația la care se referă art. 2 din OG nr. 22/2002 este aceeași la care se referă art. 666-667 C.proc.civ., adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de OG nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie să pornească de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu bună-credință a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate,
> în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuie să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar în acest context, în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă și/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/și de a executa silit bunuri mobile ori/și imobile ale instituției publice.
Așadar, atât pentru respectarea principiilor de mai sus, dar și în considerarea interesului public pe care se presupune că îl servește instituția publică, acest tip de debitor trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / și prin executare mobiliară/imobiliară.
În cazul de față, contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre a Comisiei Județene D. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, astfel încât, la 6 ani, după emiterea hotărârii, la data de 10.12.2014, creditorii-intimați s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a obligațiilor care ii incumbau contestatoarei.
Instanta subliniaza, in acest context, și că este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanță cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitivă – în sensul de executorie – și obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti. Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori întârzie în executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.
Or, în speță, instanța constată că, față de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru contestator să refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, că debitoarea-contestatoare nu a facut nici o proba – desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii îl obligau in acest sens – că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati cheltuielile de executare, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 si ca in aceste condiții orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei, în sensul lipsei disponibilităților bănești ale statului sau dificultățile prin care trece economia țării, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Pentru a reține aceasta, instanța apreciază că o astfel de afirmație înseamnă o încălcare a dreptului de creanță al creditorilor-intimați, întrucât nealocarea unor sume de bani cu această destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți.
Intimații sunt titularii unui drept de creanță, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecești Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. României), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
De asemenea, s-a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o hotărâre (cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002), Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând nu doar neexecutarea hotărârilor interne, ci și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate.
Totodată, s-a reținut că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație. În asemenea cazuri, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri într-un interval de timp rezonabil (cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19, și Burdov împotriva Rusiei, paragrafele 34-35).
Mai mult decât atât, o omisiune din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză îi aparține unei autorități administrative (cauzele Metaxas împotriva Greciei, paragrafele 26 și 31 și T. împotriva României, paragrafele 27, 39 și 40).
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că apărarea contestatoarei motivată de lipsa disponibilităților nu este întemeiată.
Instanța apreciază că nici invocarea dispozițiilor O.U.G. nr. 10/2014, potrivit cărora „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” nu poate determina nelegalitatea procedurii de executare silită.
Cum Hotărârea nr. 208/18.02.2008 a fost emisă în anul 2008, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, după ce H.G. nr. 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afecta într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar legea specială și prin normele metodologice de aplicare a acesteia, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de HG nr. 1120/2006 precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite.
Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă a executării creanțelor. În sine, această perioadă de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. În cauza dedusă judecății, măsura suspendării reglementată de OUG nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 290/2003 din speță la executarea creanței stabilite.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33).
În ceea ce privește critica referitoare la modul de actualizare prin încheierea emisă de executorul judecătoresc a sumei stabilite prin hotărârea nr. 208/18.02.2008, instanța reține că dispozițiile art. 628 alin. 3 C.proc.civ. dau posibilitatea executorului judecătoresc sa procedeze la actualizarea sumelor din titlul executoriu. Contestatoarea omite să observe că actualizarea a fost efectuata in faza executării silite, ca urmare a neexecutării de bunavoie a titlului executoriu reprezentat de hotărârea mai sus menționată, astfel încât se justifică actualizarea întregii sume de la data comunicării hotărârii.
Modalitatea de actualizare respectă dispozițiile titlului executoriu, întrucât despăgubirilor li s-a aplicat indicele de creștere a prețurilor de consum calculat de la data la care acestea au devenit exigibile.
Instanța reține că în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, întrucât în situația de față, nu suntem în ipoteza achitării debitului de bunăvoie, în termenele stabilite de actul normativ.
Prin urmare, actualizarea a fost în mod corect făcută de la comunicarea hotărârii comisiei județene cu privire la întreaga sumă, pentru a putea fi acoperit prejudiciul produs creditorului care a fost lipsit de folosința banilor săi pentru perioada cuprinsă între acest moment și momentul plății efective, fiind incident principiul reparării integrale a prejudiciului.
Față de cele mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. [...]”, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge și cererea privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect.
În baza art. 719 al. 4 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre, după ce va rămâne definitivă, se va comunica executorului judecătoresc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, sector 1, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat V. A. cu domiciliul în C., .. 14, scara 4, apart. 6, jud. D. cu domiciliul ales în București, sector 4, ., ., . de Avocat „S. C. C.”, intimat V. L. cu domiciliul în C., . Falcoiu, nr. 27, ., apart. 6, jud. D. și cu domiciliul ales în București, sector 4, ., ., . de Avocat „S. C. C.”, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
5 ex./22.06.2015
1 ex – se va comunica organului de executare, la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5724/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6481/2015. Judecătoria... → |
|---|
