Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 25263/2015
document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii A. R. S.R.L., T. M. S.R.L., T. G. S.R.L. și pe intimatul P. M. L., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.12.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2015 sub nr._, contestatoarele A. R. S.R.L., T. M. S.R.L., T. G. S.R.L. au solicitat ca în contradictoriu cu intimatul P. L., să se dispună anularea actelor de executare reprezentate de procesul verbal și de încheierea întocmite de B. Aequitas în cadrul dosarului de executare nr. 64/2015, precum și a tuturor actelor subsecvente. De asemenea, contestatoarele au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, au arătat că executarea silită a fost demarată în temeiul deciziei civile nr. 228/24.04.2015 pronunțate în dosarul nr._/3/2014 de Curtea de Apel București, având ca obiect ordonanță președințială, prin care s-a dispus obligarea contestatoarelor la încetarea de îndată a folosirii neautorizate a panourilor publicitare ce încorporează modelul industrial „Suport panou publicitar”, asupra căruia creditorul deține drepturi exclusive conferite prin certificatul de înregistrare nr._ emis de OSIM sau a oricăror alte modele identice sau similare cu modelul industrial descris.
Cu privire la procesul verbal contestat (emis de executor la data de 20.07.2015) contestatoarele au susținut că se impune anularea deoarece panourile publicitare menționate în cuprinsul procesului verbal și pretins a fi folosite fără drept de către contestatoare au fost identificate exclusiv în baza declarațiilor intimatului. Au susținut că executorul judecătoresc a menționat că panourile publicitare, identificate de către creditor ca fiind parte din cele menționate în titlul executoriu nu au fost desființate de contestatori, reținând că societățile contestatoare nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor prin titlul executoriu menționat, fără a proceda la efectuarea unei expertize pentru a identifica panourile menționate. Contestatoarele au arătat că expertiza judiciară reprezintă singurul mijloc de probă apt să identifice corect panourile menționate, cu atât mai mult cu cât nici în cuprinsul titlului executoriu nu a fost realizată o asemenea individualizare.
Referitor la încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare de executare, contestatoarele au arătat că se impune anularea acesteia sau, cel puțin, diminuarea sumei stabilite în sarcina lor cu titlul de onorariu avocat. Au apreciat să suma de 5.000 lei este excesivă față de volumul de muncă al avocatului în procedura de executare silită.
În ceea ce privește cererea de suspendare, au arătat că se întemeiază pe împrejurarea că, în caz contrar și în mod abuziv, pot fi împiedicate să folosească o mare parte sau chiar toate panourile publicitare pe care le dețin, iar activitatea principală pe care o desfășoară (activitate publicitară) ar fi grav afectată, generând pierderi financiare majore.
În drept, contestatoarele au indicat dispozițiile art. 711 și urm. și art. 453 C.proc.civ.
În dovedirea cererii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei (f. 1), la dosarul cauzei fiind depusă și recipisa de consemnare a cauțiunii în cuantum de 1.000 lei (f. 34).
La data de 27.10.2015 intimatul a depus întâmpinare (f. 274), solicitând respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă pentru motivele ce țin de fondul drepturilor cuprinse în titlul executoriu, respectiv ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatoarelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că nu există motive temeinice apte să susțină cererea de suspendare, cu atât mai mult cu cât în materia drepturilor de proprietate industrială legea prezumă vătămarea continuă a titularului dreptului de proprietate prin acte de folosire neautorizată a modelului industrial.
Cu privire la caracterul inadmisibil al contestației, intimatul a arătat că, prin prezenta cerere, contestatoarele încearcă să repună în discuție aspecte de fapt și de drept tranșate în mod definitiv prin hotărârea nr. 2308/2015. Mai mult, a susținut că prezenta contestație este neîntemeiată, întrucât identificarea panourilor publicitare nu s-a făcut în mod arbitrar, ci s-a realizat potrivit locațiilor atribuite prin Hotărârile CGMB din anul 2003 și 2004 (anexele la HCGMB nr. 116/2003 și 83/2004), opozabile contestatoarelor. A arătat că prin hotărârile menționate Aerocompozite a executat și montat panourile de tipul backlight BCIP001.00 conținând suportul brevetat de intimat, în favoarea T. G. și T. M..
Referitor la cheltuielile de executare, intimatul a arătat că au fost stabilite în mod corect, cuantumul lor fiind unul rezonabil și justificat. Cu privire la activitatea avocatului, a arătat că aceasta a fost una complexă care a presupus obținerea titlului executoriu, acordarea de consultații, formularea cererii de executare silită, urmărirea procedurii de executare, motiv pentru care apreciază rezonabil cuantumul de 5.000 lei.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, intimatul a indicat dispozițiile art. 718, 978, 711 și urm. C.proc.civ., art. 53 din Legea nr.129/1992.
În temeiul art. 255 alin. 1 și art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat în cauză administrarea probei cu înscrisuri. La solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 684/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 228A/24.04.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2014 Curtea de Apel București a admis apelul formulat de intimat împotriva sentinței civile nr. 1712/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București, a admis în parte cererea de ordonanță președințială și a obligat contestatoarele să înceteze de îndată folosirea neautorizată a panourilor publicitare ce încorporează modelul industrial „Suport panou publicitar”, asupra căruia intimatul deține drepturi exclusive conferite prin certificatul de înregistrare nr._ emis de OSIM sau a oricăror alte modele identice sau similare cu modelul industrial descris. Prin aceeași decizie, contestatoarele au fost obligate să retragă pliantele, anunțurile, reclamele puse pe piață care conțin denumirea/imaginea panourilor publicitare care includ modelul industrial „Suport panou publicitar” deținut de intimat.
La data de 03.07.2015 intimatul s-a adresat B. Aequitas solicitând punerea în executare silită a Deciziei civile nr. 228A/24.04.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2014 de către Curtea de Apel București (f. 61).
Prin încheierea din data de 03.07.2015, s-a admis cererea formulată de intimat și s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 684/2015, executarea silită fiind încuviințată de executorul judecătoresc prin aceeași încheiere (f. 88). În aceeași zi, executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, stabilind suma de 6.200 lei, cu titlul de onorariu executor judecătoresc.
La data de 03.07.2015 a fost emisă Somația nr. 684 (f. 89) prin care contestatoarele au fost somate ca, în termen de 10 zile, să înceteze folosirea neautorizată a panourilor menționate în titlul executoriu, precum și să retragă materialele publicitare de pe piață și să achite suma de 6.200 lei, cu titlul de cheltuieli de executare silită.
Prin încheierea din data de 20.07.2015 (f. 96), executorul judecătoresc a stabilit, cu titlul de cheltuieli suplimentare de executare, suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
La data de 20.07.2015, ora 12.00, executorul judecătoresc a emis procesul verbal (f. 97) prin care a constatat că panourile publicitare indicate de creditor ca fiind parte din cele la care face referire titlul executoriu nu au fost desființate de către debitori, iar contestatoarele nu și-au adus la îndeplinire obligația de încetare a folosirii neautorizate a panourilor ce încorporează modelul industrial „Suport panou publicitar”.
Conform art. 712 C.proc.civ. „împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Cu privire la susținerile contestatoarelor legate de imposibilitatea identificării panourilor publicitare exclusiv în baza indicațiilor intimatului, instanța urmează a le înlătura ca neîntemeiate.
Pentru a decide astfel, instanța reține că identificarea panourilor nu a fost realizată exclusiv în baza indicațiilor intimatului, ci panourile menționate în procesul verbal întocmit la data de 20.07.2015 de executorul judecătoresc sunt printre cele amplasate în temeiul HCGMB nr. 83/27.04.2004 (f. 42), respectiv HCGMB nr. 116/22.04.2003 (f. 51).
În temeiul acestor hotărâri emise de CGMB (prin care s-a aprobat folosirea unui număr de 100, respectiv 20 amplasamente pentru montarea de panouri publicitare în favoarea Teatrului Național de Operetă „I. D.” și a Teatrului Național „I.L.C.”), beneficiarii au încheiat cu contestatoarea T. G. S.R.L. actul adițional nr. 2514/02.07.2003 la contractul nr. 4774/24.12.2002 prin care au convenit să exploateze în comun amplasamentele atribuite beneficiarilor conform hotărârilor menționate.
Amplasamentele au fost enumerate în Anexa nr. 1 și 2 la actul adițional (f. 61), fiind preluate din cuprinsul anexei la hotărârile CGMB menționate (f. 64) și au fost identificate cu număr curent, adresă, amplasament, suprafață la sol, dimensiune panou.
Contractul menționat poartă semnătura reprezentantului legal și ștampila contestatoarei T. G. S.R.L. și a fost invocat și recunoscut ca atare de către contestatoare chiar în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză.
Contestatoarele au susținut (și instanța care a pronunțat ordonanța președințială a reținut) că respectivul contract a avut ca obiect utilizarea de către contestatoare a panourilor publicitare menționate.
Cu alte cuvinte, conform titlului executoriu, printre panourile utilizate de contestatoare și cu privire la care, cel puțin în aparență, intimatul justifică aparența de drept, se regăsesc panourile identificate în hotărârile CGMB și contractul menționat. D. urmare, inclusiv în ceea ce privește aceste panouri, contestatoarele aveau obligația de a înceta de îndată folosirea neautorizată, conform titlului executoriu.
Instanța reține că procesul verbal emis de executorul judecătoresc a identificat parte dintre aceste panouri pe care contestatoarele au continuat să le utilizeze ulterior emiterii ordonanței președințiale, iar datele menționate corespund celor înscrise în anexa la hotărârile CGMB, respectiv în contract (amplasament, adresă, titular contract).
Astfel, din compararea datelor înscrise în procesul verbal (f. 97) și a celor cuprinse în anexele la hotărârile CGMB nr. 83/27.04.2004 și nr. 116/22.04.2003 (f. 64-68), precum și a celor din anexa la contractul încheiat de contestatoare cu terți beneficiari (f. 61-62), coroborate cu constatarea personală a executorului judecătoresc, instanța reține că identificarea panourilor nu a fost făcută în mod discreționar, iar panourile identificate sunt printre cele menționate cu titlu general în cuprinsul titlului executoriu și cu privire la care contestatoarele aveau obligația de a înceta folosința.
Nu pot fi primite nici susținerile legate de lipsa unei identificări exprese a acestor panouri în cuprinsul titlului executoriu, câtă vreme o atare identificare excede atât procedurii ordonanței președințiale, cât și contestației la executare. În executarea titlului menționat, contestatoarele aveau obligația de a înceta folosirea neautorizată a panourilor, iar împrejurarea că, cel puțin unele dintre aceste panouri sunt în continuare utilizate de către contestatoare face dovada contrară acestei dispoziții.
De altfel, contestatoarele nu au susținut că panourile identificate nu ar face parte dintre cele care încorporează modelul industrial menționat în titlul executoriu, ci au arătat doar că identificarea acestor panouri se poate realiza doar prin intermediul unei expertize de specialitate.
În consecință, reținând că panourile au fost corect individualizate și se regăsesc în categoria celor vizate de titlul executoriu, instanța va înlătura susținerile contestatoarelor, reținând că procesul verbal a fost valabil încheiat și nu se impune anularea acestuia.
D. urmare, instanța va respinge contestația la executare formulată cu privire la procesul verbal din data de 20.07.2015 și actele subsecvente emise în dosarul de executare nr. 684/2015 al B. Aequitas, ca neîntemeiată.
Referitor la susținerile contestatoarei potrivit cărora cuantumul cheltuielilor de executare a fost stabilit în mod eronat, disproporționat, cu nerespectarea dispozițiilor legale, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc incluzând și TVA a fost stabilit în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, onorariul de executare a fost stabilit în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, fiind inferior pragului maximal de 5.200 lei. Astfel, onorariul executorului judecătoresc este de 5.000 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 1.200 lei. Instanța apreciază ca în mod corect a fost inclus si TVA-ul în onorariul de executare. Ordinul nr. 2550/2006, modificat prin Ordinul nr. 2561/2012 nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul de mai sus și Legea nr. 188/2000 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare. Prin urmare, se va respinge ca neîntemeiat și acest argument.
În privința celorlalte sume incluse în categoria cheltuielilor de executare (onorariu de avocat), instanța reține că potrivit art. 670 alin. 3 C.proc.civ., „sunt cheltuieli de executare: 1.taxele de timbru necesare declansarii executarii silite; 2.onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii; 3.onorariul avocatului in faza de executare silita; 4.onorariul expertului, al traducatorului si al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;6.cheltuielile de transport; 7.alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite.
Cu toate acestea, potrivit art. 670 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de executorul judecătoresc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Prin urmare, pentru a putea fi incluse în categoria cheltuielilor de executare sumele reprezentând onorariu avocat (respectiv achitarea acestora de către creditor, parte interesată) trebuie dovedite,
În acest sens instanța reține că, deși în cuprinsul încheierii de stabilire cheltuieli suplimentare de executare se menționează că onorariul de avocat în valoare de 5.000 lei a fost stabilit conform facturii fiscale nr. 402/29.06.2015, achitată prin chitanța nr. 14/29.06.2015, la dosarul de executare a fost depusă doar factura fiscală (f. 218), fără a se regăsi și chitanța prin care intimatul a efectuat plata acestei sume către avocat.
Mai mult decât atât, potrivit adresei din data de 08.10.2015 (f. 221), intimatul a solicitat executorului judecătoresc să efectueze plata onorariului de avocat (sumă reținută prin poprire) direct în contul bancar al societății de avocatură, solicitare neîntemeiată în condițiile în care intimatul ar fi achitat deja onorariul, conform chitanței nr. 14/29.06.2015.
În consecință, instanța reține că la dosarul de executare silită nu a fost depusă dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 5.000 lei, motiv pentru care instanța va admite în parte contestația la executare și va anula încheierea din data de 20.07.2015 și actele subsecvente emise în dosarul de executare nr. 684/2015 al B. Aequitas pentru suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu referire la dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează a respinge cererea contestatoarelor de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reținând că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării acestor cheltuieli. În ceea ce privește suma achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru raportat la capătul de cerere admis, instanța reține că societățile contestatoare au posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru, conform art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013. De asemenea, instanța urmează a lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 717 alin. 2 C.proc.civ. având în vedere că întreaga culpă procesuală pentru pornirea prezentului litigiu aparține contestatoarelor, instanța le va obliga la plata către B. Aequitas a sumei de 251,72 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare nr. 684/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatorii A. R. S.R.L., T. M. S.R.L., T. G. S.R.L., toți cu sediul ales la CA A. N. din București, .. 1-3, ., sector 2 și pe intimatul P. M. L. cu domiciliul ales la SCA B., C. și Asociații din București, .. 51, ., sector 5.
Anulează încheierea din data de 20.07.2015 și actele subsecvente emise în dosarul de executare nr. 684/2015 al B. Aequitas pentru suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Respinge contestația la executare formulată cu privire la procesul verbal din data de 20.07.2015 și actele subsecvente emise în dosarul de executare nr. 684/2015 al B. Aequitas, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă contestatoarele la plata către B. Aequitas a sumei de 251,72 lei, reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar de executare nr. 684/2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./11.02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
