Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 11135/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică din data de 9 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații O. E., N. M., N. A., N. E., D. V., N. M. și D. I., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare în dosarul de executare nr. 30/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 219 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu procedura de citare cu părțile lipsă și constată că aceasta a fost legal îndeplinită.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze contestația la executare, conform art. 714 alin. 1 raportat la art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o legală, admisibilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat instanța declară cercetarea procesului încheiată, conform art. 244 Cod procedură civilă, și reține cauza în pronunțare, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 21.04.2015, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a formulat în contradictoriu cu intimații O. E., N. M., N. A., N. E., D. V., N. M. și D. I. contestație la executare în dosarul de executare nr. 30/2015 aflat pe rolul B.E.J. C. R.-M., solicitând anularea Încheierii din data de 9.04.2015, anularea Încheierii din 15.04.2015, anularea executării silite dispuse prin dosarul nr. 30/2015, suspendarea executării silite, întoarcerea executării silite, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin înștiințarea emisă în dosarul nr. 30/2015 și înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr._/RG/15.04.2015, B.E.J. C. R.-M. a înștiințat-o că are de achitat creditorilor suma de 2.810 lei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 447/2014 pronunțată în data de 16.01.2014 de Judecătoria Sectorului 3 București. A considerat că executarea silită a fost începută împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, invocând prevederile art. 3 alin. 2 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 164/2014. A mai considerat că executorul judecătoresc încalcă prevederile O.G. nr. 22/2002, întrucât executarea silită a fost efectuată fără respectarea procedurii speciale. De asemenea, contestatoarea a solicitat să se constate că onorariul de avocat de 500 lei este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, impunându-se reducerea acestor cheltuieli de executare, conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 650 alin. 1 și alin. 2, ale art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, ale Legii nr. 9/1998, ale H.G. nr. 1277/2007 și ale Legii nr. 164/2014.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimații, deși li s-a comunicat contestația la executare și înscrisurile atașate, nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost redus conform art. 201 alin. 5 raportat la art. 717 alin. 3 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. 30/2015, cheltuielile de comunicare fiind în cuantum de 26,04 lei.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, la solicitarea contestatoarei.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 447 din 16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr._/301/2013, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații O. E., N. M., N. A., N. E., D. V., N. M. și D. I., contestatoarea fiind obligată să plătească intimaților cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Prin Decizia civilă nr. 956 A din 3.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în Dosarul nr._/301/2013 a fost respins apelul declarat de contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 447 din 16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, contestatoarea fiind obligată să plătească intimaților cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Deoarece contestatoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită prin hotărârile judecătorești definitive, creditorii-intimați, reprezentați de avocat P. Ș. C., s-au adresat cu o cerere de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M., care a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 30/2015 și încuviințarea executării silite în vederea recuperării sumei de 2.000 lei, prin Încheierea din data de 9.04.2015.
Prin Încheierile din 15.04.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 810 lei, din care 62 lei reprezintă cheltuieli de executare silită, 500 lei reprezintă onorariu de avocat, iar 248 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc.
Onorariul de avocat în cuantum de 500 lei a fost stabilit în conformitate cu factura nr. 927 din 9.04.2015 și chitanța nr. 913 din 9.04.2015 eliberate de Cabinet de avocat „P. Ș.-C.”.
Prin adresa emisă la data de 14.04.2015, executorul judecătoresc a declarat poprite sumele de bani datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Municipiului București, până la concurența sumei de 2.810 lei, contestatoarea fiind înștiințată despre înființarea popririi prin adresa comunicată la data de 15.04.2015.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
I. Invocarea prevederilor Legii nr. 164/2014 este neîntemeiată, având în vedere că suma pusă în executare silită reprezintă cheltuieli de judecată și a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În conformitate cu art. 1, dispozițiile Legii nr. 164/2014 se aplică cu privire la plata despăgubirilor acordate persoanelor prevăzute la art. 1 alin. 1 și 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanelor prevăzute la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, obligația de plată executată silit în dosarul de executare nr. 30/2015 constituit la Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. îi aparține persoanei obligate la plata cheltuielilor de judecată prin cele două hotărâri judecătorești, nefiind aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 164/2014 cu privire la plata de către Ministerul Finanțelor Publice a sumelor stabilite prin titlurile de plată.
II. De asemenea, este neîntemeiată invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că din coroborarea acestora cu prevederile art. 622 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a creanțelor din titlurile executorii emise împotriva unei instituții publice începe și se derulează până la finalizare potrivit normelor generale reglementate de Codul de procedură civilă, cu particularitatea existenței unui termen de 6 luni de așteptare din partea creditorului în situația în care se dovedește că instituția publică debitoare se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri.
Față de reglementarea specială a termenului de 6 luni, instanța reține că acest termen este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția publică debitoare face dovada că se află în imposibilitate de a plăti sumele stabilite prin titluri executorii, determinată din lipsă de fonduri, și numai în scopul de a preîntâmpina eventualele prejudicii cauzate activității instituției publice debitoare ca urmare a unor executări silite intempestive.
Or, în cauza de față, se poate observa că această dovadă nu a fost făcută, contestatoarea neîndeplinindu-și din culpă obligația de plată a cheltuielilor de judecată care au un cuantum redus de 2.000 lei, deși a trecut mai mult de un an de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești prin care a fost stabilit dreptul de creanță, fără a face proba faptului că bugetul alocat nu i-a permis efectuarea acestei plăți, deși plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 a fost preluată de către Ministerul Finanțelor, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 164/2014.
Mai mult, este de subliniat că art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, dreptul respectiv rămânând iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive.
Astfel, statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (cauza Ruianu contra României, cauza Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, cauza Ș. contra României, cauza V. I. contra României, cauza S. P. contra României). Față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate concluziona că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului stabilit printr-o hotărâre judecătorească constituie atât o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție și jurisprudența Curții dată în aplicarea sa, cât și o atingere adusă dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, prin privarea creditorului de bunurile sale.
III. Referitor la legalitatea Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 15.04.2015, instanța stabilește că, în conformitate cu art. 670 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Dispozițiile legale enunțate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere că prin contestația la executare nu s-a solicitat reducerea cheltuielilor de executare reprezentând onorariul perceput de executorul judecătoresc pentru efectuarea executării silite, în conformitate cu principiul disponibilității reglementat de art. 9 Cod procedură civilă, instanța urmează a se pronunța numai cu privire la cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat.
Suma de 500 lei plătită de către creditori cu titlu de onorariu de avocat reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, suportarea acestora fiind dovedită de factura nr. 927 din 9.04.2015 și chitanța nr. 913 din 9.04.2015 eliberate de Cabinet de avocat „P. Ș.-C.”.
Având în vedere că onorariul de avocat plătit de către creditori are un cuantum mic, nu sunt îndeplinite condițiile pentru reducerea acestor cheltuieli, conform art. 669 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât nu pot fi considerate vădit disproporționate în raport cu valoarea creanței. De asemenea, nu se poate reține o disproporție evidentă între activitatea desfășurată de avocat și onorariul plătit acestuia, având în vedere că intimații locuiesc în alte localități decât cea în care se realizează executarea silită, că inițierea procedurii de executare a presupus atât formularea cererii, cât și obținerea unor copii legalizate de grefa instanței de pe hotărârile judecătorești, precum și că activitatea avocatului nu a încetat la formularea cererii de executare, acesta urmărind finalizarea procedurii.
Instanța nu poate omite nici faptul că reducerea cheltuielilor de executare reprezentând onorariu de avocat ar fi injustă, presupunând suportarea acestora de către creditori, deși întreaga culpă pentru demararea procedurii de executare silită aparține debitorului care nu și-a îndeplinit de bună-voie obligația de plată a despăgubirilor, nici după ce aceasta a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă cu mai mult de 10 luni înainte de formularea cererii de executare.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 164/2014 și nici termenul stabilit de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, precum și că stabilirea cheltuielilor de executare silită prin Încheierea din data de 15.04.2015 s-a făcut în conformitate cu art. 670 Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă pentru reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariu de avocat, instanța urmează să respingă contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere dispozițiile art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că soluționarea contestației la executare a avut loc la primul termen de judecată acordat.
În temeiul art. 717 alin. 2 raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că întreaga culpă procesuală pentru pornirea prezentului litigiu aparține contestatoarei, instanța o va obliga la plata către Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. a sumei de 26,04 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având C.U.I._, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații O. E., cu domiciliul în ., N. M., cu domiciliul în ., N. A., cu domiciliul în ., N. E., cu domiciliul în Oltenița, .. 147, județul Călărași, D. V., cu domiciliul în comuna Mitreni, ., N. M., cu domiciliul în Găești, .-34, județul Dâmbovița, și D. I., cu domiciliul în Oltenița, ., județul Călărași.
Constată că cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect.
În temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, obligă pe contestatoare la plata către Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. a sumei de 26,04 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare.
Constată că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 718 alin. 1 și art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. B.
Se comunică:
- contestatoarei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, la sediul din București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1;
- intimatei O. E., la domiciliul din .;
- intimatului N. M., la domiciliul din .;
- intimatului N. A., la domiciliul din .;
- intimatei N. E., la domiciliul din Oltenița, .. 147, județul Călărași;
- intimatei D. V., la domiciliul din comuna Mitreni, .;
- intimatului N. M., la domiciliul din Găești, .-34, județul Dâmbovița;
- intimatei D. I., la domiciliul din Oltenița, ., județul Călărași.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. M.B., M.S./10 ex./28.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
