Contestaţie la executare. Sentința nr. 6697/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6697/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 6697/2015
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6697
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
Grefier Ș. E.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata . având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.04.2015, data de 08.04.2015 și data de 14.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la data de 05.12.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S.( fosta A.) a formulat în contradictoriu cu intimata ., contestație la executare prin care a solicitat anularea somației nr. 151/11.11.2014, a încheierii din 07.11.2014 privind încuviințarea executării silite, a încheierii din 11.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, întoarcerea executării, în situația admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare contestate.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, referitor la suspendarea executării silite că executarea silită începută este nelegală și va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS și implicit și Statului Român. În ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc a procedat în mod nelegal, respingând cererea de încuviințare a executării silite a MFP. S-a menționat că obligația de plată a sumei din titlul executoriu incumbă Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nu AAAS. Contestatoarea a precizat că de principiu creditorul se poate îndrepta împotriva debitorului care este mai solvabil și este de notorietate că AAAS nu mai poate face plăți voluntare, fiind insolvabilă. În ceea ce privește încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din 11.11.2014, contestatoarea a susținut că este nelegală, având în vedere că onorariul maxim al executorului judecătoresc nu trebuie să includă și TVA, trebuie să se refere la creanța din titlu și nu la creanța actualizată, iar cheltuielile în cuantum de 679,84 lei nu se justifică.
În drept, au fost invocate disp. art. 696-697, art. 711 C., art. 718, 719 C., art. 722 C...
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., contestatoarea a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.12.2014, intimata . a invocat excepția tardivității contestației privind cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 11.11.2014 și a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a invocat excepția neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a contestației la executare, având în vedere că în speță contestatoarea poate invoca nelegalitatea executării și a actelor de executare întocmite față de aceasta și nu față de chematul în garanție, iar cu ocazia soluționării dosarului nr._/3/2010 nu a invocat lipsa calității procesuale pasive. S-a menționat că sub aspectul reactualizării debitului în sumă de 95.523,49 lei cu coeficientul de inflație începând cu data de 11.09.2009, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, obligațiile sunt cuprinse în titlul executoriu și nelegalitatea creanței nu poate fi invocată prin contestația la executare. Referitor la excepția tardivității contestației privind cheltuielile de executare, intimata a precizat că termenul de 5 zile curge de la data comunicării încheierii și nu de la data când debitorul înțelege să-și înregistreze în evidențe actul de executare. S-a arătat că nici pe fond motivele invocate nu sunt întemeiate deoarece cheltuielile de executare respectă întocmai prevederile art. 669 C. și ale art. 39 din Legea nr. 188/2000. Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a susținut că lipsesc motivele temeinice în raport de care instanța poate suspenda executarea silită.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate disp. 205 C.proc. civ..
La solicitarea instanței, B. M. D. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 151/2014.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/26.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, Tribunalul București, Secția a VI a civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, a obligat pârâta A. să plătească reclamantei . cu titlu de despăgubiri, suma de 95.523,49 lei, actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de 11.09.2009 și data plății, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3521,46 lei reprezentând taxa de timbru aferentă pretențiilor admise și 5 lei reprezentând timbru judiciar, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AAAS a STATULUI ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, a obligat chematul în garanție STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească pârâtei A. suma de 95.523,49 lei.
Prin decizia civilă nr. 266/12.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2010, s-a admis apelul declarat de apelantul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANELOR împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI a comercială în dosarul nr._/3/2010, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-au respins apelurile formulate de apelantele . și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.
Prin decizia civilă nr. 1934/29.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, ÎCCJ, Secția a II a civilă, a admis recursul declarat de pârâta AAAS împotriva deciziei nr. 266 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a VI a civilă, a modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr._/2012 din 26 septembrie 012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI a civilă și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
La data de 07.11.2014, creditoarea intimată s-a adresat cu o cerere către B. D. M. (f.48), solicitând punerea în executare a dispozițiilor titlului executoriu menționat, pentru recuperarea sumelor din titlul executoriu, formându-se dosarul de executare nr. 151/2014.
La data de 07.11.2014, B. M. D. a admis cererea de executare silită formulată de creditoarea . (f. 68), a încuviințat executarea silită a creanței în sumă de 95.523,49 lei, actualizată cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de 11.09.2009 și data plății, cu titlu de despăgubire, a încuviințat executarea silită a creanței în sumă de 3521,46 lei ce reprezintă taxa de timbru aferentă pretențiilor admise și 5 lei timbru judiciar împotriva debitoarei AAAS plus cheltuieli de executare, în baza titlurilor executorii menționate mai sus, în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare și a respins cererea de încuviințare a executării silite împotriva chematei în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
La data de 11.11.2014, B. M. D. a emis încheierea prin care a procedat la actualizarea sumei de 95 532,49 lei pe perioada septembrie 2009-octombrie 2014, cu un indice al prețurilor de consum de 121,71 % rezultând în urma calculului suma de 20.740,10 lei, la actualizarea sumei de 3525,46 lei, pe perioada septembrie 2012-octombrie 2014, cu un indice al prețurilor de consum de 103,65 %, rezultând în urma calculului suma de 128,67 lei și a stabilit suma de 8738,92 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin somația nr. 151 /2014 emisă de B. M. D. a fost somată contestatoarea să plătească creditoarei intimate suma de 128.665,64 lei din care 119.926,72 lei reprezintă debit, actualizat și 8738,92 lei reprezintă cheltuieli de executare conform încheierii din 11.11.2014 a B. M. D..
Potrivit art. 711 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare invocată de intimată împotriva încheierii din 11.11.2014 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 714 alin. 2 C.pr.civ., contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazul în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.
Având în vedere că încheierea din 11.11.2014 s-a comunicat contestatoarei în data de 24.11.2014 (f. 7), iar contestația la executare s-a formulat la data de 02.12.2014 (f. 26), se constată că termenul de 15 zile prevăzut de lege a fost respectat.
Prin urmare, instanța va respinge excepția tardivității invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța reține următoarele:
Critica contestatoarei în sensul că executorul judecătoresc a procedat nelegal respingând cererea de încuviințare a executării formulată de creditoarea . împotriva chematului în garanție STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este apreciată de către instanță, ca neîntemeiată.
Instanța are în vedere că cererea de executare silită este formulată de intimata ., iar conform titlului executoriu, obligația de plată față de intimata . este în sarcina contestatoarei A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. ( fosta A.) și nu în sarcina STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Deși în titlul executoriu este stabilită o obligație de plată și în sarcina STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, instanța constată că acest raport obligațional este între A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. (fosta A.) și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, neexistând o obligație de plată a STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE către intimata ..
Nici critica contestatoarei cu privire la nelegalitatea încheierii din data de 11.11.2014 nu este apreciată ca instanță ca întemeiată.
Potrivit art. 669 alin. 2 C.p.c., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. A.. 3 al aceluiași articol prevede că sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. (6) P. sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
Din verificarea onorariului aferent activității de executare silită calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr.2250/2006 și disp. Legii nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Nici critica contestatoarei în sensul că onorariul executorului judecătoresc nu se calculează la valoarea debitului actualizat, ci la valoarea debitului din titlu nu este apreciată de către instanță ca întemeiată întrucât în speță onorariul s-a calculat conform titlului executoriu care prevede actualizarea creanței cu indicele de inflație, iar dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 prevăd că onorariul executorului judecătoresc se calculează prin raportare la creanță, or creanța reprezintă suma care se execută efectiv, adică în speță debitul actualizat.
Referitor la restul cheltuielilor de executare în sumă de 679,84 lei, instanța apreciază că acestea au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 C.p.c., considerând că este rezonabilă suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlul de cheltuieli de executare, sumă în care trebuie incluse costurile legate de: taxe de timbru, înregistrare dosar, formare dosar, taxe poștale, arhivare dosar, etc.
Susținerea contestatoarei în sensul că societatea creditoare ar trebuie să se îndrepte împotriva debitorului mai solvabil este lipsită de orice suport atât timp potrivit titlului executoriu pus în executare silită față de intimată sigurul debitor este contestatoarea.
Nici critica contestatoarei cu privire la starea de insolvabilitate invocată nu este un motiv de anulare a executării declanșată împotriva sa.
Art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Art.6 din Conventie, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a da curs hotarârilor judecatoresti irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane care a obtinut o creanta împotriva statului sa initieze procedura executarii silite pentru satisfacerea creantei sale.
În consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
D. fiind cele prezentate, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
P. considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveste cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că potrivit art. 722 C.p.c., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea sittuației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Având în vedere că nu s-a constatat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare și în mod legal s-a dispus executarea sumei din titlul executoriu, instanța constată constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 722 C.p.c. și urm..
D. urmare, instanța va respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, ca neîntemeiat.
În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 C. proc. civ., instanța constată că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Față de principiul disponibilității, instanța va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în sector 1, București, . Ș., nr. 50 în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în G., .. 119, județul V., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
P. judecător aflat în CO
semnează Președintele Instanței
Red. R.B.E./Tehn. RBE/ Ș.E.I./4ex/07.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6787/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6716/2015. Judecătoria... → |
|---|
