Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 13804/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT - EXPORT S.R.L., contestator . IMPORT- EXPORT SRL și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, intimat ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, intimat ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE, intimat ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare contestație impotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
Din motive obiective (medicale) grefierul de ședință a fost înlocuit cu grefierul de permanență.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.06.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, 26.06.2015, 03.07.2015, 10.07.2015, 13.07.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT – EXPORT S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrată sub nr._/03.04.2014 emisă de intimatul Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. - Direcția Generala Antifraudă Fiscala, Direcția Regionala Antifraudă Fiscală București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în esență, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost comunicată niciodata de către organul emitent.
Despre această decizie a luat cunoștință din adresa nr._/07.04.2014 emisă de Administrația S. 3 a Finanțelor Publice către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, în ziua de 11.04.2014, când reprezentanții A.F.P. Ilfov s-au prezentat la punctul de lucru din ., ..1-10, ., jud. Ilfov pentru instituirea sechestrului asigurator, data când a fost înmanata o copie de pe cele două înscrisuri, semnând de primirea deciziei.
A susținut că prin decizia contestată s-a aratat atat constatarea organului de control ce a stabilit prejudiciul, chipurile adus statului, cât și instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mijloace fixe din patrimoniul societății, respctiv terenuri în valoare totala de 10.128.348 lei, bunuri imobile (apartamente standuri) în valoare totala de 36.294.774 lei și bunuri mobile (mașini, dormitoare) în valoare totală de 1.674.220 lei.
În acest sens, decizia reprezintă atât titlul cât și dispoziția privind instituirea sechestrului ca masura asiguratorie.
În acest sens, s-a aratat că prezenta contestație privește în primul rând titlul, precum și măsurile asigurătorii luate în baza acestuia.
Ca motivare a instituirii acestor măsuri asigurătorii s-a reținut faptul, că la data de 27.01.2010, societatea fiind verificată a fost declarată contribuabil inactiv în registrul contribuabilor inactivi, înregistrarea fiind efectuată la 21.04.2010 și drept urmare în activitatea desfășurată de închiriere și subînchiriere a bunurilor imobile proprii sau închiriate de la alte societăți în perioada 01.01._14, a înregistrat chipurile în mod nelegal taxa pe valoare adăugată deductibilă în valoare totală de 576.426 lei și cheltuieli deductibile în valoare totală de 4.032.601 lei.
Pe baza acestor constatări intimata a concluzionat că în perioada 01.05._14 contestatoarea nu a beneficiat de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoare adăugată aferente achizițiilor efectuate, creindu-se astfel un prejudiciu estimat adus bugetului de stat de 2.543.606 lei impozit pe profit și 576.426 lei TVA.
Atât motivarea luării deciziei cât și instituirii sechestrului asigurator sunt abuzive, întrucât situația reținută ca justificare nu corespunde realității.
S-a arătat că societatea, urmare a unei atitudini superficiale din partea organelor de Administrație fiscală sector 3, în mod eronat a fost declarată la 27.01.2010 contibuabil inactiv și ulterior înregistrată la 21.04.2010 în registrul contribuabilor inactivi.
A învederat că această situație nu i-a fost comunicată la timpul respectiv, cum de altfel s-a întâmplat și cu privire la decizia contestată, ci a aflat despre ea în momentul când Administrația Finanțelor Publice S. 3 a depus o plângere la Poliția S. 3 - Serviciul de Investigare a Fraudelor privind săvârșirea chipurile a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cauza formând obiectul Dosarului nr._/P/2009, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 3 București.
Cu ocazia cercetării penale efectuate de către organele de poliție în acest dosar a luat la cunoștință de faptul că Administrația Finanțelor Publice S. 3 a sesizat organele de poliție că administratorul societății Zheng Siyong a fost invitat în trei rânduri, respectiv cu nr._/10.04.2009, nr._/15.06.2009 și_/16.07.2009 pentru a se efectua o inspecție fiscală generală, toate comunicările fiind returnate cu mențiunea destinatar lipsă domiciliu și urmare acestei situații a fost declarată societatea contribuabil inactiv.
In perioada desfășurării cercetărilor penale, respectiv când a luat cunoștință de faptul că societatea a fost declarată și respectiv înregistrată drept contribuabil inactiv a depus la Administrația Finanțelor Publice S. 3 cererea înregistrata sub nr._/19.05.2010 prin care a solicitat înlăturarea mențiunii de contribuabil inactiv, eronat făcută, cu păstrarea calității de contribuabil activ pe toată perioada anterioară.
A susținut că în cadrul cercetărilor penale efectuate pe baza declarației administratorului delegat C. Tudorița și a actelor ce au fost depuse, s-a stabilit situația reală, respectiv faptul că greșeala a aparținut Administrației financiare, care a citat administratorul la domiciliul său, ce însă potrivit înregistrărilor făcute la Registrul Comerțului această adresă reprezenta sediu social nelucrativ, societatea având punct de lucru înregistrat de asemenea la Registrul Comerțului și în care funcționează în fapt, dar la care nu s-a primit nici un fel de corespondență în legătură cu intenția de a se efectua inspecția fiscală și astfel s-a dovedit că administratorul nu s-a sustras controlului fiscal, iar activitatea desfășurată ulterior declarării drept contribuabil inactiv, nu constituia infracțiunea de evaziune fiscală.
Astfel că, pe baza cercetărilor efectuate, organele de procuratură au dat Rezoluția din 17.02.2011 de neîncepere a urmăririi penale, soluție definitivă, necontestată de Administrația financiară S. 3, căreia i s-a comunicat soluția dată de către parchet la plângerea ce fusese depusă în 2009.
Mai mult decât atât, societatea a avut tot timpul activitate, a fost controlată de Garda Financiară, de Inspectoratul Teritorial de Muncă, Garda de Mediu și uneori chiar sancționată de organele fiscale fără a se sesiza și aspectul că societatea este inactivă.
De asemenea, în perioada 2009 - 2010 s-au depus declarațiile 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, respectiv valoarea totală a TVA-ului aferent, ce nu au fost infirmate de către Administrația financiară a Sectorului 3.
Mai mult, a depus o notificare înregistrată sub nr. 111312A/24.05.2011 la A.N.A.F. - D.G.F.P.M.B. Administrația finanțelor publice pentru opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 al. (2) lit. e) din Codul fiscal, respectiv aplicarea cotei legale de TVA și pentru veniturile obținute din chirie, cerere acceptată de către organul financiar și care s-a aplicat.
Mențiunea eronată făcută urmare unei situații neîndeplinite procedural și de altfel infirmată de organele de cercetare penală printr-o rezoluție definitivă nu poate constitui un motiv legal pentru a fi declarată contribuabil inactiv și drept urmare dispunerea atât a plății prejudiciului estimat, reprezentând impozit pe profit și tva, rezultat din dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoare adăugată aferente achizițiilor efectuate precum și a instituirii măsurii asigurătorii prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile menționate.
Distinct de acest lucru și situația reținută în decizia contestată este eronată și nelegală, pentru următoarele considerente:
În motivarea măsurilor asigurătorii se menționează faptul că din balanțele de verificare, registrul jurnal și fișa de cont analitic «4426 TVA deductibil» aferente perioadei 01.05._14, rezultă că societatea a înregistrat TVA deductibil în valoare de 576.426 lei și cheltuieli deductibile în valoare de 4.032.601 lei.
Totodată, se reține faptul că s-a înregistrat în contul 409 începând cu anul 2008 avansuri de achiziție marfă în baza facturilor proforme în valoare de 11.864.942 lei.
Din aceste două mențiuni reies următoarele două contradicții, care nu au suport legal:
În primul rând activitatea de verificare se referă la perioada 01.05._14, pentru care s-au apreciat cheltuieli în scopul realizării de venituri în valoare de 15.897.543 lei, iar ca temei al acestor cheltuieli se rețin pentru suma componentă de 11.864,942 lei anii: 2008, 2009 și parțial 2010, interval mult anterior datei de începere a perioadei menționată ca verificată.
De altfel, excede și timpului maxim legal de verificare anterioară fiscală.
În al doilea rând, la stabilirea prejudiciului s-a avut în vedere în mod greșit sumele achitate cu titlu de avans, ce au fost înregistrate în contul 409 și care prin natura lor nu pot fi apreciate cheltuieli deductibile supuse impozitării pe profit.
A menționat faptul că aceste sume de bani nu au fost niciodată cuprinse în balanța de verificare cheltuieli grupa „6XX...” și astfel deduse pentru calcularea profitului impozabil, ci au rămas tot timpul înregistrate la grupa 409 avansuri.
Așa cum rezultă din balanța sintetică din 30.04.2010, ziua precedentă datei de începere a perioadei de verificare, la capitolul sold cont 4424 TVA de rambursat, societatea avea de recuperat suma de 5.235.558,36 lei.
D. urmare, constatarea menționată în decizie cu privire la impozitul stabilit la valoarea avansurilor de 11.864.942 lei, precum și TVA-ul estimat ca prejudiciu de 576.426 lei, este neîntemeiată și nelegală.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri și expertiză contabilă, atașând la contestație, în copie, înscrisuri (f.3-22).
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 172 - 174 O.G. 92/ 2003.
Contestatoarea a achitat taxa judiciara de timbru în cuantum de 1.000 lei (f.31).
Prin cererea depusă în 24.06.2014, contestatoarea a arătat că societatea are sediul social nelucrativ în București, ..70, ., parter, ., sector 3, în care însă nu locuiește nicio persoană.
A precizat că activitarea lucrativă a societății se desfășoară la punctul de lucru din ., ..1-10, ., jud. Ilfov.
Prin încheierea din 27.06.2014, în baza art.200 C.pr.civilă, instanța a dispus anularea cererii.
În data de 11.08.2014 contestatoarea a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 27.06.2014, atașând, printre altele, cerere de completare a contestației, prin care a solicitat să se constate neîntemeiată măsura aplicării sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor menționate în cele două procese verbale (se înțelegeprocesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._ din 18.07.2014 intocmit de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București – Administrația S. 4 a Finanțelor Publice și procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.1267 din 11.04.2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov).
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 29.07.2014 a primit procesul - verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._ / 18.07.2014, întocmit de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, având ca temei tot Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/03.04.2014, emisă de Direcția regională antifraudă fiscală București, prin care s-a aplicat sechestrul asigurator și asupra a încă două bunuri imobiliare, respectiv: terenul intravilan în suprafață de 9.755 m.p. situat în București S. 4, .. 353, dobândit cu suma de 360.935 euro și terenul intravilan în suprafață de 9.111 m.p. situat în București S. 4, .. 351, dobândit cu suma de 337.107 euro.
Așa cum rezultă atât din decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, cât și din ultimul proces - verbal de sechestru, cuantumul obligației fiscale datorate este în sumă de 3.120.032 lei, din care 2.543.606 lei - impozit pe profit și 576.426 lei - taxă pe valoare adăugată deductibilă.
A arătat că din actele întocmite de organele fiscale rezultă că s-a instituit inițial sechestru asigurator asupra: terenurilor în valoare totală de 10.128.348 lei, situate în Dragonul R., județul Ilfov și bunurilor imobile (apartamente standuri) în valoare totală de 36.297.774 situate în .. 1 - 10 ., iar prin cel de al doilea, asupra celor două terenuri, în valoare de 1.591.615,06 lei (360.935 euro *4,4097 lei) și 1.4186.540,73 lei (337.107 euro x 4,4097 lei), în total 3.078.155,79 lei.
Astfel că, prin cele două procese - verbale s-a instituit sechestru pentru bunuri imobile în valoare totală de 49.504.277,79 lei.
Cum valoarea obligației fiscale a fost estimată prin decizia contestată la suma de 3.120.032 lei, aplicarea sechestrului asigurator pentru bunuri a căror valoare este de peste 15 ori mai mare, reprezintă o măsură abuzivă, respectiv neîntemeiată. Numai cele două terenuri menționate în ultimul proces – verbal acoperă cuantumul obligației fiscale.
În data de 29 octombrie 2014, contestatoarea a înaintat la dosar, în copie, Procesul - verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/09.04.2014 emis de Administrația S. 3 a Finanțelor Publice – Serviciul Colectare și Executare Silita – PJ.
În data de 09.02.2015, intimatul A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata. Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește solicitare de anulare a adresei de înființare a popririi nr._/07.04.2014 emisă de D.G.R.F.P.B. – Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice.
În apărare, intimatul A.N.A.F a arătat că, în esență, potrivit art.15 alin.1 Secțiunea 5 din H.G. nr. 1520/2013, în cadrul Agenției se organizeaza si functioneaza Direcția generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire, descoperire si combatere a actelor si faptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala.
Prin urmare, s-a arătat ca in prezenta cauza, calitate procesuala pasiva in ceea ce privește decizia de instituire a masurilor asigurătorii are Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cu sediul in București, ., sector 5, si nu Direcția Regionala Antifrauda Fiscala București.
A susținut că, în speță, capetele de cerere privind anularea Deciziei si a adresei de înființare a popririi sunt nemotivate.
Din analiza cererii de chemare in judecata se poate observa ca reclamanta nu aduce niciun argument in sprijinul solicitărilor mentionate anterior.
Au fost incalcate astfel prevederile art.194 lit.d) si e) Cod procedura civila.
F. de normele legale sus invocate si a lipsei argumentelor de fapt si de drept in susținerea acestora, s-a solicitat respingerea solicitărilor contestatoarei de mai sus ca nemotivate.
Pe capătul de cerere privind adresa de înființare a popririi nr._/07.04.2014 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. – Direcția Regionala Antifrauda Fiscala București, întrucât această adresa a fost emisă de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București – Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice.
Astfel, în susținerea acestei excepții, s-a aratat ca acest act a fost emis de organul fiscal local, competent cu executarea, respectiv Direcția Generala Regionala a Finanțelor publice București - Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice.
Aceasta din urma structura are competenta administrării fiscale a contestatoarei, intimata A.N.A.F. - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala București neavand calitate procesuala pasiva in ceea ce privește aceste acte.
A mai invocat faptul că, în speță, contestatoarea nu este mare contribuabil si nu se regaseste in listele din Ordinul nr. 3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili. S-a facut aceasta mențiune intrucat Agenția Naționala de Administrare Fiscala (structura centrala) administreaza fiscal doar marii contribuabili, respectiv cei din Ordinul mai sus precizat.
A învederat că soluțiile pe care le poate da instanta investita cu o contestatie la executare (prevăzute la art.719 C. proc.civ.) conțin dispoziții tot in sarcina organului de executare competent.
Nici in ipoteza in care contestatoarea a inteles sa cheme in judecata, pe acest capat de cerere, Agenția Naționala de Administrare Fiscala ca organ ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, A.N.A.F. - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala nu are calitate procesuala pasiva in cauza, avand in vedere ca aceasta poate sta in judecata ca parata, in conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din HG 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF.
Astfel, rezulta din prevederile legale ce reglementează activitatea ANAF si a organelor fiscale subordonate, ca direcțiile generale regionale sunt institutii cu personalitate juridica proprie, ce pot sta singure in judecata ca parate.
In drept: art.205 si urm. Cod procedura civila, art 129 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
În data de 26.02.2015, contestatoarea a formulat cerere modificatoare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată: Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de emitentă a Deciziei nr._/03.04.2014; Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, autoarea procesului - verbal încheiat la 11.04.2014 de sechestru asigurator pentru bunurile imobile menționate în contestație la pag. 1 al. final; Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, pentru blocarea conturilor bancare deschise pe numele societății; Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, autoarea procesului — verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile din 18.07.2014.
În susținerea cererii modificatoare, contestatoarea a aratat că, în esență, prin procesul - verbal încheiat la 11.11.2014 de finalizare a controlului operativ, s-au modificat substanțial constatările inițiale menționate în Decizia nr._/03.04.2014.
Astfel, în procesul - verbal final s-a estimat o altă obligație suplimentară la bugetul de stat din partea societății de 581.835 lei reprezentând TVA, în loc de 576.426 lei, așa cum fusese menționat inițial, respectiv cu 5.409 lei mai mult și 419.719 lei impozit pe profit față de 2.543.606 lei, cu 2.123.887 lei mai puțin.
In concluzie din ultimul proces - verbal reiese faptul că, față de suma totală inițial estimată de 3.120.032 lei s-a concluzionat în final, obligația fiscală totală de 1.001.554 lei, mai puțin cu 2.118.478 lei.
Constatarea organelor de control cu privire la stabilirea celor două obligații fiscale, nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Suma stabilită drept TVA de plată reprezintă TVA deductibilă și ca atare ea nu a fost compensată cu TVA de rambursat înregistrat de societate la data controlului - 5.608.477 lei - sumă pe care chiar organele de inspecție fiscală o înscriu la pag. 2 din procesul - verbal.
Referitor la impozitul pe profit stabilit inițial la suma de 2.543.606 lei și în final potrivit ultimului proces - verbal la 419.719 lei, s-a menționat faptul că a fost estimat incorect, întrucât nu a ținut cont în calculare de pierderea fiscală din 2011 și modul de recuperare al acesteia.
Pornind de la cheltuielile constatate, ce nu au fost însă coroborate cu veniturile înregistrate de societate și care nu ar fi fost realizate altfel, a condus la stabilirea inițială a unui profit suplimentar neîntemeiat și respectiv a impozitului necuvenit, ce însă în final a fost diminuat cu 2.123.887 lei.
Cât privește motivarea în drept, constatările comisiei de control financiar nu au respectat prevederile art. 141 din Legea nr. 571/2003, privind operațiuni scutite de plata TVA-ului și prevederile art. 134 pct. 2 din Legea nr. 571/2003, respectiv formularea pe care o avea textul la 16.10.2008.
Raportat la cuantumul sumelor reținute în procesul - verbal final de control ca obligații fiscale, rezultă faptul că aplicarea sechestrului asigurator pentru bunuri imobile și mobile în valoare de 48.097.343 lei, raportată la o obligație fiscală de 1.001.554 lei, reprezintă o măsură abuzivă ce încalcă cu mult prevederile art. 5.8 din Ordinul A.N.A.F. nr. 2605/21.10.2010, pentru aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, motiv pentru care s-a solicitat admiterea contestației, cât privește anularea proceselor-verbale de sechestru asupra bunurilor mobile și imobile, nelegal aplicate.
Cât privește motivarea contestației, activitatea de verificare se referă la perioada 01.05.2010 – 28.02.2014, pentru care s-au apreciat cheltuieli în scopul realizării de venituri în valoare de 15.897.543 lei.
Dar, ca temei al sumei componente de 11.864.942 lei se rețin cheltuieli efectuate în perioada anilor: 2008, 2009 și parțial 2010, interval mult anterior datei de începere a perioadei menționata ca verificată.
În acest sens, a menționat faptul ca perioada acestor ani excede și timpului maxim legal de verificare anterioară fiscală și potrivit cu prev. art. 91 (1) și (2) Codul de procedură fiscală, invocă prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale.
Așa cum rezultă din balanța sintetică din 30.04.2010, ziua precedentă datei de începere a perioadei de verificare, la capitolul sold cont 4424 TVA de rambursat, societatea cotnestatoare avea de recuperat suma de 5.235.558,36 lei.
Motivarea făcută în decizie potrivit căreia societatea contestatoare la 21.01.2010 a fost declarată drept contribuabil inactiv, fiind înregistrată în Registrul contribuabilor Ia 21.04.2010, nu corespunde întrutotul realității, pentru următoarele considerente:
Contestatoarei nu i-a fost comunicată până în prezent această decizie de declarare a societății drept contribuabil inactiv, așa cum prevede art. 78" alin.(2) Cod procedură fiscală.
La data de 08.09.2009 a fost înregistrată la Poliția S. 3 București - Serviciul de Investigare a Fraudelor sesizarea Administrației Finanțelor Publice S. 3 împotriva asociatului și administratorul societății noastre Zheng Siyong sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 4 din Legea 241/2005, pe motiv că la 3 invitații făcute la 10.04.2009, 15.06.2009 și 16.07.2009 pentru inspecție fiscală, acesta nu a dat curs, comunicările fiind returnate cu mențiunea destinatar lipsă domiciliu.
Cauza a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria S. 3 București în Dosarul nr._/P/2009.
În luna mai 2010, cu ocazia desfășurării cercetării penale a aflat de la organele de poliție că datorită celor 3 invitații ce au fost returnate, pe lângă sesizarea făcută inițial pentru pretinsa evaziune fiscală, Administrația fiscală ar fi procedat și la înregistrarea societății drept contribuabil inactiv.
În acest sens, pe baza informațiilor verbale obținute de la organele de cercetare penală a făcut cererea înregistrată sub nr._/19.05.2010 prin care a arătat situația că nu din rea voință a refuzat invitațiile la inspecția fiscală, ci pentru faptul că nu a avut cunoștință de comunicarea acestora, a solicitat reactivarea societății, întrucât în mod eronat a fost declarată inactivă.
La această cerere nici până în prezent nu i s-a răspuns.
La organele de cercetare penală, făcând dovada că administratorul nu a avut cunoștință de invitațiile făcute, ele fiind trimise la adresa ce reprezintă sediul social nelucrativ și unde nu locuia nimeni, și nu la punctul de lucru la care societatea funcționează în fapt din . .. 1-10, ., județul Ilfov, așa cum era înregistrat la Oficiul Registrul Comerțului, precum și situația că în toată perioada anterioară societatea a fost supusă controlului mai multor organe de stat, s-a dispus neînceperea urmării penale sub aspectul savarsirii infactiunii reclamate de catre Administratia fiscală.
A invederat ca soluția parchetului comunicată prin rezoluția din 17.02.2011 a rămas definitivă, nefiind atacată.
A susținut că în perioada ulterioară organele de administrație financiară s-au comportat în relațiile cu societatea în mod normal, ca și cu un contribuabil activ.
În acest sens, s-a aratat că i s-a emis certificatul de atribuire număr de ordine A.M.E.F. nr._/27.05.2010, i s-a autorizat cu nr._/02.06.2010 aparatul de marcat electronic fiscal, i s-au primit și înregistrat declarațiile nr. 394 pentru semestrul II anul 2009, 2010, 2011, notificarea privind operațiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal înregistrată sub nr. 111312A/2011 din cadrul Direcției Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
În acest context, respectiv a faptului că nu i s-a comunicat de către Administrația financiară decizia și motivarea acesteia privind declararea societății ca și contribuabil inactiv, că nu i s-a răspuns la cererea depusă imediat ce a aflat pe cale orală de măsura luată și că în raporturile oficiale pe toată perioada până în prezent organele de administrație s-au comportat ca și cu o societate activă, contestatoarea a apreciat că menționarea acesteia în Registrul contribuabilor inactivi a fost abuzivă, întrucât temeiurile au fost infirmate prin rezoluția parchetului și ca atare motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii este nefondată.
În data de 16.04.2015, Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice, prin Direcția Regionala a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei în ceea ce privește capatul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/03.04.2014. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiata.
În motivarea excepției, intimata a aratat că intimata Administrația Sectorului4 a Finanțelor Publice, prin Direcția Regionala a Finanțelor Publice București nu este emitentul Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/03.04.2014.
Pe fondul contestației la executare s-a aratat că aceasta este neîntemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Astfel, s-a aratat ca asa cum rezultat din Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/03.04.2014 emisa de D.G.A.F., urmare controlului efectuat la societatea contestatoare s-au constatat obligații fiscale de plata estimate in cuantum în 3.120.032 lei reprezentând TVA si impozit pe profit.
In temeiul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii mentionata, Administrația Finanțelor Publice S. 4 a emis in calitate de organ de executare silita, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.07.2014.
Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/03.04.2014 a fost emis de către Direcția Generala Antifrauda Fiscala in temeiul dispozițiilor art.129 Cod Procedura Fiscala.
Astfel, s-a precizat că, în speță, condiția esențiala pentru instituirea masurilor asigurătorii este, conform art 129 alin.2 Cod procedura fiscala, existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea crantelor fiscale. Mai mult decât atat, s-a aratat faptul ca dispozițiile art. 129 Cod Procedura Fiscala nu impun organului fiscal obligația de a constata, in prealabil emiterii deciziei de masuri asigurătorii, existenta unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunurilor de la urmărire, ci numai existenta unui pericol in acest sens, întrucât instituirea masurilor asiguratorii are un scop preventiv.
Astfel, in cazul masurilor asigurătorii, criteriul de baza il reprezintă necesitatea aplicării masurilor in scopul prevenirii unei amentintari iminente privind producerea unui prejudiciu, in speța existând posibilitatea ca obligațiile fiscale stabilite in sarcina debitorului sa nu mai poate fi recuperate, creandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat consolidat.
In consecința dispozițiile art. 129 Cod Procedura Fiscala, reglementează posibilitatea organului fiscal, ca atunci cand constata ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, sa dispună instituirea unor masuri asigurătorii, pentru a se preintampina producerea unui prejudiciu.
Prin urmare, susținerea contestatorului in sensul ca masura de instituire a masurilor asigurătorii este nejustificata, este vădit neîntemeiata, cu atat mai mult cu cat asa cum se poate observa, suma creanței estimate de plata urmare controlului efectuat, avand un cuantum considerabil.
În susținerea apărării, intimata a invocat dispozițiile art.2.1., art.2.1.1, art.5.1. din Ordinul nr.2605/2010 privind procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, s-a aratat ca in conformitate cu dispozițiile normative invocate coroborate cu dispozițiile art 129 Cod Procedura fiscala și în temeiul Deciziei de instituire a masurilor asiguratoru nr_/15.10.2014 a fost emis în conformitate cu dispozițiile art 129 alin 2 Cod Procedura fiscala, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.04.2014 de A.F.P. S. 4, în calitate de organ de executare competent în raport de disp. art.136 alin.5 C.pr.fiscala, având in vedere ca bunurile imobile ale societatii debitoare se afla în raza sectorului 4.
În drept, intimata a invocat dispozițiile C.pr.fiscala și Ordinul nr.2605/2010.
În data de 21.04.2015, intimata Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiata.
În apărare, referitor la capatul de cerere privind anularea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii nr._/03.04._ de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Fenerala Antifrauda Fiscala București, intimata Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, a arătat că acest act administrativ de executare s-a dispus ca urmare a faptului ca la data de 27.01.2011, contestatoarea S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L a fost verificata fiind declarata contribuabil inactiv in registrul contribuabililor inactivi, inregistrarea efectuandu-se la data de 21.04.2010. S-a constatat faptul ca in activitatea desfasurata, repectiv de închiriere si subinchiriere a bunurilor imobile proprii sau închiriate de la alte societati in perioada 01.01._14, a fost inregistrata in mod ilegal taxa pe valoarea adaugata deductibila in valoare totala de 576.426 lei si cheltuieli deductibile in valoare totala de 4.032.601 lei.
De asemenea, s-a stabilit ca in perioada 01.05._14 societatea contestatoare nu a beneficiat de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata aferente achizițiilor efectuate, creindu-se astfel un prejudiciu estimat adus bugetului de stat in valoare de 2.543.606 lei impozit pe profit si 576.426 lei taxa pe valoarea adaugata.
In conformitate cu dispozițiile prevăzute in Ordinul nr. 2605/2010, completat de Ordinul nr. 1296/2014 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, pct.2.1.1 „măsurile asigurătorii dispuse vor fi duse la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control”.
Cu privire la masurile asigurătorii contestate, s-au menționat dispozițiile art. 129 alin. 1-5 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
S-a precizat ca măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal sub forma sechestrului asigurătoriu, precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silita, care se aplică in mod corespunzător.
Potrivit Normelor de aplicare a Codului de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire de îndată de către organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile și sau imobile, aflate in proprietatea societarii verificate, respectiv S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L, precum și a veniturilor urmăririle, potrivit legii. Odată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, organul de executare comunică debitorului decizia emisă de organul care a dispus instituirea măsurilor asigurătorii ori, după caz, copia certificată a actului prin care instanța judecătorească sau alte organe competente au dispus măsuri asigurătorii. Despre ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va înștiința instanța judecătorească, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste măsuri.
Măsurile asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma sechestrului asigurător sau a popririi asigurătorii asupra veniturilor debitorului. In aceste condiții, măsurile asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, „rămân valabile pe toată perioada executării silite” și, mai mult, “odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență. în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii”.
Această viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat, iar finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.
Astfel ca, se poate observa ca masurile asigurătorii dispuse împotriva contestatoarei S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L au fost instituite cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin 2 coroborate cu art. 142 pct.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
In acest context valorificarea bunurilor si veniturilor proprietatea debitorului se efecueaza numai in masura realizarii creanțelor fiscale si a cheltuielilor de executare, masurile de executare fiind folosite succesiv sau concomitent.
S-a precizat ca organele fiscale prin sechestrul asigurator instituit contestatoarei S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L, au urmărit protejarea dreptului de creanța.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin 2 din O.G. nr. 92 / 2003 privind Codul de proceduri fiscală, republicat, cu modificările si completările ulterioare „ (...) măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fiiră îndeplinirea altor formalități.”
S-a menționat faptul ca scopul instituirii măsurii asigurătorii asupra bunurilor contestatoarei S C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L este tocmai protejarea dreptului de creanță în raport cu alți creditori, iar după individualizarea creanței datorate într-un titlu, urmând să procedeze conform dispozițiilor Codului de procedura fiscală.
A menționat ca in conformitate cu dispozițiile art. 142 Cod procedură fiscală care instituie o ordine a executării silite și care arată că, în primul rând, trebuie sechestrate bunurile mobile sau imobile care nu sunt folosite direct în activitatea care constituie principala sursă de venit a contestatoarei si abia in lipsa unor astfel de bunuri sa se treaca la indisponibilizarea bunurilor folosite în activitatea ce constituie sursa de venit.
Intimata apreciaza ca masura a fost instituita cu respectarea disp. Art.142 pct.1 coroborate cu art.129 alin.3 și urm. C.pr.fiscala. Valorificarea bunurilor si veniturilor proprietatea contestatoarei se efectueaza numai în masura necesara realizarii creanțelor fiscale si a cheltuielilor de executare, masurile de executare silita fiind folosite succesiv si concomitent.
S-a menționat faptul ca actul de executare atacat, respectiv decizia de instituire a masuririlor asiguratorii nr._/03.04.2014 emise de ANAF - Direcția Generala Antifraudă Fiscala, Direcția Regionala Antifraudă Fiscală, ca parte în raportul juridic obligațional dedus judecății, a fost întocmit ca urmare a controlului care a avut ca obiectiv verificarea realitatii și legalitatii tranzactiilor comerciale desfasurate de catre societatea contestatoare.
Condiția esențiala pentru instituirea masurilor asiguratorii este, conform art.129 alin.2 Cod Procedura Fiscala, existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, să își ascunda ori să risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea creantelor fiscale.
Mai mult decât atat, s-a aratam faptul, în speță, creanța fiscala estimata in sarcina coatestatoarei are un cuantum apreciabil, iar dispozițiile art. 129 Cod Procedura Fiscala nu impun organului fiscal obligația de a constata, în prealabil emiterii deciziei de masuri asiguratorii, existenta unor operațiuni concrete de sustragere sau ascundere a bunurilor de la urmarire, ci numai existenta unui pericol în acest sens, întrucât instituirea masurilor asigurătorii are un scop preventiv.
S-a învederat faptul ca, in cazul masurilor asiguratorii, criteriul de baza il reprezinta necesitatea aplicarii masurilor in scopul prevenirii unei amentintari iminente privind producerea unui prejudiciu, in speta existând posibilitatea ca obligațiile friscale stabilite în sarcina contestatoarei sa nu mai poate fi recuperate, creând-se astfel un prejudiciu bugetului de stat consolidat.
A susținut ca premisele unei atitudini culpabile a debitoarei s-au creat tocmai prin modul de derulare a operațiunilor comerciale, astfel cum sun descrise in cuprinsul deciziei.
Dupa cum s-a aratat, la acea data, inspectorii din cadrul Direcție Generate Antifrauda Fiscala erau în drept să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea si frauda fiscala, sa stabileasca implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedura fiscala, sa ia masuri asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărite, să ascundă averea ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală.
S-a învederat faptul că decizia contestata a fost dispusă în calitate de organ de executare competent, cu respectarea normelor juridice în materie, astfel că nu exista motive de nulitate absolută sau relativă a acestui înscris, neputându-se da curs solicitarii partii adverse de anulare a acesteia.
A aratat că aprecierea pericolului nu este insa subiectiva, ci trebuie justificata prin raportare la continutul declarațiilor fiscale, precum si a situatiei financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali si al asociatilor, respectiv de modul de declarare si de plata.
A precizat că în cuprinsul referatului justificativ al masurilor asigurătorii organele de inspectie fiscala au recomandat ca modalitatea de aducere la îndeplinire a masurilor asigurătorii sa se realizeze prin sechestru asigurator asa cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. 2 din O.O. nr 92/2003.
S-a mai aratat că prin emiterea de către organele fiscale a deciziei contestate se urmărește încasarea prin executarea silita a obligațiilor datorate de contestatoare bugetului de stal, respectiv recuperarea sumei datorate de contestatoare.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri.
În data de 27.04.2015, 14.05.2015 și 18.05.2015, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a înaintat la dosar, în copie, dosarul de executare (f.70-88, 125-144, 151-169).
În data de 13 mai 2015, intimata Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice, prin D.G.R.F.P. București, a depus actele ce au stat la baza emiterii procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile imobile nr._/18.07.2014 (f.107-123).
În data de 15 mai 2015, contestatoare a formulat raspuns la întâmpinare, prin care a mai aratat că, în speță, cuantumul masurilor asiguratorii nu pot se pot dispune decat în limita a 150% din valoarea creanței estimate și numai cu respectarea ordinii stabilite prin punctul 5.8. din Ordinul ANAF nr.2605/2010.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând prioritar, în baza art. 248 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în cauză, excepție de fond, peremptorie și absolută, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuala pasivă presupune existența unei identități între persoana paratului si cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, verificarea legalității fiecărui act de executare se poate realiza doar în contradictoriu cu emitentul acestuia.
Motiv pentru care, vazand că intimata A.N.A.F. - Direcția regionala antifraudă fiscală București nu a emis adresa de înființare a popririi, instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de aceasta intimata, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anulare adresa de înființare a popririi.
Având în vedere faptul că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/03.04.2014, precum și procesele verbale de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile (ce fac obiectul prezentei contestații la executare astfel cum a fost modificata și precizată), nu au fost emise de intimata Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice si va respinge contestația la executare formulata impotriva intimatei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Ținând seama de faptul că Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/03.04.2014 a fost emisa de Direcția Generala Antifraudă Fiscala – Direcția Regionala Antifrauda Fiscala București, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, cat privește cererea de anularea a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, urmare a controlului efectuat la societatea contestatoare S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT EXPORT S.R.L., prin Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/03.04.2014 emisa de Direcția Generala Antifraudă Fiscala – Direcția Regionala Antifrauda Fiscala București, s-au constatat obligații fiscale de plata estimate in cuantum în 3.120.032 lei reprezentând TVA si impozit pe profit. De asemenea, întrucat au existat elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, sa-și ascunda ori să-și risipeasca patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea s-a apreciat că este necesară dispunerea de măsuri asigurătorii (f.71-76).
În temeiul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a emis in calitate de organ de executare silita, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 1267/11.04.2014, prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale debitorului individualizate enumerate la fila 77-87 (prețul integral de vanzare al activului teren și constructii este echivalentul în lei al sumei de 12.000.000 Euro, la care se adaugă TVA).
In temeiul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, Administrația Finanțelor Publice S. 4 a emis in calitate de organ de executare silita, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.07.2014, prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile: teren intravilan în suprafață de 9.755 m.p. situat în București S. 4, .. 353, . P28/2, nr. cadastral 9020, intabulat în CF cu nr._ sector 4 (prețul vânzării fiind de 360.935 euro) și terenul intravilan în suprafață de 9.111 m.p. situat în București S. 4, .. 351, . 29, nr. cadastral 8999, intabulat în CF cu nr._ sector 4 (dobândit cu suma de 337.107 euro) (fila 35 ds asociat).
Analizând legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate, prin prisma motivelor formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține că actul cuprinde mențiunile prevăzute de art.129 raportat la art.43 alin.2 din Codul de procedură fiscală, și anume: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data la care își produce efectele, datele de identificarea ale contribuabilului, obiectul actului administrativ fiscal, nivelul estimat al creanței fiscale, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului organului fiscal, numele și prenumele persoanelor împuternicite ale organului fiscal care au întocmit actul sus-menționat, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul și organul la care se depune contestația, conform art.172 din OG nr.92/2003, precum și mențiuni privind audierea contribuabilului.
În legătură cu motivarea în fapt a măsurii luate, instanța reține că organul emitent a menționat că măsura se justifică prin prisma faptului că în speță există pericolul ca debitorul să se sustragă, să ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale.
Măsura de instituire a măsurilor asigurătorii a fost luată înainte de emiterea titlului de creanță, în condițiile art.129 alin.3 C.pr.fiscală.
Având în vedere faptul că prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/03 aprilie 2014 nu s-a stabilit și individualizat suma datorată de către contestatoare la bugetul statului, instanța nu poate reține argumentele contestatoarei în sensul că această decizie reprezintă un titlu de creanță sau că prin acest act s-a stabilit prejudiciul adus statului.
În ceea ce privește temeinicia Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/03 aprilie 2014, instanța reține faptul că această decizie a fost luată în mod justificat, întrucât în speță există premisele ca societatea contestatoare să-și sustragă patrimoniul de la executarea fiscală, periclitând astfel colectarea creanțelor fiscale estimate în valoare totală de 3.120.032 lei, constând în impozit pe profit și TVA.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere forma de constituire a societății comerciale, respectiv societate cu raspundere limita cu asociat unic, care este și administratorul acesteia, capitalul social subscris și vărsat în cuantum de 22.450 lei, nivelul foarte ridicat al sumelor estimate a fi datorate la bugetul general consolidat, natura faptelor imputate petentei (relații contractuale desfășurate în timp ce societatea era declarată contribuabil inactiv), faptul că societatea nu își desfășoară activitatea și nu poate fi identificata la sediul social sau la domiciliul fiscal.
De asemenea, instanța a ținut cont de faptul că reprezentantul legal al petentei (administratorul Zheng Siyong) este cetățean străin ce a fost declarat ca persoană indizerabilă pentru considerente de securitate națională pentru o perioada de 10 ani, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.7228/20.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a, ramasă irevocabilă prin respingerea recursului.
În legătură cu argumentele contestatoarei referitoare la starea acesteia, ținând seama de cuprinsul cererii introductive, reiese că în data de 21.04.2010 contestatoarea a fost declarată contribuabil inactiv.
Prin urmare, conform art.3 din Ordinul ANAF nr.575/2006 (în vigoare până la data de 18 iulie 2014 cand a fost abrogat prin Ordinul nr.1847/2014), de la data declarării ca inactiv, contestatoarea nu mai avea dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special, documentele fiscale emise cu încălcarea interdicției neproducând efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Pe de altă parte, în baza art.2 alin.1 din Ordinul ANAF nr.575/2006, pe perioada în care este declarat inactiv contribuabilului îi sunt aplicabile procedurile de administrare fiscală referitoare la gestiunea, controlul si colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Acesta a fost temeiul de drept ce a stat la baza înregistrării cererilor adresate organului fiscal.
Contestatoarea nu a făcut dovada că în perioada 21.04.2010 – 23.04.2014 a facut parte din categoria contribuabililor reactivați.
De altfel, sub aspectul soluționării cererii de reactivare din 19.05.2010, prin cererea adiționala din 26 februarie 2015, contestatoarea a confirmat că „la această cerere nici până în prezent nu ni s-a răspuns”. Prin urmare, nu corespunde adevărului susținerea în sensul că societatea nu a cunoscut faptul că este înregistrata ca societate inactivă.
Cât privește nelegalitatea ordinului prin care contestatoarea a fost declarată contribuabil inactiv, aceasta nelegalitate poate fi constatată de instanța de judecată, iar nu prin rezoluția organelor de cercetare penală.
De altfel, în speță, prin rezoluția din 17.02.2011 data în dosarul nr._/P/2009, P. de pe langa Judecătoria Sectorului 3 București a dispus neînceperea urmării penale față de C. Tudorița sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.4 din Legea nr.241/2005, fără a se stabili ceva în legătură cu petenta din prezenta cauză.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor art.781 alin.2 din O.G. nr.92/2003, se observă că acest articol este inaplicabil în cauză, întrucat acesta fost introdus în Codul de procedură fiscală după aproximativ un an de la data cand societatea a fost declarata contibuabil inactiv.
Instanța nu va analiza argumentele contestatoarei referitoare la fondul raporturilor juridice de drept fiscal, inclusiv prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, întrucat în cursul contestației la executare formulată împotria deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii instanța verifica existenta pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar nu modul de stabilire a creanței fiscale, care, de regulă, se stabilește după finalizarea controlului de către organele fiscale, prin emiterea titlului de creanță.
D. pentru care, fiind respectate prevederile art.129 alin.(2) – (4) din O.G. nr.92/2003, instanța va respinge contestația la executare formulată împotiva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, ca neîntemeiata.
Având în vedere faptul că procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr. 1267/11.04.2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a fost comunicat contestatoarei în data de 11.04.2014 (f.77), raportat la data depunerii cererii adiționale prin care contestatoarea a solicitat anularea proceselor-verbale prin care s-a aplicat sechestru asigurator pe bunurile imobile ale debitoarei, și anume 11.08.2014, în baza art.173 din OG nr.92/2003, instanța apreciază că petenta este decăzută din dreptul de a formula contestație la executare împotriva acestui act de executare, întrucat s-a împlinit termenul legal de 15 zile de la comunicarea actului.
Motiv pentru care instanța va respinge capatul de cerere având ca obiect anularea procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.1267/11.04.2014 emis de Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, ca fiind tardiv formulat.
Cât privește procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.04.2014 intocmit de Direcția Generala Regioanala a Finanțelor Publice București – Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, instanța apreciază că acest act de executare a fost întocmit în mod nelegal, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.142 alin.1 din O.G. nr.92/2003, „executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare”.
Conform pct. 5.8 din Anexa nr.1 la Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite.
Așadar, ținând seama de faptul că obligația fiscală a fost estimată la suma de 3.120.032 lei, raportat la mențiunea „prețul integral de vanzare al activului teren și construcții este echivalentul în lei a sumei de 12.000.000 Euro, la care se adaugă TVA” ce a fost inserata în cuprinsul Procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.1267/11.04.2014, instanța apreciază că organul de executare nu era îndreptățit să instituie sechestru asigurător și asupra terenurilor indicate în Procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile_/18.07.2014 (teren intravilan în suprafață de 9.755 m.p. situat în București S. 4, .. 353, . P28/2, nr. cadastral 9020, intabulat în CF cu nr._ sector 4 (prețul vânzării fiind de 360.935 euro) și terenul intravilan în suprafață de 9.111 m.p. situat în București S. 4, .. 351, . 8999, intabulat în CF cu nr._ sector 4 (dobândit cu suma de 337.107 euro).
Astfel, vazand că intimata Administrația S. 4 a Finanțelor Publice a nesocotit dispozițiile art.142 alin.1 din O.G. nr.92/2003 și pct. 5.8 din Anexa nr.1 la Ordinul A.N.A.F. nr. 2605/2010, în baza art.174 din O.G. nr.92/2003, instanța va anula procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.07.2014 emis de Administrația S. 4 a Finanțelor Publice.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de intimata A.N.A.F. - Direcția regionala antifraudă fiscală București, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anulare adresa de înființare a popririi.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice.
Respinge contestația la executare formulata impotriva intimatei Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 156, S. 2, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, cat privește cererea de anularea a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrată sub nr._/03.04.2014.
Respinge contestația la executare formulata în contradictoriu cu intimata Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrată sub nr._/03.04.2014, ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Admite în parte contestația la executare privind pe contestator S.C. S. L. INTERNATIONAL IMPORT - EXPORT S.R.L cu sediul în . .. 1-10, ., județ ILFOV, cu sediul ales în Targoviște, ., ., ., jud. Dambovița, la avocat C. S. L. și intimat ADMINISTRAȚIA S. 4 A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentant Direcția Generala Regioanala a Finațelor Publice București, cu sediul în București, ., nr. 7, sector 4.
Anulează procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr._/18.07.2014 emis de Administrația S. 4 a Finanțelor Publice.
Respinge capatul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrată sub nr._/03.04.2014 emisa de intimata A.N.A.F. - Direcția Generala Antifraudă Fiscala, Direcția regionala antifraudă fiscală București, cu sediul în sector 5, ., ca neîntemeiat.
Respinge capatul de cerere având ca obiect anularea procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile nr.1267/11.04.2014 emis de Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, cu sediul în București, .. 10, sector 3, ca fiind tardiv formulat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.07.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
7 ex./13.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
