Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 10073/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta Civila Nr._/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE D. R. A.
Grefier A. C. R.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. Z. A. și pe pârât O. B. ROMANIA S.A., pârât O. F. SOLUTIONS B.V., pârât O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE- OBLIGATIA DE A FACE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul prin avocat cu delegație la dosar și pârâta O. B. ROMANIA S.A. prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, prin serviciul registratură au fost depuse la dosar înscrisuri de către pârâta O. B. ROMANIA S.A., după care:
Instanța, în temeiul art.131 C.p.c., verificându-și competența, invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței materiale, față de obiectul cererii și dispozițiile art.131 NCPC.
Reclamantul prin avocat solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că, în cadrul dosarului aflat inițial pe rolul Tribunalului București, s-a precizat acțiunea, instanța apreciind că anularea acelei clauze din contract determină în beneficiul reclamantului un alt folos material decât cel indicat, sens în care ulterior s-a efectuat un calcul din care a reieșit o valoare sub 200.000 lei, în urma căruia s-a constatat că judecătoriei îi revine competența de soluționare a litigiului.
Pârâta prin avocat susține aceleași concluzii de respingere a excepției invocate, având în vedere precizarea depusă la dosar de către reclamant în cadrul dosarului Tribunalului București, motiv pentru care competența revine judecătoriei, cu mențiunea că, în alte dosare aflate pe rol, s-a invocat această excepție și în raport de alte motive de necompetență.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/3/2014 reclamanții A. A. M., D. A.-D., A. M. fosta Bosneagă, D. D., B. Cosntantin T., D. V. E., B. M. O., D. I., B. G., D. A., D. D., B. A. I., D. Lauras-I., B. A. M., D. C., F. A.-R., B. C. F., F. C., C. S., C. E., Foaltin M.-I., Gais I., C. P. L., C. M. I., G. C. C., G.-M. G., C. D. M., Colbeanu C., Golisteanu F., C. V., Hizanu C., I. V., I. G. M., R. D. G., I. L. C., R. C., I. A., M. M. M., R. A. I., M. R. D., Sarca A. V., S. Oscar G., S. O., M. M. M. fosta Goanta, M. N. I., Soponos -C. C., N. C., Tibrea F. M., N. M. G., P. I., Toloaca A.-F., P. I. V., Totok A.-C., P. A., P. Z. A., U. L., R. M., R. C. F., R. M., U. N., V. C.-N., Vartej I., V. G., Zegleanu R. -V., M. A. D. au chemat în judecată pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. UNGARIA prin O. B. ROMANIA SA, O. F. SOLUTIONS B.V prin O. B. ROMANIA SA solicitând instanței să constate nulitatea absolută a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana K a cererii de chemare în judecată din contractele de credit încheiate de către fiecare dintre reclamanți pentru încălcarea de către pârâtă a obligațiilor de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit, pentru încălcarea obligației de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), pentru încălcarea obligației de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare, pentru încălcarea obligației de a nu introduce clauze abuzive in contractele de credit.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia sumei creditului din CHF în lei urmând a se face în funcție de cursul CHF – L. existent la data contractării fiecărui contract de credit.
Reclamanții au cerut ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 06.06.2014 reclamanții au depus o cerere prin care au arătat că o parte dintre reclamanți renunță la judecata în contradictoriu cu parata O. B. UNGARIA, iar altă parte dintre reclamanți renunță la judecata în contradictoriu cu parata O. F. SOLUTIONS B.V. și, prin urmare, o parte dintre reclamanți se judecă doar cu pârâta O. B. ROMÂNIA SA, o parte dintre reclamanți se judecă în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA SA și O. B. UNGARIA, iar o altă parte dintre reclamanți se judecă în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA SA și O. F. SOLUTIONS B.V.
În ceea ce privește reclamantul P. Z.- A., aceasta urmează să se judece, potrivit cererii mai sus menționate, cu O. B. ROMÂNIA SA și O. F. SOLUTIONS BV reprezentată prin O. B. ROMÂNIA SA.
La data de 15.07.2014 pârâtele O. B. ROMANIA SA, O. B. UNGARIA reprezentată prin O. B. ROMANIA SA, O. F. SOLUTIONS B.V reprezentata prin O. B. ROMANIA SA au depus întâmpinare.
Reclamanții au înregistrat la data de 11.08.2014 răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din 30.09.2014 reclamanții au formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul cererii de chemare în judecată și cerere modificatoare, fiind invocate dispozițiile art.204 NCPC. Reclamanții au anexat un nou tabel prin care au fost indicate, pentru o parte dintre reclamanți, atât erorile materiale ale cererii de chemare în judecată, cât și o . clauze cuprinse în actele adiționale încheiate de către respectivii reclamanți și care astfel au fost atacate.
Prin încheierea din data de 11.11.2014 reclamanților li s-a pus în vedere să arate, fiecare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată prin indicarea diferenței dintre valoarea creditului astfel cum aceasta a fost stabilită prin contract și valoarea creditului calculată în funcției de cursul de schimb CHF-L. la data încheierii contractelor de credit de către fiecare dintre reclamanți, pentru a se stabili care este suma pe care fiecare dintre reclamanți consideră că nu trebuie să o plătească băncii, respectiv folosul patrimonial urmărit prin promovarea acțiunii.
La data de 19.01.2015 reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare prin care a fost indicata, pentru fiecare reclamant, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, arătându-se că pentru o parte din reclamanți ( A. A. M., G. C. C., M. M. M. fostă G., Sarca A. V.) nu poate fi precizată cererea (fără a se arăta in ce constă această împiedicare) în funcție de cursul valutar al francului elvețian la data plății fiecărei rate.
Cererea precizatoare a fost comunicată apărătorului pârâtelor la termenul de judecată din 20.01.2015, acesta semnalând existența unor erori de calcul. Cauza a fost amânată pentru ca pârâtele să ia cunoștință de precizarea depusă cu doar o zi înainte de termenul de judecată și în vederea efectuării verificărilor referitoare la valorile indicate de reclamanți.
La data de 16.02.2015 reclamanții au înaintat la dosar anexa privind valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, fiind indicată de data aceasta și valoarea obiectului cererii pentru reclamanții A. A. M. (_,62 lei față de_,1 lei indicați inițial), G. C. C. (_,04 lei față de 217.136,42 lei indicați inițial), M. M. M. fostă G. (_,57 lei față de_,32 lei conform precizării inițiale), Sarca A. V. (pentru acesta a fost indicată aceeași valoare, de_,72 lei), arătându-se că și pentru acești reclamanți au fost făcute calculele avându-se în vedere, pentru ratele achitate până la data formulării acțiunii, cursul franc elvețian-leu valabil la data plății fiecărei rate. De asemenea a fost corectată și o eroare materială conținută în cererea din 19.01.2015 referitoare la reclamanta T. A. F. - valoarea indicată inițial fiind de_,98 lei, iar ulterior de_,8 lei.
La termenul de judecată din data de 17.02.2015 tribunalul a pus în discuția părților disjungerea cererilor, iar prin încheierea de ședință din 24.02.2015, dată la care a fost amânată pronunțarea cu privire la acest aspect, tribunalul a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanți și formarea de dosare distincte pentru fiecare în parte, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.59 NCPC pentru ca aceștia să aibă împreună calitatea de reclamant în aceeași cauză deoarece obiectul procesului nu este un drept sau o obligație comună, drepturile sau obligațiile reclamanților nu au aceeași cauză, iar între drepturile și obligațiile părților nu există nicio legătură.
În urma disjungerii s-a format dosarul nr._ privind pe reclamantul P. Z.- A. și pârâtele O. B. ROMÂNIA SA și O. F. SOLUTIONS BV reprezentată prin O. B. ROMÂNIA SA (potrivit cererii precizatoare privind cadrul procesual pasiv din data de 06.06.2014).
Prin sentința civilă nr.1570 din 31.03.2015 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2015, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 27.05.2015, instanța a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, conform prevederilor art.248 NCPC, instanța reține următoarele:
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Potrivit art.95 pct.1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal menționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, fiecare având însă specificul său, fiind vorba atât de clauze evaluabile cât și de clauze neevaluabile în bani, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, capătul 1 de cerere are ca obiect constatarea caracterului abuziv al disp. art.9.1., art.9.4, art.10.2, art.10.3 și art.13 lit. b din contractul de credit nr.C_ din data de 19.06.2007, încheiat de părți.
Astfel, în ceea ce privește clauza prevăzută la art.9.1 din contract, instanța reține că aceasta prevede modul în care urmează a se face rambursarea creditului, respectiv în rate lunare, conform graficului de rambursare anexă la contract.
Prevederea amintită se referă așadar la modul în care urmează să se efectueze rambursarea creditului or, instanța reține că această clauză nu este evaluabilă în sine, întrucât de esența acestei clauze este reglementarea modului practic în care se va rambursa creditul – nu poate fi considerată ca având caracter evaluabil în bani o prevedere contractuală prin care se specifică faptul că rambursarea creditului se va face în rate lunare egale, conform graficului de rambursare cuprins în anexa 1 la contract.
În ceea ce privește clauzele prevăzute la art.9.4, art.10.2 și art.10.3, instanța reține că acestea prevăd dreptul Băncii de a acoperi datoria restantă din oricare alte conturi bancare deschise la Bancă, prin debitarea oricăruia dintre acestea, la cursul de schimb al O. B. oferit pentru valuta respectivă, în vederea plații ratelor lunare și a altor sume datorate Băncii.
Instanța reține că de esența acestor clauze este reglementarea modului în care poate proceda banca cu privire la recuperarea ratelor lunare, prin toate mijloacele descrise pe larg în cuprinsul respectivelor clauze, iar nu sumele efectiv aflate sau nu în conturile reclamantului la un moment dat, care oricum nu pot fi determinate la acest moment. Cu alte cuvinte, aspectul care o nemulțumeste pe reclamantă cu privire la conținutul acestor clauze este reprezentat de posibilitatea Băncii de a acționa într-un anumit mod pentru a-și asigura recuperarea sumelor de bani datorate de reclamant, mod pe care acesta îl consideră abuziv.
În aceste condiții, instanța apreciază că aceste clauze nu au nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândesc un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de împrumut, iar împrumutul în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
În sfârșit, prevederea art.13 lit.b din contract,a cărei nulitate se solicită a se constata, are de asemenea caracter neevaluabil în bani, prin aceasta clientul declarând, pe propria răspundere, că a luat cunoștință de fluctuația permanentă a cursului de schimb valutar între monede, fluctuație determinată de condițiile pieței, asupra cărora banca nu are niciun control, clientul acceptând riscurile aferente cursului de schimb asociate contractării unui împrumut într-o monedă diferită de cea în care își încasează venitul.
Conform art.99 alin.2 N.C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Potrivit art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit.a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, după cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamantă se încadrează în ipoteza prevăzută de art.99 alin.2 NCPC, întrucât cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin art.94 N.C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere cu care instanța de față a fost învestită, sens în care competența revine tribunalului, conform art.95 pct.1 N.C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
În plus, legat de capătul de cerere având ca obiect stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, instanța constată că nu poate fi avută în vedere suma de_,33 lei, precizată de reclamantă întrucât această clauză produce efecte și pentru viitor, ceea ce înseamnă că beneficiul patrimonial obținut de reclamantă prin admiterea acestei solicitări este mai mare, în condițiile în care suma de restituit este, în mod evident, mai mare decât suma efectiv împrumutată de_ CHF, ridicându-se la_,25 CHF (compusă din suma împrumutată și dobândă, astfel cum rezultă din graficul de rambursare de la filele 22-30 vol.I dosar TB).
Prin urmare, instanța apreciază că în speță trebuie avută în vedere diferența în lei generată de cresterea cursului valutar în raport de valoarea totală a contractului, respectiv_,25 CHF, iar nu calculul efectuat de reclamantă și depus la fila 74 din dosarul atașat, ce privește diferența în lei generată de creșterea cursului valutar, din care a rezultat suma de_,33 lei, întrucât acesta a avut în vedere numai suma efectiv împrumutată de reclamantă, respectiv_ CHF, iar nu suma pe care reclamanta este obligată să o ramburseze în realitate Băncii, care este de _,25 CHF, după cum s-a precizat mai sus.
Nu în ultimul rând, instanța va avea în vedere dispozițiile art.130 alin.2 N.C.proc.civ., conform cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În continuare, art.131 N.C.proc.civ. obligă judecătorul ca, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, să verifice și să stabilească, din oficiu, dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, putând fi acordat, în mod excepțional, un singur termen în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, potrivit art.131 alin.2 N.C.proc.civ.
Din formularea imperativă a normei, reiese că verificarea din oficiu a competenței este primul act de procedură pe care instanța trebuie să îl îndeplinească.
Rezultă așadar că, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, legiuitorul a înțeles să limiteze drastic momentul până la care poate fi invocată de părți sau de instanță necompetența materială sau teritorială exclusivă, fără posibilitatea derogării, deși aceasta este reglementată de norme de ordine publică, ca o excepție de la prevederile art.247 alin.1 N.C.proc.civ.
Or, reține instanța că în dosarul nr._/3/2014 înregistrat pe rolul Tribunalului București (din care s-a disjuns ulterior dosarul nr._, ce face obiectul prezentei cauze) au fost acordate 4 termene de judecată (la datele de 30.09.2014, 11.11.2014, 19.01.2015 și 17.02.2015) pentru ca reclamanții să își precizeze acțiunea cu privire la valoarea obiectului cererii în raport de fiecare reclamant, respectiv pentru a da pârâtelor posibilitatea să ia cunoștință de conținutul cererii precizatoare, fără ca instanța să își verifice competența, deși putea fi acordat, în mod excepțional, un singur termen în acest sens, după cum dispune în mod imperativ textul art.131 alin.2 N.C.proc.civ.
Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să ofere posibilitatea amânării cauzei, o singură dată, pentru determinarea competenței, este aceea că verificările necesare ar trebui făcute în faza administrativă prealabilă cercetării judecătorești, când reclamantul are obligația să indice inclusiv valoarea obiectului cererii, după prețuirea sa, când acesta esta evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori – iar tribunalul avea posibilitatea de a solicita relații în acest sens în faza de regularizare a dosarului nr._/3/2014.
Consecința nerespectării art.131 N.C.proc.civ. este aceea că prima instanță sesizată cu cererea introductivă a devenit competentă material în soluționarea acesteia, întrucât, prin modul în care a fost reglementată verificarea competenței instanței conform art.131 N.C.proc.civ., intenția legiuitorului a fost aceea ca, în măsura în care acest termen este depășit, eventuala necompetență a instanței sesizate să se acopere, chiar dacă este prevăzută de norme de ordine publică - cu excepția necompetenței generale și necompetenței internaționale a instanțelor române, pentru care au fost prevăzute norme speciale în ceea ce privește termenul de invocare.
Aceasta deoarece momentul fixat de lege pentru verificarea competenței coincide cu cel la care părțile pot invoca excepția necompetenței materiale, astfel încât, după primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, nici părțile nu mai pot invoca această excepție și nici instanța nu își mai poate declina competența.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art.95 pct.1 N.C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct.2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 N.C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucuresti-Secția a VI-a Civilă.
Instanța va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti și Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI-a Civilă și va înainta cauza la Curtea de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia necompetentei materiale a instantei.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamant P. Z. A. cu domiciliul ales la S.C.A. P. și Asociații din sector 3, București, Splaiul Unirii, nr. 223, . pârâții O. B. ROMANIA S.A., cu sediul ales în sector 1, București, . – 68, O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMÂNIA SA, cu sediul ales în sector 1, București, . – 68, in favoarea Tribunalului Bucuresti
Constata ivit conflictul negativ de competenta.
Inainteaza cauza catre Curtea de Apel Bucuresti in vederea solutionarii acestuia. F. cale de atac.
Pronuntată în sedință publica, azi, 27.05.2015.
P., GREFIER,
Pentru grefier aflat in CO
Semneaza grefier sef,
Red DRA/05.08.2015
Tehnored DRA, ACR
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
CATRE,
C. DE APEL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._/2015 s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti si s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, .sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat.
Cauza priveste pe reclamant reclamant P. Z. A. și pe pârât O. B. ROMANIA S.A., pârât O. F. SOLUTIONS B.V., pârât O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE- OBLIGATIA DE A FACE.
P., GREFIER,
A. D. R. R. A. C.
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
CATRE,
C. DE APEL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr._/2015 s-a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti si s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, .sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat.
Cauza priveste pe reclamant reclamant P. Z. A. și pe pârât O. B. ROMANIA S.A., pârât O. F. SOLUTIONS B.V., pârât O. F. SOLUTIONS B.V. PRIN O. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE- OBLIGATIA DE A FACE.
P., GREFIER,
A. D. R. R. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8801/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
