Contestaţie la executare. Sentința nr. 6682/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6682/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 6682/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6682/2015
Ședința publică de la 14.04.2015
Instanta constituita din:
Președinte A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI și pe intimata D. A. M., având ca obiect contestație la executare SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.03.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015, 07.04.2015, 14.04.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2014, sub nr._, contestatoarea Agenția D. Statului a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatat D. A. M., solicitând instanței anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 28.10.2014 emisă în dosarul de executare nr. 1406/2014 al B.E.J.A. D. și D. iar în subsidiar diminuarea onorariului executorului judecătoresc; anularea încheierii de actualizare a debitului din aceeași dată iar în subsidiar recalcularea debitului; suspendarea executării silite.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că între cele două părți în litigiu există debite reciproce, motiv pentru care intervine compensarea de drept, astfel încât obligația A.D.S. nu subzistă în întregime. Față de această situație, în mod evident atât actualizarea debitului cât și cheltuielile de executare au fost greșit calculate, fără a se avea în vedere reducerea creanței ca urmare a compensației. Au mai fost invocate disp. Legii 356/2013 ce reglementează eșalonarea procentuală a sumelor acordate prin hotărâri judecătorești precum și Ordinul 2550/C/2006.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 711-718 C.proc.civ, Legea 188/200, O.U.G. 92/2012, Legea 356/2013 iar în probațiune, la solicitarea instanței, la data de 11.12.2014, au fost anexate înscrisuri.
La data de 20.01.2015 intimata a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării silite iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că dispozițiile Legii 356/2013 nu se aplică titlurilor executorii pronunțate în 2014 iar cu privire la compensare, s-a arătat că debitoarea contestatoare a contestat această sumă în dosarul nr._/299/2014, în cadrul căruia solicită returnarea întrucât aceasta este o plată nelegală. Mai mult, această sumă a fost achitată prin compensare cu sume cuprinse într-o altă sentință, în cursul lunii decembrie 2014. În ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C.proc.civ.
La data de 05.02.2015 numita A&S INTERNATIONAL 2000 S.R.L. a formulat cerere de intervenție întemeiată pe disp. art. 61 al. 3 și art. 63 C.proc.civ, solicitând admiterea contestației la executare și admiterea cererii de intervenție. S-a arătat că în materia fondului funciar toate acțiunile sunt suspendate de drept de la data intrării în vigoare a disp. Legii 165/2013, motiv pentru care apreciază că instanța este datoare să suspende inclusiv executarea silită demarată de creditoare.
La solicitarea instanței, la data de 09.03.2015, B.E.J.A. D. și D. a depus la dosar copii conforme cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 1406/2014 – f. 73-101.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr._/299/2015 contestatoarea a solicitat anularea somației din data de 28.10.2014 emisă în dosarul nr. 1406/2014, a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 18.09.2014. Motivele contestației la executare sunt identice cu cele invocate în prezenta cauză. De asmenea, la data de 20.11.2014 contestatoarea a solicitat și anularea popririi înființată în dosarul nr. 1406/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.02.2015 în dosarul nr._/299/2015 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului la prezentul dosar.
La termenul de judecată din data de 24.03.2014 instanța a constatat existența conexității între cele două dosare și a încuviințat părților proba cu înscrisurile anexate dosarului, în conformitate cu disp. art. 255 rap la art. 258 C.proc.civ.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1514 din 24.04.2014, Tribunalul Ilfov a obligat Agenția D. Statului să plătească intimatei suma de 8976 lei, reprezentând echivalentul a 6 salarii minime brute pe instituție, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, începând cu data de 10.06.2014 și reprezintă titlu executoriu încă de la data pronunțării.
Deoarece A.D.S. nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin Sentința civilă nr.1514 din 24.04.2014, la data de 10.09.2014, creditoarea-intimată s-a adresat cu o cerere către B.E.J.A. D. și D., solicitând executarea silită a sumei de 8976 lei actualizată cu rata inflației și a cheltuielilor de executare ce se vor efectua.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din 18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014.
Prin încheierea din 28.10.2014, executorul judecătoresc a actualizat creanța din cuprinsul titlului executoriu cu rata inflației, rezultând suma de 9806,28 lei cu titlu de creanța actualizată. De asemenea prin încheierea din 28.10.2014 executorul a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 1488,88 lei.
Prin somația din 28.10.2014, comunicată la data de 30.10.2014, contestatoarea a fost somată ca în 5 zile să se conformeze obligației prevăzute în titlul executoriu și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Prin Adresa din 10.11.2014 comunicată terțului poprit Trezoreria Sectorului 1, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei până la concurența sumei menționate în somație – 11.295,16 lei, fiind virate în contul executorului judecătoresc sumele de 15.380,72 lei, 2.189.669,44 lei și 6.586,87 lei și 6.625,14 lei.
Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale. Actele de executare contestate de debitoarea A.D.S. sunt somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de actualizare a debitului – întocmite la 28.10.2014, încheierea de încuviințare din 18.09.2015 și adresa de înființare a popririi din 10.11.2014. Motivele invocate de contestatoare sunt aceleași, pentru toate actele de executare.
În ceea ce privește primul motiv, referitor la incidența disp. O.U.G. 92/2012 și ale Legii 356/2013 privind eșalonarea procentuală a sumelor acordate prin hotărârile judecătorești, se reține că în conformitate cu disp. art. 46 al. 1 din Legea 356/2013 ”În anul 2014, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul „Cheltuieli de personal“, în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale”.
Totodată, potrivit art. XI al. 1 din O.U.G. 92/2012, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2013, se realizează eșalonat. De altfel, toate celelalte acte normative prevăzute de art. 46 precitat se referă la titluri devenite executorii până în decembrie 2013.
Prin urmare, legea bugetului de stat nr. 356/2013 nu face altceva decât să prevadă că modalitatea de executare aplicabilă în 2014 titlurilor devenite executorii până în decembrie 2013 se va realiza în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale. Pe cale de consecință, actele normative invocate de către contestatoare nu sunt aplicabile prezentei spețe, de vreme ce titlu executoriu ce face obiectul executării silite a fost pronunțat în 2014 și prin urmare nu intră sub incidența O.U.G. 92/2012 invocată de debitoare.
În ceea ce privește compensația legală invocată, astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. 30.262/03.02.2015, la data de 19.09.2012 contestatoarea a achitat intimatei suma de 1117 lei, în baza sentinței civile nr. 3972/2012. Această sentință a fost modificată în tot prin deciziei Curții de Apel, în sensul respingerii acțiunii. Urmare a acestei decizii, contestatoarea din prezenta cauză a înregistrat dosarul nr._/299/2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, solicitând întoarcerea executării silite. Față de aceste aspecte, având în vedere că suma achitată a fost solicitată pe calea întoarcerii executării silite, ca urmare a desființării titlului executoriu, instanța apreciază că nu se impune compensarea celor două creanțe întrucât caracterul datorat sau nedatorat al sumei 1117 lei urmează a fi stabilit în dosarul având ca obiect întoarcerea executării silite. Numai după pronunțarea instanței de executare, creanța contestatoarei va dobândi un caracter cert, lichid și exigibil.
Analizând susținerile formulate de contestatoare referitor la legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, instanța stabilește că în conformitate cu art. 669 Cod procedură civilă, debitorul, inclusiv instituția publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
Somația adresată contestatoarei, prin executorul judecătoresc, reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată, în cauză, contrar susținerilor debitoarei, că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000.
La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii T.V.A.-ului, impozit indirect ce este suportat potrivit art. 125 și următoarele Cod fiscal de destinatarul final, respectiv de creditorul care beneficiază de serviciile executorului judecătoresc. Debitorul este obligat a rambursa și aceste cheltuieli de executare creditorului, nefiind incluse în onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul judecătoresc este cel care colectează impozitul indirect, pe când titularul obligației fiscale este creditorul. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită în cuantum maxim impus de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoare.
De asemenea instanța apreciază că despăgubirea a fost în mod corect actualizată de către executorul judecătoresc, cu respectarea indicelui publicat de Institutul Național de S., în conformitate cu H.G. 1120/2006 și cu dispozițiile titlului executoriu.
De altfel, contestatoarea nu a solicitat anularea actelor de executare pentru alte motive decât compensația și incidența O.U.G. 92/2012, mai sus analizate. Având în vedere că instanța a înlăturat cele două motive de contestație ca neîntemeiate, dând eficientă juridică considerentelor anterioare și constatând că nu s-a dovedit existența niciunui motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare. Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, se reține că aceasta nu are nicio legătură cu prezenta cauză, cu actele de executare sau cu intimata, titlul executoriu privind drepturi bănești compensatorii ca urmare a restructurări, nicidecum un titlu emis în materia fondului funciar.
Față de soluționarea contestației la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea privind pe contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în sector 1, București, .. 43 și pe intimata D. A. M. cu domiciliul în ., ., jud Ilfov.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes accesoriu.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 14.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 30.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6710/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
