Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 11242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 09.06.2015
Instanta constituita din:
Președinte A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S.C. D. 99 S.R.L. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR P. SI ASOCIATII și pe intimat C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare_/09.12.2014.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 02.06.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.05.2015, 09.06.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015, sub nr._, S.C. DI D. 99 S.R.L. prin reprezentant BATGI SULEYMAN a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr._/09.12.2014, a titlului executoriu nr._/2014, ridicarea popririlor dispuse de intimată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pentru suma de 109.155,70 lei nu a fost emisă nicio decizie de impunere iar contestatoarea nu are rol fiscal creat pentru imobilul supus impozitării. Contestatoarea a susținut că la adresa din . imobilul are un singur rol fiscal, contribuabil fiind E. Bicsok care a achitat impozitele la zi. S-a mai arătat că la începutul anului 2009 contestatoarea a depus un plan de investiții către BCR LEASING IFN prin care a solicitat aprobarea finanțării necesare în vederea înființării la adresa din . a unui sediu de firmă și showroom. Din motive de forță majora, societatea nu a mai înregistrat și nici nu a funcționat la această adresă, societatea de leasing cunoscând și acceptând situația întrucât ratele erau achitate în continuare. De asemenea, se susține că societatea de leasing a comunicat contestatoarei că se poate folosi de sediu în scop de reședință însă ratele trebuie achitate; indicând că se poate realiza transferul de proprietate către doamna E. Bicsok – asociata numitului BATGI SULEYMAN, dar nu mai devreme de 12 luni de la . contractului de leasing.
În drept au fost invocate disp. art. 399-402 C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 16.02.2015 intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că motivele invocate de contestatoare sunt inadmisibile, fiind necesar a fi fost invocate pe calea contenciosului administrativ. S-a susținut că a fost emisă decizia de impunere nr._/07.10.2014 ce reprezintă titlu de creanță pe care contestatoarea nu a înțeles să o conteste în contencios administrativ. S-a mai arătat că contestatoarea deține în leasing imobilul situat în . iar prin adresa nr._/23.12.2013 intimatul a notificat contestatoarea asupra obligației de a prezenta declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădiri, însă aceasta nu a dat curs solicitării astfel încât, în baza art. 249 și art. 253 al. 7 C.fiscal organul fiscal a procedat la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale datorate de contestatoare. S-a susținut că atât timp cât contestatoarea deține în baza contractului de leasing calitatea de locatar, în temeiul art. 253 al. 7 C.fiscal, aceasta este obligată să achite impozitul pe clădiri, nefiind relevante susținerile privind imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost încheiat contractul, cât timp contractul este în vigoare.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C.proc.civ, O.G. 92/2003, Legea 571/2003, H.G. 44/2004, iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 29.05.2015 contestatoarea – în insolvență – prin administrator special, a depus răspuns la întâmpinare. În motivarea răspunsului s-a arătat că intimatul pune în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, sumele datorate fiind diferit evidențiate în fiecare dintre cele 4 acte emise de intimat. S-a arătat că actele nu au fost comunicate la adresa unde se află imobilul în discuție, respectiv Miercani, nr. 88 iar contestatoarea nu a dobândit proprietatea imobilului decât după achitarea ultimei rate de leasing. S-a susținut că la data de 02.02.2015 societatea de leasing a dispus rezilierea contractului, întrucât contestatoarea nu a mai putut achita ratele restante. Au fost reluate motivele din cuprinsul acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.03.2009, contestatoarea în calitate de utilizator și S.C. BCR LEASING IFN S.A. în calitate de locator, au încheiat contractul de leasing financiar nr._/25.03.2009 având ca obiect imobilul situat în București, Miercani, nr. 88.
În conformitate cu disp. art. 253 al. 7 Cod fiscal (legea 571/2003) în cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia impozitul pe clădiri se datorează de către locatar.
Pe cale de consecință, instanța înlătură ca neîntemeiată susținerea potrivit căreia contestatoarea nu datorează impozitul pe clădiri întrucât urma a dobândi proprietatea la achitarea ultimei rate de leasing, de vreme ce aceasta a dobândit calitatea de locatar la data încheierii contractului de leasing. Faptul că investițiile ce urmau a fi realizate la acea locație nu s-au mai concretizat, nu prezintă relevanță în prezenta cauză, de vreme ce contractul de leasing financiar a continuat să își producă efectele iar contestatoarea a continuat să dețină imobilul în calitate de locatar, până la data de 02.02.2015, dată la care contractul a fost reziliat de către societatea de leasing. Nu prezintă relevanță nici persoana care a achitat impozitul pe clădiri de vreme ce contestatoarei nu i se impută impozitul pe clădiri ci accesorii ale acestuia, pentru achitarea impozitului cu întârziere iar aceasta nu a probat că achitarea s-a realizat în termenele legale. De altfel, după cum reiese din cuprinsul înscrisului anexat la fila 14, imobilul a aparținut numitei Biscok E. (reprezentantul legal al societății) astfel încât este firesc să fi fost deschis și pe numele său un rol nominal, pentru achitarea impozitului pe perioada în care deține titlul de proprietate, anterior încheierii contractului de leasing. Din cuprinsul chitanțelor însă nu rezultă pentru ce perioadă au fost achitate impozitele ci mai degrabă faptul că acestea sunt achitate cu întârziere, rămânând în continuare obligații la rol.
P. adresa nr._/23.12.2013, intimatul a notificat contestatoarea cu privire la obligația de a prezenta declarația fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădirea ce face obiectul contractului de leasing. Contestatoarea nu a anexat la dosar dovada efectuării acestor demersuri, astfel încât în baza art. 83 al. 4 din O.G. 92/2003 intimatul a procedat la stabilirea din oficiu a impozitului pe clădiri.
P. titlul executoriu nr._/09.12.2015 (fila 7), contestatorul a fost obligat la plata sumei de 109.155,70 lei reprezentând accesorii taxă clădiri calculate pe perioada 2009-2014, conform decizie de calcul accesorii nr._/07.10.2014, anexată la filele 208-210.
În baza acestui titlu, contestatorul a fost somat să plătească suma menționată, astfel cum reiese din somația anexată la dosar, fila 6.
În ceea ce privește procedura de comunicare a deciziei de calcul accesorii, instanța apreciază că aceasta a fost legală. Astfel, codul de procedură fiscală reglementează, prin dispozițiile art. 44, mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003, ”Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (3) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când intimatul nu reușește să comunice actul cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Din corelarea înscrisurilor anexate la filele 214 și 211, rezultă că la data de 10.10.2014 s-a aprobat înapoierea scrisorii recomandate cu confirmare de primire, întrucât contestatoarea nu s-a prezentat pentru ridicare, deși scrisoarea a fost transmisă la sediul social al acesteia. Pe cale de consecință, cu respectarea disp. art. 44 mai sus menționat, intimatul a procedat la comunicarea în subsidiar a deciziei de impunere prin publicitate, pe pagina de internet a autorității administrației publice locale (f.212-213). Instanța înlătură ca vădit neîntemeiate susținerile contestatoarei privind obligația de comunicare la sediul imobilului, apreciind pe de o parte că indiferente de taxele sau impozitele impuse, comunicarea se realizează, potrivit art. 44 la domiciliu/sediul contribuabilului, iar pe de altă parte contestatoarea nu a indicat un temei legal care să prevadă obligația de comunicare la imobilul pentru care au fost calculate impozite și accesorii.
Pe cale de consecință se reține că decizia de calcul accesorii a fost legal comunicată contestatoarei, astfel încât motivele referitoare la cuantumul sumelor din cuprinsul titlului executoriu și modalitatea de calcul a accesoriilor sunt inadmisibile în prezenta cauză, aceasta având la îndemână disp. art. 205 C.proc.fiscală și anume contestația administrativă, procedură de care aceasta nu s-a folosit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea S.C. D. 99 S.R.L. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR P. SI ASOCIATII cu sediul ales în sector 6, București, ., ., . intimatul C. L. SECTOR 1 BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, .. 13 ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 09.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. A. PinteaElena A. S.
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 22.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
