Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 12427/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. P. S. S.R.L. și pe pârâta E. M. S.R.L., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 18.06.2015, pentru astazi, data de 23.06.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.02.2015 sub numărul_, reclamanta . a formulat în contradictoriu cu pârâta . acțiune în pretenții solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea în natură a terminalului și a accesoriilor acestuia sau la restituirea prin echivalent a terminalului și a accesoriilor sale, valoarea acestora fiind de 2.199,33 lei, alături de cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a învederat instanței că între societățile comerciale aflate în litigiu au avut loc legături comerciale în baza Contractului nr. 3440 din 26.08.2011.
Reclamanta a arătat că în virtutea acestui contract, pârâta a fost dotată de către pârâtă cu un terminal multifuncțional cu ecran tactil și scanner de coduri de bare, conectat la GPRS la Centrul de Procesare al PayPoint Services SRL
Reclamanta a mai arătat că a denunțat unilateral Contractul respectiv, iar potrivit art. 13.6 din Contract, părțile au prevăzut ca ”în termen de 5 zile de la încetarea Contractului, indiferent de motiv, Agentul se obligă să restituie către PayPoint Services SRL prin Proces-verbal de predare-primire (…) toate echipamentele (…) care i-au fost încredințate sau în posesia căruia au intrat cu ocazia executării acestui Contract.”
Astfel, pârâta avea obligația de a restitui respectivele terminale și accesorii.
În concluzie, reclamanta apreciază că acțiunea de față este întemeiată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 C.p.c., art. 126 C.p.c., art. 1.350, 1.527, 1.516, 1.530 – 1.532, 1.548 C.civ.
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 179 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
B. Apărări
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței, prin reprezentant, pentru a formula apărări sau pentru a propune probe.
C. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: Contract, certificat ONRC, factură fiscală, notificare, situație plăți.
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părțile prezentului litigiu a intervenit Contractul nr. 3440 din 26.08.2011 între reclamanta . în calitate de furnizor și pârâta . în calitate de beneficiar, având drept obiect furnizarea de servicii.
În baza acestor relații contractuale, în executarea obligațiilor sale reclamanta a dotat pârâta cu o . echipamente tehnice.
Prin notificarea nr._ din 11.07.2014 reclamanta a arătat că denunță unilateral contractul de servicii distribuire și colectare plăți nr. 3440/26.08.2011 (f. 14).
Creditoarea a solicitat restituirea echipamentelor însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile respective și nu a returnat respectivele echipamente.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 11.02.2015 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Ținând cont că respectivul Contractul nr. 3440 din 26.08.2011 a fost încheiat după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
Din punct de vedere al dreptului substanțial în speță sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
B. Soluția instanței
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite, cu următoarele argumente:
B.1. Cu privire la pretenția principală
În cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Dacă în materie de răspundere civilă delictuală creditorul trebuie să demonstreze caracterul ilicit al faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, în materie de răspundere contractuală creditorul nu este ținut să probeze decât un aspect și anume: existența unei obligații derivând dintr-un contract.
Atunci când creditorul demonstrează existența relației contractuale dintre el și debitor și demonstrează că prin intermediul contractului debitorul s-a obligat la o anumită conduită, atunci fapta ilicită a neexecutării respectivei obligații și vinovăția debitorului se prezumă până la dovada contrară.
Astfel, analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța constată că între cele două părți implicate a fost încheiat un contract, debitorul și-a asumat în virtutea executării contractului o obligație de restituire a echipamentelor în cazul încetării contractului din orice motiv echipamentele trebuie restituite.
În virtutea acestui contract, pârâta a fost dotată de către reclamantă cu un terminal multifuncțional cu ecran tactil și scanner de coduri de bare, conectat la GPRS la Centrul de Procesare al PayPoint Services SRL
Totodată, potrivit art. 13.6 din Contract, părțile au prevăzut ca ”în termen de 5 zile de la încetarea Contractului, indiferent de motiv, Agentul se obligă să restituie către PayPoint Services SRL prin Proces-verbal de predare-primire (…) toate echipamentele (…) care i-au fost încredințate sau în posesia căruia au intrat cu ocazia executării acestui Contract.”
Prin notificarea nr._ din 11.07.2014 reclamanta a arătat că denunță unilateral Contractul de servicii distribuire și colectare plăți nr. 3440/26.08.2011 (f. 14).
Reclamanta astfel, și-a exercitat dreptul de denunțare unilaterală a Contractului respectiv, iar în virtutea provederilor contractuale enunțate mai sus, la acel moment pârâta avea obligația de a restitui respectivele terminale și accesorii.
Pârâta nu și-a respectat această obligație contractuală, termenul respectiv expirând la 31.07.2014, așa cum a arătat reclamanta prin cererea introductivă (f. 4).
În temeiul art. 1.527 C.civ., în situația în care executarea nu se face de bună-voie, reclamanta este îndreptățită să acționeze în justiție pârâta pentru obligarea acesteia de a-și executa obligațiile născute din contract.
Conform art. 1.516 alin. 1 C.civ., ”creditoarea are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”.
Astfel, reclamanta este îndrituită să-i fie returnate respectivele echipamente în natură, așa cum le-a predat către pârâtă.
Totodată, conform art. 1.516 pct. 2 C.civ, ”atunci când fără justificare debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul are dreptul la daune interese.”
Pe cale de consecință, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea echipamentelor în natură apare drept întemeiat.
Mai mult decât atât, ținând cont că pârâta nu a depus întâmpinare și nu a făcut nicio precizare față de existența concretă a respectivelor echipamente, reclamanta are dreptul la acoperirea respectivelor prejudicii și în situația în care, ulterior rămânerii definitivă a acestei hotărâri, se identifică aspectul că executarea silită în natură nu este posibilă.
În această situație instanța apreciază că instituirea unei obligații în sarcina reclamantului în sensul exercitării unui nou demers judiciar pentru obținerea unor daune-interese cu titlu de reparație prin echivalent a prejudiciului suferit apare drept excesiv, în special în situația prezenței art. 13.6 lit. f din Anexa intitulată ”Condiții generale de furnizare a serviciilor” a Contractului părțile stabilind că nerestituirea echipamentului ”va atrage răspunderea deplină a Agentului, care va fi obligat să despăgubească PayPoint Services SRL pentru toate prejudiciile aduse în sumă de 500 Euro/terminal fără TVA, facturat la cursul BNR valabil în ziua emiterii facturii”.
Prin această clauză, astfel, și-au evaluat anticipat eventualele prejudicii ce ar putea fi consecința neexecutării obligației de restituire a echipamentelor în natură.
În concluzie, având în vedere aceste considerente instanța va admite cererea și va obliga pârâta să restituie în natură echipamentele constând în terminal și accesoriile acestuia în condiții de funcționare, primite în baza Contractului și a Anexelor acestuia, iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.199,33 lei reprezentând contravaloare echipamente, conform facturii nr._ din 25.08.2014 (f. 11).
B.2. Cu privire la cheltuielile de judecată
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia și dispozițiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 799 lei, reprezentând: taxa judiciară de timbru (179 lei) și onorariu avocațial (620 lei), ce urmează a fi suportate de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. P. S. S.R.L. cu sediul in sector 1, București, Piața Charles De Gaulle, nr. 15, . cu pârâta E. M. S.R.L. cu sediul in R., .. 173, J. N..
Obligă pârâta să restituie în natură echipamentele către reclamantă.
În situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.199,33 lei reprezentând contravaloare echipamente, conform facturii nr._ din 25.08.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 799 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Data redactării: 21.08.2015
Redactor: D. A.-G..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
