Contestaţie la executare. Sentința nr. 8801/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8801/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 8801/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8801/2015
Ședința publică de la 12.05.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S.C. C. I. S.R.L. - LA AV. M. D. și pe intimat DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare ANULAREA DECIZIEI NR._/12.06.2013.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 21.04.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.04.2015, 05.05.2015, 12.05.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 04.07.2014, sub nr._, contestatoarea S.C. C. I. S.R.L. a solicitat instanței anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de intimata DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI la data de 12.06.2013 și înregistrată sub nr._ și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare precum și restituirea garanției în cuantum de 319.785 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că ulterior instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând contestatoarei, la data de 17.06.2014 aceasta a constituit o garanție în cuantum de 319.785 lei iar potrivit deciziei nr. 1243/19.06.2014 au fost ridicate măsurile. Contestatoarea a arătat că potrivit dispozițiilor O.G. 92/2003 măsurile asigurătorii au un caracter excepțional iar motivarea actului administrativ reprezintă o condiție de validitate a acestuia, cerința motivării regăsindu-se și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri. De asemenea s-a susținut că este necesar ca motivele avute în vedere la luarea unei astfel de măsuri, să fie indicate în concret, dispozițiile art. 129 din Codul de procedură fiscală reglementând obligația organului de control de a indica probele din care rezultă pericolul de înstrăinare. Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și situației financiare a debitorului dar și la istoria comportamentului fiscal al contribuabilului. Contestatoarea a susținut că decizia a cărei anulare se solicită nu este motivată în concret, organul de control limitându-se la a indica o . termeni probabil care nu sunt de natură a justifica măsura asigurătorie.
În drept au fost invocate disp. Art. 129, 172 C.proc.fisc, Ordinul ANAF nr. 2605/2010 iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1000 lei – f. 28.
La data de 23.09.2014 intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că suspiciunea producerii unui prejudiciu cauzează premisele aplicării măsurilor asigurătorii, nefiind necesară existența certă a prejudiciului. S-a susținut că contestatoarea a dezvoltat circuite comerciale ce vizează în principal sustragerea de la plata T.V.A. aferentă comercializării produselor pe piața internă. Contestatoarea a arătat că referirile la alte societăți comerciale au fost realizate pentru a dovedi comportamentul fiscal al contestatoarei, în sensul că facturile emise de partenerii comerciali ai debitoarei au generat artificial T.V.A. deductibilă pentru contestatoare în cuantum de 191.871 lei.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. Art. 205 și urm C.proc.civ, art. 22, 81 și 129 din O.G. 92/2003 iar în probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 75/13.01.2015 Judecătoria Cornetu a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind astfel înregistrat prezentul dosar, sub nr._ .
În baza art. 255 raportat la art. 258 C.proc.civ instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate dosarului, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 12.06.2014 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția regională antifraudă fiscală București (filele 8-14), estimându-se pentru contestatoarea S.C. C. I. S.R.L. obligații totale în cuantum de 319.785 lei (Taxă pe valoarea adăugată 191.871 lei și impozit pe profit 127.914 lei) și constatându-se existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/ averea, s-au dispus următoarele măsuri asigurătorii:
- sechestru asigurător asupra bunurilor mobile constând în camion Volkswagen Crafer 50, 2.5 TDI
- popire asigurătorie asupra sumelor urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către BANCA TRANSILVANIA
- sechestru asupra mărfurilor aflate în depozitele M2 și M2A SITUATE ÎN COMUNA Dobroești, ., ..
În temeiul art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, contestatoarea a fost înștiințată despre dispoziția de luare a măsurilor asigurătorii.
Potrivit art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 „Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”.
În conformitate cu disp. alin. 3 al. aceluiași articol „Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.”
Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.
Pentru a se justifica instituirea măsurilor asigurătorii, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea.
Nu este suficientă însă descrierea situației de fapt și mențiunea existenței pericolului, fiind imperios necesar ca aprecierea pericolului să fie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate, etc.), astfel cum rezultă din art. 5.1.1 și art. 5.6 lit. f) din Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobat prin Ordinul nr. 2605/21.10.2010 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În caz contrar, s-ar acorda posibilitatea dispunerii unor măsuri restrictive ale dreptului de dispoziție, componentă a dreptului de proprietate, în baza aprecierilor subiective, nesusținute de motive temeinice, justificative.
Motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii reprezintă o condiție de valabilitate a acesteia, emitentului revenindu-i obligația de a indica totalitatea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate. În acest sens instanța reține că nu este suficient ca inspectorul fiscal să se limiteze la o descriere a situației de fapt. Astfel, motivele deciziei de instituire sunt necesare atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar pentru a formula eventualele apărări dar și pentru instanța de judecată, în lipsa acestora instanța neputând exercita un control efectiv al legalității deciziei luate.
În speță, măsurile asigurătorii au fost luate ca urmare a unui control efectuat la societatea contestatoare, înainte de emiterea titlului de creanță.
Instanța reține că situația de fapt ce a determinat controlul a fost pe larg expusă de către organele de control. În cuprinsul acesteia s-a reținut că debitoarea este unul din beneficiarii unui circuit fraudulos realizat de alte societăți comerciale ce au un comportament fiscal inadecvat, prin simularea raporturilor de drept fiscal. Cu toate acestea trebuie realizată distincția între fapta în sine și condițiile necesare pentru a dispune măsurile asigurătorii. Astfel, în timp ce pentru existența faptei este necesară dovedirea elementelor constitutive, pentru dispunerea măsurilor asigurătorii este necesară existența pericolului ca persoana să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin urmare este necesar ca, independent de suspiciunile privind existența sau inexistența tranzacțiilor, organul de constatare să motiveze existența pericolului de sustragere sau de îngreunare a colectării creanței fiscale. Referitor la acest aspect, nu există nicio mențiune în cuprinsul deciziei, inspectorii fiscali făcând referire numai la suspiciunea rezonabilă că în raport de elementele prezentate contestatoarea a participat la un mecanism creat artificial. Or, aceste mențiuni țin de faptă în sine și nu relevă un pericol social concret de sustragere sau îngreunare a colectării creanței.
Se înlătură susținerea intimatei în sensul că intimata nu este datoare a dovedi pericolul, de vreme ce, astfel cum mai sus s-a arătat, în conformitate cu disp. art. 129 C.proc.fiscală măsurile asigurătorii se dispun când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea iar în raport de aceste dispoziții legale este evident că pericolul este necesar a fi dovedit, nefiind la libera apreciere a inspectorilor fiscali.
Nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurării luată împotriva contestatoarei constituie un motiv de nulitate a acesteia, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 și art. 175 C.proc.civ., vătămarea contestatoarei fiind evidentă - imposibilitatea formulării unei apărări efective - și de neînlăturat.
Dând eficiență considerentelor mai sus expuse instanța va admite acțiunea, va dispune anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii_/12.06.2014 și pe cale de consecință a tuturor actelor de executare subsecvente și interdependente deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/12.06.2014. Având în vedere că, astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor anexate la filele 15-16 și 20, în vederea ridicării măsurilor asigurătorii contestatoarea a consemnat suma de 319.785 lei cu titlu de garanție și văzând că decizia în baza căreia s-au dispus măsurile asigurătorii urmează a fi anulată, instanța va dispune restituirea sumei de 319.785 lei achitată cu titlu de garanție pentru ridicarea măsurii asigurătorii, prin chitanța . nr._/17.06.2014 emisă de Trezoreria Operativă Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea privind pe contestatoarea S.C. C. I. S.R.L. cu sediul în sector 3, București, .. 3, ., . și pe intimata DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, PIAȚA PRESEI LIBERE, nr. 1, .>
Anulează decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/12.06.2014 emisă de A.N.A.F și pe cale de consecință totalitatea actelor de executare subsecvente și interdependente deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/12.06.2014.
Dispune restituirea sumei de 319.785 lei achitată cu titlu de garanție pentru ridicarea măsurii asigurătorii, prin chitanța . nr._/17.06.2014 emisă de Trezoreria Operativă Ilfov.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefier aflat în concediu de odihnă semnează grefierul șef
Red/Dact A.A.P/E.A.S
4 ex 05.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8797/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
