Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8784/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8784/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 8784/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8784
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: C. I. Ț.-F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul P. V. și pe pârâta L. V., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 12.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2015, sub nr._, reclamantul P. V. a formulat în contradictoriu cu pârâta L. V. cerere pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reintegrarea sa în spațiul locativ, proprietate comună a părților, situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., sector 1, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și taxă de timbru, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 3 C.pr.civ., a solicitat ca executarea să se facă fără somație sau trecerea unui termen.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., sector 1 este proprietatea comună a sa și a pârâtei, fiind un bun cumpărat în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 10.503./15.200/15.12.1992. Acesta a menționat că în anul 2005 a intervenit desfacerea căsătoriei, rămânând spre soluționare pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București dosarul nr._/299/2005** care are ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, bunuri care constau din: un autoturism marca Audi A2 1.4 TDI, model 2002, un autoturism marca Daewoo Espero 1,5. model 2006, imobilul situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., . și imobilul situat în comuna Mogoșoaia, .. Ilfov.
Reclamantul a precizat că în prezent, în dosarul de partaj, s-a admis recursul său și s-a dispus, prin hotărârea nr. 121/02.02.2015, casarea hotărârii din apel și trimiterea dosarului spre rejudecarea apelului înapoi la Tribunalul București, nefiind acordat vreun termen de judecată până la acest moment, așa cum rezultă din extrasul din Ecris.
În continuare, reclamantul a menționat că, deși de-a lungul timpului, au folosit în mod constant imobilul din Mogoșoaia, respectiv imobilul din Calea Victoriei – pârâta, sens în care s-a pronunțat și instanța de fond cu privire la atribuirea bunurilor (sentința civilă nr._/11.10.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2005), fiecare dintre cele două părți avea acces și folosea ambele imobile supuse partajării, având și câte un rând de chei de acces ale celor două imobile. Acesta a mai arătat că dovadă că între părți a existat bună înțelegere și acces liber în cele două imobile este și faptul că în perioada 2010-2011, perioadă în care s-a renovat imobilul din Calea Victoriei, deci după atribuirea prin sentință a bunurilor, pârâta a locuit împreună cu acesta, la Mogoșoaia.
Reclamantul a menționat că la sfârșitul anului 2012, chiar în perioada sărbătorilor C., pârâta, vizitându-l împreuna cu fiica lor, la Mogoșoaia, i-a luat rândul de chel ale apartamentului din Calea Victoriei, anunțându-l că nu mai are ce căuta în acel imobil fără acordul și prezența ei. Reclamantul a susținut că, deși a încercat, după perioada sărbătorilor de iarnă, să aibă o discuție coerentă cu pârâta și i-a solicitat să îi restituie rândul de chei, solicitările sale nu au avut nici un rezult. Mai mult decât atât, în luna martie 2013 a notificat-o, pe calea executorului judecătoresc, să îi restituie cheile de acces ale apartamentului nr. 22 situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., dar pârâta nu a dat curs notificării și nu s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc, așa cum rezultă din notificarea nr. 216/2013 și procesul-verbal încheiat la data de 15.03.2013, ambele emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
Reclamantul a arătat că, din acel moment, pârâta i-a permis accesul în imobilul din Calea Victoriei numai în prezența ei, în urma unui telefon prealabil, deși a încercat să îi explice că, atâta vreme cât încă sunt coproprietari, deci până la atribuirea printr-o sentință definitivă și irevocabilă a imobilului către una din părți, amândoi au dreptul de a aceea acces în ambele imobile. A mai menționat că, atât el, cât și pârâta au drepturi locative egale cu privire la respectivul imobil, drept ce decurge din calitatea de coproprietari, iar dreptul la proprietatea privată este garantat de art. 44 alin. 2 din Constituția României, respectiv art. 555 C.civ.
Astfel, reclamantul a precizat că titularul dreptului de proprietate poate să posede, să folosească și să dispună de bun în interes propriu, iar până la finalizarea partajului ce face obiectul dosarului nr._/299/2005**, oricare dintre proprietari beneficiază de dreptul de posesie și folosință a bunurilor ce fac obiectul acestui drept de coproprietate, restricționarea nefiind permisă decât în cazuri limitativ prevăzute de lege. Reclamantul a susținut că, în mod total injust și șicanatoriu, pârâta a dispus schimbarea yalei, a refuzat să-i înmâneze rândul de chei pe care i l-a luat și i-a interzis și blocat accesul în imobil, având în vedere că nu există nicio interdicție expresă dispusă în mod legal prin care să i se interzică accesul în imobil și/sau folosința acestuia. A mai menționat că legea îi recunoaște dreptul de a se folosi de propriu său bun/locuință, iar acesta întâmpină obstacole în exercitarea dreptului și este supus păgubirii cu trecerea timpului, fiind vorba de un drept de folosință imposibil de reparat în natură.
În continuare, reclamantul a învederat că accesul în imobilul din Calea Victoriei este nu doar legal, dar și necesar și urgent, fiind diagnosticat cu diabet zaharat de 25 de ani, boală renală cronică în program de hemo-dializă încă de acum 8 ani, precum și cu neuropatie diabetică din august 2014, boli cronice grave care avansează, iar starea sa de sănătate devine din ce în ce mai precară, înrăutățindu-se pe zi ce trece. Acesta a mai menționat că a fost încadrat în categoria persoană cu gradul II handicap grav și permanent, care necesită asistent personal, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1634/27.08.2008 emis de Consiliul Local Sector 1. De asemenea, a învederat că este insulino-dependent, fiind necesar să-și administreze 3 reprize de insulă în timpul zilei și 1 repriză în timpul nopții, iar, în condițiile în care doza de insulină este totuși insuficientă, survine hipoglicemia, caracterizată printr-o stare de rău general care, de cele mai multe ori, duce la leșin cu pierderea conștiinței și numai în condițiile unei intervenții de urgență a echipajelor medicale apelate prin serviciul 112 se poate preîntâmpina decesul meu. Având în vedere boala renală care a survenit ca o complicație a diabetului zaharat și al cărei tratament necesită un program de dializă, unitatea medicală la care ar fi transportat ca pacient cu diabet ar trebui să aibă și secție de dializă, acesta nefiind transportabil în acea perioadă.
Reclamantul a precizat că ulterior dializei (de 3 ori pe săptămână a câte 4 ore și 30 de minute fiecare ședință), pot apărea complicații cardio-vasculare cu risc vital, situație care impune tratament specific în secție de terapie intensivă, aspecte pe care pârâta le cunoaște, fiind martora unui episod petrecut în imobilul din Mogoșoaia în anul 2012, când a trebuit să apeleze de urgență serviciul de urgență 112 care a sosit și a constatat că prezenta o hipoglicemie post dializă. Astfel, deși pârâta cunoaște toate aceste aspecte, a refuzat să restituie un rând de chei de acces al apartamentului nr. 22 situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., a schimbat yala de ușa imobilului și, începând de la sfârșitul lunii septembrie 2014, nu a mai putut intra în imobil nici în prezența ei, aceasta nepermițându-i accesul pe motiv că este casa ei, încălcând, cu atitudinea ei, prerogativele conferite de lege reclamantului, în calitate de coproprietar al imobilului.
Totodată, reclamantul a arătat că afecțiunile cronice s-au agravat pe parcursul ultimei perioade, fiind necesar ca după ședințele de dializă, să fie cât mai aproape de unități medicale care dețin servicii de terapie intensivă și dializă. A mai menționat că din luna septembrie 2013, deplasarea dus-întors la ședințele de dializă se face doar cu serviciul ambulanță BGS, așa cum rezultă din adeverința nr. 4548/28.10.2013 emisă de Centrul de Dializă Fresenius Nephrocare „Dr. C. D.”.
În continuare, reclamantul a susținut că starea sa de sănătate se agravează constant și considerabil, în luna septembrie 2014 fiind diagnosticat cu necroză aseptică idiopată a osului, gleznă și picior, complicație medicală ce constă într-o plagă necrozată la nivelul calcaneului drept și care a necesitat intervenții chirurgicale repetate, fapt ce a determinat imposibilitatea de a se deplasa pentru îndelungată perioadă de timp, precum și îngrijire la nivelul plății, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital din data de 22.08.2014. De asemenea, pentru rezolvarea parțială a problemei medicale, a fost necesară o intervenție chirurgicală realizată în cursul lunii octombrie 2014, care a constat într-o operație de by-pass ileo-femural, în conformitate cu biletul de externare nr._/09.10.2014 eliberat de Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul P.”. Reclamantul a precizat că, în urma intervenției chirurgicale, a avut o perioadă de peste o lună în care nu s-a putut deplasa și a avut nevoie de îngrijiri la domiciliu, fiind în imposibilitate de a se sprijini și folosi acel picior și în prezent, iar pentru a putea parcurge distanțe scurte este nevoit să folosească cârjele.
Mai mult decât atât, imobilul situat în Mogoșoaia, în care locuiește temporar și care este proprietate comună cu pârâta, a devenit, începând cu sfârșitul lunii februarie 2015, impropriu locuirii în condiții normale, decente și de siguranță, din cauza unui scurt circuit la instalația electrică care a produs un incendiu. A mai menționat că numai intervenția vecinilor, care au adus nenumărate găleți cu apă, i-a salvat viața, cu ajutorul acestora reușind să limiteze incendiul ca acesta să nu se extindă până la intervenția pompierilor care au stins efectiv focul. În urma acestui incident, s-a ars instalația electrică a casei, rămânând fără curent, apă și căldură peste 24 de ore, când personalul de la Electrica B. a venit și a schimbat contorul și siguranțele și a refăcut cablul de la contor și până la stâlpul principal, însă, remedierea problemei este una provizorie, fiind necesar ca instalația electrică de interior să fie refăcută complet pentru a locui în condiții normale și, mai mult decât atât, pentru a fi în siguranță. A mai arătat că, la acest moment, nu beneficiază de căldură, iar această situație i-a creat un mare disconfort fizic și la nivel psiho-emoțional, imobilul în care locuiește devenind impropriu locuirii normale și sigure pentru o persoană fără probleme de sănătate, dar, mai ales, pentru starea de sănătate a reclamantului care nu se poate deplasa în timp util pentru a-și salva viața.
Reclamantul a învederat că recomandările medicale pentru problemele de sănătate de care suferă privesc atât un regim igieno-dietetic, cât și pansamente sterile zilnice, evitarea frigului și traumatismelor, or, față de aceste recomandări medicale care subzistă până la vindecarea completă a plăgii, iar altele pentru tot restul vieții, imobilul din Mogoșoaia nefiind în măsură, în urma evenimentelor din ultima lună, a asigura condițiile necesare. De asemenea, pentru a ajunge în București, singurul mijloc de transport este un microbuz, restul mijloacelor de transport fiind anulate de peste un an de zile.
În această situație, până la atribuirea printr-o sentință definitivă și irevocabilă a imobilului situat în București, Calea Victoriei nr. 155, . uneia dintre părți, reclamantul a considerat că reintegrarea în spațiul locativ ar fi nu doar utilă, ci și necesară și urgentă având în vedere deteriorarea și agravarea stării de sănătate coroborată cu situația locativă din prezent. Mai mult decât atât, i s-ar oferi posibilitatea de a beneficia de tratament medical de urgență și de a ajunge rapid la o unitate spitalicească dotată corespunzător, deoarece serviciul de urgență 112 ar ajunge mult mai rapid în Calea Victoriei (pe o rază de aproximativ 3-5 km există 3 spitale de urgență), comparativ cu imobilul din Mogoșoaia (pe o rază de 25 km nu există niciun spital). De asemenea, a învederat că imobilul din Calea Victoriei beneficiază de serviciile unui portar permanent care, la nevoie, ar putea sparge ușa pentru a asigura accesul personalului de la salvare, lucru care nu este posibil la imobilul din Mogoșoaia, reclamantul locuind singur.
Caracterul urgenței este îndeplinit, rezultând din faptul că reclamantul are nevoie urgentă de reintegrare în spațiul locativ situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ce derivă în primul rând din faptul că situația sa medicală impune condiții de locuit, decente și normale, care să asigure atât un minim de conform și siguranță, or, cel puțin pentru moment, imobilul din Mogoșaoai nu poate le poate asigura, iar singurul spațiu unde se creează aparența că ar avea un drept locativ care să îndeplinească aceste condiții de locuit este imobilul din Calea Victoriei. Reclamantul a susținut că neluarea acestei măsuri s-ar reflecta negativ asupra dreptului pe care îl are de a folosi spațiul locativ, care este reprezentat de imobilul proprietate comună a părților, cât și asupra sănătății și integrității sale, putând a-i fi pusă viața în pericol.
Astfel, reclamantul a considerat că cererea întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ., fiind demonstrate aparența de drept în favoarea sa (coproprietar al imobilului), măsura solicitată fiind provizorie (până la atribuirea printr-o soluție definitivă și irevocabilă a spațiului locativ) și grabnică față de situația medicală și locativă actuală. De asemenea, reclamantul a susținut că această măsură privește păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere (fiind vorba de prerogativele conferite de lege în calitate de coproprietar) și se previne o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara (starea de sănătate și necesitatea de a beneficia de un spațiu locativ corespunzător nevoile de îngrijire și de asistență medicală la timp pentru a preîntâmpina sau evita eventuale stări de rău accentuat, stări comatoase, alte complicații medicale sau chiar decesul).
În drept, au fost invocate prevederile art. 996, art. 996, art. 998 C.pr.civ., art. 44 din Constituția României, art. 555 C.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: acte medicale (filele 13-27), proces-verbal din 15.03.2015 (fila 28), notificare nr. 216/06.03.2013 (fila 29), dovadă de comunicare (fila 30), extras portalul instanțelor de judecată (filele 31-32), contract de vânzare-cumpărare nr. 10.503/15.200/15.12.1992 (fila 33).
Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 11).
La data de 30.03.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției autorității de lucru judecat, pârâta a arătat că reclamantul face abstracție de existența sentinței civile nr._/2014 prin care o cerere de ordonanță președințială identică rămasă definitivă și irevocabilă i-a fost respinsă ca inadmisibilă, situație în care operează autoritatea de lucru judecat. Aceasta a menționat că la data introducerii cererii anterioare au fost invocate aceleași motive identice, atât în ceea ce privește formularea, cât și motivarea acestora, motivul în plus fiind cel referitor la incendiul survenit în luna februarie 2015.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că reclamantul are în proprietate încă o locuință situată în ., sector 1, București, iar imobilul din . fost repartizat la cerere, situație în care nici măcar nu a formulat apel împotriva sentinței. Pârâta a mai precizat că din informațiile avute, incendiul la care face reclamantul referire a constat în arderea unui conductor exterior care, așa cum recunoaște însuși reclamantului, a fost reparat de lucrătorii ENEL a doua zi și, întrucât casa este asigurată, trebuia să se adreseze asigurătorului pentru a fi despăgubit imediat.
Pârâta a mai menționat că reclamantul dispune de un însoțitor, iar în condițiile date, nu are obligația de a asigura un spațiu și toate celelalte utilități și acestei persoane, în condițiile în care are un drept personal de a avea propria viață, iar fiica majora are domiciliul în același spațiu pe care îl reclamă petentul.
În ceea ce privește afecțiunile medicale, pârâta a precizat că acestea au o vechime de peste 20 de ani, petentul fiind înregistrat la spitalul C. de mai bine de 15 ani, astfel încât cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 996 și următoarele C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie: dovadă de comunicare (fila 39), sentința civilă nr. 178/10.01.2014 (filele 40-41), încheiere din 15.09.2010 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2005 (filele 42-43).
La data de 01.04.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/P/20.03.2015 (fila 49), planșe foto (filele 50-52).
La termenul din data de 27.04.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare arătând că sentința civilă la care face referire pârâta a fost pronunțată în cauza ce avea ca obiect restituirea unui rând de chei ale apartamentului din Calea Victoriei, chei pe care pârâta le-a luat cu rea-credință, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă. Reclamantul a menționat că față de acea cerere, acțiunea din cauza de față are ca obiect reintegrarea în spațiul locativ, proprietatea comună a părților, împrejurările fiind diferite.
Față de susținerile pârâtei că reclamantul are în proprietate încă o locuință în ., reclamantul a menționat că pârâta nu a depus dovezi în acest sens, iar la adresa menționată este o veche casă bătrânească construită în anul 1913, compusă din două camere și aflată în stare avansată de degradare, cele două camere fiind practic improprii locuirii. De asemenea, a susținut că în acea casă locuiește mătușa sa, care are o cotă de ½, cealaltă jumătate din imobil aparținând reclamantului și surorii sale, astfel încât spațiul este deja ocupat de către mătușa sa, aspecte cunoscute de către pârâtă, care încearcă să creeze o falsă aparență care să-i profite și să inducă ideea că ar putea locui acolo, fapt total neadevărat.
Față de susținerea pârâtei că imobilul din . fost repartizat prin soluția instanței de fond în dosarul de partaj și că reclamantul nu a făcut apel, acesta a arătat că susținerea este total nerelevantă față de obiectul cauzei, în condițiile în care nu a negat niciodată că locuiește în imobilul din . nu este făcută în mod șicanator, ci determinată de o nevoie reală și urgentă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că incendiul produs la imobil a fost unul minor, reclamantul a afirmat că acest fapt este total neadevărat, soluția adoptată fiind una provizorie și nesigură, așa cum este menționat și în raportul personalului de la Electrica. De asemenea, a mai menționat că în cauză nu se pune problema despăgubirii față de incendiul produs, ci a reintegrării în propria casă, a cărei folosință nu este doar necesară, ci și urgentă și este justificată de toate circumstanțele care au fost deja prezentate în cererea introductivă.
Totodată, reclamantul a mai arătat că faptul că dispune de un însoțitor nu înseamnă că acesta locuiește în permanență cu el, ci că îl însoțește și ajută la nevoie și la solicitare, unde este necesar să se deplaseze, fapt cunoscut de către pârâtă care în anul 2010 a locuit împreună cu reclamantul în Mogoșoaia pentru aproximativ un an.
În ceea privește faptul că fiica părților are domiciliul la acea adresă, reclamantul a arătat că acest fapt nu este un impediment pentru reintegrare, în condițiile în care aceasta este plecată de 5 ani din țară, fiind rezident în Marea Britanie, singurele perioade în care vine în România fiind perioadele de concediu, de 20 zile pe an. În aceste condiții reclamantul a menționat că nu crede că fiica sa ar fi deranjată să-și vadă tatăl, în condițiile în care aceste nu se poate deplasa să o viziteze în Marea Britanie. De asemenea, a menționat că spațiul locativ este suficient de mare pentru a nu fi inadecvat locuirii a două sau, la nevoie, trei persoane, fiind compus din 3 camere. A mai menționat că înaintea confortului personal al reclamantei se pune siguranța și sănătatea persoanei, iar viața și sănătatea ar trebui să primeze în fața oricăror considerente, mai ales când acestea sunt invocate cu rea-credință.
Reclamantul a arătat că situația sa medicală se agravează constant, într-un ritm vertiginos, iar complicațiile medicale de care suferă sunt afecțiuni noi și foarte grave și, față de bolile de fond, probabil că vor fi dezvoltate și alte complicații, iar scopul cererii este acela de a preveni o situație defavorabilă sau critică ce se poate produce. Astfel, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ.
La termenul din data de 27.04.2015, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat în raport cu dosarul nr._/299/2013 pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, în cadrul căreia părțile au depus câte un set de înscrisuri (filele 81-87, 66-74, 88-180) și proba cu interogatoriul părților (filele 75-76, 77-78).
La data de 12.05.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus concluzii scrise (filele 181-195).
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele impuse de natura procedurii ordonanței președințiale, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 10.503/15.200/15.12.1992 (fila 33), părțile au dobândit în proprietate, în timpul căsătoriei, imobilul situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ..
Instanța reține că, în cursul anului 2005, căsătoria dintre părți a fost desfăcută în mod definitiv și irevocabil. În ceea ce privește partajarea bunurilor comune, în dosarul nr._/299/2005**, având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”, la data de 02.02.2015, Curtea de Apel București a admis recursurile părților și a trimis cauza spre rejudecare către Tribunalul București, nefiind stabilit termen de judecată până la acest moment (extras portalul instanțelor de judecată – fila 31). Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (încheierea din 15.09.2010 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2005 – fila 66), în masa partajabilă este inclus și imobilul situat în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., sector 1.
Potrivit art. 997 alin. 1 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții cumulative: existența unei aparențe de drept, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua, urgența și neprejudecarea fondului prin măsura luată.
Analizând situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de textul de lege anterior menționat.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv existența unei aparențe de drept, spre deosebire de acțiunile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeinciei pretenției formulate, în condițiile în care aparența de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Astfel, aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt.
Instanța constată că această condiție este îndeplinită în prezenta cauză, în condițiile în care imobilul în care reclamantul solicită să fie reintegrat se află în proprietatea comună a acestuia și a pârâtei, iar dosarul nr._/299/2005** având ca obiect partajul bunurilor comune se află în curs de soluționare, aspecte necontestate de către pârâtă.
Referitor la caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua, instanța reține că această condiție se referă, pe de o parte, la conținutul reversibil al măsurii luate, iar, pe de altă parte, la durata limitată în timp a măsurii respective. Astfel, pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți, având în vedere că scopul acestei proceduri este de a lua măsuri în cazuri urgente și nu de a stabili în mod definitiv drepturile părților.
Astfel, reținând că reclamantul a solicitat reintegrarea în apartamentul nr. 22 din București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., doar până la atribuirea imobilului către una din părți printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, hotărâre ce urmează a fi pronunțată în dosarul nr._/299/2005**, instanța constată că și această condiție este îndeplinită în prezenta cauză.
Cu privire la urgența măsurii, instanța reține că aceasta trebuie apreciată în mod concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. Așa cum rezultă din art. 997 alin. 1 C.pr.civ., categoriile generale de situații caracterizate prin urgență sunt următoarele: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, respectiv înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, nefiind suficient ca ea să existe la data introducerii cererii, dar să dispară ulterior acestui moment.
Instanța apreciază că în prezenta cauză această condiție nu este îndeplinită. Astfel, instanța reține că reclamantul a justificat urgența măsurii prin raportare la starea de sănătate precară și care se agravează pe zi ce trece, respectiv la faptul că imobilul în care locuiește în prezent a devenit impropriu locuirii din cauza unui incendiu izbucnit în luna februarie.
În ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, instanța reține că acesta suferă de următoarele afecțiuni medicale: diabet zaharat insulino-dependent, neuropatie diabetică, insuficiență renală cronică ce necesită dializă de 3 ori/saptămână, boală arterială polivasculară, arteriopatie obliterantă membru inferior, hepatită cu virus C, necrectomie calcaneu drept (acte medicale – filele 13-26), fiind, totodată, încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal (certificat de încadrare în grad de handicap nr. 1634/27.08.2008 – fila 27). De asemenea, potrivit adeverinței nr. 4548/28.10.2012 (fila 25), reclamantul este supus săptămânal unui număr de 3 ședințe de dializă, beneficiind de transport din partea clinicii de specialitate.
Așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 1 – fila 75), reclamantul suferă de diabet de aproximativ 25 de ani, dializa fiind efectuată de 7 ani, iar complicațiile medicale survenite la membrul inferior (necrectomie calcaneu drept) datează din perioada august – septembrie 2014 (filele 14-23).
Instanța apreciază că, deși starea de sănătate a reclamantului a suferit complicații în perioada august – septembrie 2014, acest aspect nu constituie, în sine, un motiv suficient pentru a considera că viața acestuia ar fi pusă în pericol în lipsa accesului la imobilul situat în Calea Victoriei, având în vedere și data pronunțării prezentei hotărâri (12.05.2015). Astfel, instanța reține că reclamantul beneficiază de transport în vederea efectuării ședințelor de dializă, iar distanța față de spitalele menționate în adeverința medicală (fila 25) nu justifică urgența pentru a se dispune măsura reintegrării în imobilul menționat.
Cu privire la celălalt motiv invocat în susținerea urgenței, instanța reține că, la data de 17.02.2015, la imobilul situat în comuna Mogoșoaia, .. 48bis, jud. Ilfov, a izbucnit un incendiu care a ars izolația cablu 2ml și apromximativ 4m2 lambriu plastic (adresa nr._/P/20.03.2015 – fila 49).
Deși reclamantul a susținut că, din cauza incendiului, imobilul în care locuiește a devenit impropriu locuirii, instanța constată că aceste afirmații nu sunt susținute de nicio probă, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 249 C.pr.civ., nu pot fi reținute. Astfel, instanța reține că, pe baza planșele foto depuse la dosar (filele 50-52), rezultă doar că a avut loc un incendiu, însă acestea nu demonstrează faptul că imobilul a devenit impropriu locuirii. De altfel, instanța are în vedere și faptul că, între momentul producerii incendiului (17.02.2015) și momentul pronunțării (12.05.2015) au trecut aproximativ 3 luni, astfel încât măsura urgenței nu este justificată prin raportare la acest eveniment.
Instanța nu poate reține nici afirmațiile reclamantului în sensul că îi este încălcat dreptul de proprietate prevăzut de Constituția României și de Codul civil, în condițiile în care, de comun acord cu pârâta, a fost stabilit ca reclamantul să folosească imobilul din . imobilul din Calea Victoriei, situația proprietății asupra acestor bunuri urmând a fi definitivată cu ocazia soluționării partajului.
Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, iar condițiile prevăzute de art. 997 alin. 1 C.pr.civ. sunt cumulative, instanța apreciază a fi de prisos analizarea cerinței referitoare la neprejudecarea fondului prin măsura luată.
Reținând toate aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul P. V., cu domiciliul în București, ., sector 1, CNP_, în contradictoriu cu pârâta L. V., cu domiciliul în București, Calea Victoriei nr. 155, ., ., sector 1, CNP_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. C. I. Ț.-F.
Red./Thred.: SB
4ex/13.05.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 8755/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8797/2015. Judecătoria... → |
|---|
