Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 20865/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. C.
GREFIER: A. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind contestator C. NAȚIONALĂ CĂI FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALA BUCUREȘTI și pe intimat N. I., având ca obiect contestație la executare INTOARCERE EXECUTARE.
Dezbaterile in fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 03.11.2015, respectiv pentru azi, 10.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2015 sub nr._, contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul N. I. anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 637/2015 de B. Bătăilă V., anularea încheierii de eliberare sume din data de 17.04.2015, anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în dosarul nr. 637/2015 de B. Bătăilă V., întoarcerea executării și restituirea sumelor executate în baza actelor de executare anulate, anularea raportului de expertiză prin care a fost stabilit debitul urmărit, obligarea creditorului la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentei acțiuni.
În motivare se arată că în dosarul de executare nr. 637/2014 al B. Bătăilă V. a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei pentru suma de 8.049,11 lei în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr._/05.11.2014 a Tribunalului București.
Contestatoarea susține că raportul de expertiză prin care a fost stabilit cuantumului debitului urmărit nu i-a fost comunicat, neavând posibilitatea verificării legalității și corectitudinii calculului efectuat, mai ales că din calculul efectuat, rezultă un cuantum mult mai mic.
Se mai arată că nu i-a fost comunicată încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de executorul judecătoresc.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. 722 alin. 1, art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de înscrisurile la care contestatoarea a făcut referire în cuprinsul său.
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 13.07.2015 contestatoarea a formulat precizări scrise prin care a învederat că a primit raportul de expertiză iar din analiza acestuia a reieșit calculul eronat al dobânzii legale prin aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. 3 din OG 13/2011 și ale art. 3 alin. 3 din OG 9/2000.
Susține contestatoarea că pentru perioada cuprinsă între 05.11.2009 și 31.08.2011, dobânda legală se calculează în conformitate cu prevederile OG 9/2000 iar pentru perioada 01.09.2011 și 30.04.2015, dobânda legală se calculează în conformitate cu dispozițiile OG 13/2011, or, în speță pentru întreaga perioadă 05.11.2009 – 30.04.2015 dobânda legală a fost calculată prin aplicarea prevederilor OG 13/2011.
La data de 02.09.2015 a fost atașat dosarul de executare nr. 637/2015.
Intimatul nu a formulat Întâmpinare însă la data de 19.10.2015 a depus note scrise prin care a învederat că expertul a avut în vedere dobânda penalizatoare + 4%, cu capitalizarea dobânzii, conform dispozițiilor art. 3 alin. 2 din OUG 13/2011 și a Deciziei nr. 2/17.02.2014 a ÎCCJ.
Arată intimatul că debitul urmărit reprezintă diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei, ce se impune a fi actualizată cu indicele de inflație din sfera serviciilor, comunicat de Institutul Național de S. și în plus, dobânda legală ce trebuie calculată ca fiind dobânda penalizatoare + 4% cu capitalizarea dobânzii, conform art. 3 alin. 2 din OG 13/2011, de la data scadenței până la data plății acestora.
Se susține că dobânda legală aplicabilă în cauză pentru întreaga perioadă de calcul, este dobânda cea mai favorabilă salariatului, respectiv dobânda legală penalizatoare, prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. 2 din OG 13/2011 iar la calcului dobânzii legale nu este aplicabilă reducerea dobânzii legale penalizatoare cu 20% întrucât între părți sunt raporturi juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art. 3 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 05.11.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, s-a dispus obligarea contestatoarei la plata către intimat a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada octombrie 2009 – 31.12.2010, actualizate cu rata inflației la data plății efective precum și obligarea contestatoarei la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data scadenței fiecărei obligații de plată a drepturilor salariale și până la data plății efective.
Pentru executarea creanțelor menționate în această hotărâre, intimatul a sesizat Biroul Executorului Judecătoresc Bătăilă V. la data de 17.04.2015, fiind constituit dosarul de executare nr. 637/2015.
Prin Încheierea din data de 17.04.2015, executorul judecătoresc a admis cererea și a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr._ din 05.11.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2014, în vederea recuperării creanței în cuantum de 8049,11 lei.
Prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil Ș. G. a fost calculată valoarea actualizată a debitului pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010. La stabilirea coeficientului de inflație, s-au luat în considerare indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de S. pentru perioada de la data scadenței lunare a diferențelor reprezentând drepturi salariale recalculate și până la data plății efective, estimată la data de 30.04.2015.
Cu privire la calculul dobânzii legale aferente debitului principal, instanța reține că s-a avut în vedere, pentru întreaga perioadă de calcul, dobânda legală penalizatoare, conform art. 3 alin. 2 din OG 13/2011, calculată ca dobândă penalizatoare + 4%.
În opinia contestatoarei, modul de calcul al dobânzii legale este eronat întrucât au fost aplicate dispozițiile OG 13/2011, inclusiv pentru sumele scadente anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, deci și pentru perioada 01.11.2009 – 31.08.2011, când consideră că sunt incidente dispozițiile OG 9/2000.
Instanța reține că potrivit OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, diminuat cu 20%.
OG 9/2000 a fost abrogată la data de 01.09.2011, prin OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Conform acestui nou act normativ, rata dobânzii penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Referitor la natura juridică a dobânzilor legale, instanța reține că acestea reprezintă obligații de plată accesorii.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În acest sens, a se vedea Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, și Decizia nr. 181 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 21 mai 2014.
Instanța constată că OG 13/2011 nu cuprinde o normă tranzitorie care să reglementeze situația raporturilor juridice născute sub imperiul vechii reglementări și care continuă să producă efecte juridice și sub imperiul noii reglementări, respectiv situația obligațiilor scadente anterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, nestinse la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Într-o atare situație, instanța apreciază că noul regim al obligațiilor de plată accesorii (dobânzi legale) urmează a se aplica și creanțelor care au scadența anterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, însă numai de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la data de 01.09.2011.
În caz contrar s-ar accepta ca dispozițiile legii noi să fie aplicate unor situații juridice născute anterior intrării ei în vigoare, ceea ce ar duce la încălcarea principiului neretroactivtății legii reglementat de art. 15 din Constituție, or, legea se aplică situațiilor născute numai după adoptarea ei, exercitându-și acțiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, trecute (facta praeteria).
Prin urmare actele de executare silită întocmite în dosarul nr. 637/2015 al B. Bătăilă V. vor fi anulate în această limită, urmând ca expertul să recalculeze dobânda legală pentru perioada 01.10.2009 – 01.09.2011 în conformitate cu dispozițiile OG 9/2000.
Cu privire la nelagalitatea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, reține prevederile art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși plafonul de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Având în vedere faptul că prin raportul de expertiză întocmită în faza de executare silită (fila 94 dosar) s-a stabilit că suma ce urmează a fi executată silit este de 8049,11 lei, rezultă că onorariul maxim cuvenit executorului judecătoresc este de 934,29 lei.
La această sumă se adaugă valoarea TVA care se calculează separat. În consecință instanța apreciază că nu se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc, acesta fiind stabilit în conformitate cu prevederile L 188/2000.
Față de soluția pronunțată în cauză, va dispune acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu admiterea pretențiilor din cererea introductivă, și în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ CĂI FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALA BUCUREȘTI, cu sediul București, ..38, sector 1, înregistrată sub nr.J_, CUI 11054529în contradictoriu cu intimatul N. I., cu domiciliul în Filipeștii de P. nr.945, ., jud.Prahova.
Anulează în parte actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 637/2015 al B. Bătăilă V. cu privire la calculul dobânzii legale aferente perioadei 01.10.2009 – 01.09.2011.
Dispune refacerea actelor de executare anulate și calcularea dobânzii legale pentru perioada 01.10.2009 – 01.09.2011, în conformitate cu dispozițiile OG 9/2000.
Dispune întoarcerea executării pentru sumele plătite în baza actelor de executare anulate.
Obligă intimatul la plata către contestatoarei a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. C. A. A. V.
Red. M.A.C./Th.red.M.A.C../A.A.V./02.12.2015 / 3 exemplare
Comunicată contestatoarei C. NAȚIONALĂ CĂI FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALA BUCUREȘTI, la sediul București, ..38, sector 1, intimatului N. I., la domiciliul în Filipeștii de P. nr.945, ., jud.Prahova.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
