Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 24098/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
Grefier – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant G. I. domiciliu ales la av. O. C. și pe pârât A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, pârât M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 11.12.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015 sub nr._, reclamanta G. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietății (ANRP), să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de bani ce urmează a fi stabilită prin expertiza tehnică contabilă desemnată în cauză, cu titlu de dobânzi (conform OG 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului a Județului V., de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014 când a fost recuperată prin procedura de executare silită.
În motivare reclamanta a arătat că în calitate de moștenitoare a autorilor U. D. și Neonila, beneficiari ai Legii nr. 290/27.06.2003, a depus cerere de despăgubire pentru bunurile imobile sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia (nr._/17.05.2004), cerere soluționată de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/27.06.2003 din cadrul Instituției Prefectului a Județului V. prin emiterea Hotărârii nr. 47/26.05.2008, prin care a fost stabilit cuantumul despăgubirilor în sumă de 519.994,84 lei.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a achitat către reclamanta suma de plată cuprinsă în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 și a fost nevoită să apeleze B. P. C. G., unde s-a format dosarul de executare nr. 103/2013.
Urmare a procedurii de executare silită, la data de 17.10.2014, a primit despăgubirile prevăzute în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 și actualizările aferente.
Dobânda legală se datorează indiferent dacă în actul normative în temeiul căruia s-au acordat despăgubirile este prevăzut sau nu acest lucru. Dobânda legală este datorată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca urmare a faptului nu a achitat debitul la termenul scadent, termen prevăzut la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 și reprezintă prețul lipsei de folosință (daune interese moratorii).
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii) conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Conform Deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii.
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca efect al neachitării în termenul prevăzut de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans) respectiv daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, temeiul fiind art. 1082, 1088, 1531, 1535 din C.civil de la 1864.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 194, 255, 330 din C.pr.civ, Legea nr. 290/27.06.2003 și OG 13/2011, Decizia nr. 2 din 17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat la data de 12.03.2015, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta G. I. a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării sumei de 519.994,84 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 47/2008, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 103/2013 de către B. P. C. G..
Conform extrasului de cont din data de 10.10.2014, Trezoreria Sector 1 a virat în contul B. P. C. G., suma în cuantum de 678.247,41 lei.
Legea nr. 290/2003, în forma inițială, precum și cea modificată prin Legea nr. 164/2014 sau Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin HG nr. 1120/2006, cu completări și modificări, nu conțin nicio dispoziție legală prin care să se arate că obligația de plată este purtătoare de dobânzi.
Deasemenea legea nr. 290/2003 este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
Pentru actualizarea compensațiilor bănești se aplică dispozițiile art. 10 alin. 4 și 5 din Legea nr. 164/2014, sumele neplătite, aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit a) se actualizează cu indicele prețurilor de consum pentru perioada de la momentul emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a acestei legi și constituie obligații de plată, în tranșe în condițiile legii.
Astfel, din dispozițiile textelor de lege menționate, nu rezultă de nicăieri că legiuitorul ar fi urmărit acoperirea unui așa numit beneficiu nerealizat. Legea nr. 290/2003, lege specială nu se completează cu dreptul comun în materia dobânzii legale, întrucât norma specială se completează cu norma generală numai în măsura compatibilității acestuia din urmă cu norma specială. În cauză, legea nr. 290/2007 stabilește în mod exhaustiv măsurile reparatorii acordate, printre care nu se numără și dobânda legală aferentă despăgubirilor. Această soluție legislativă este și în consonanță și cu Decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 – 208 din N.C.pr.civ, Legea nr. 290/2003 modificată și completată prin Legea nr. 164/2014 și HG nr. 1120/2006.
În ședința publică din data de 11 septembrie 2015, reprezentantul reclamantei a invocat dispozițiile art. 78 alin. 2 din C.pr.civ și în raport de dispozițiile Legii nr. 164/2014 a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, precizând că va depune cerere scrisă în acest sens.
Reclamanta a formulat la data de 14.09.2015 cerere de introducere în cauză a Ministerul Finanțelor Publice, solicitând pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună obligarea pârâtelor A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar, la plata sumei de bani ce urmează a fi stabilită prin expertiză tehnică contabilă desemnată în cauză, cu titlu de dobânzi (conform OG 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului a Județului Vâlceam de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014, când a fost recuperată prin procedura de executare silită.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 78 alin. 2 din C.pr.civ.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat la data de 07.10.2015, întâmpinare la cererea de introducere forțată formulată de reclamanta G. I., prin care a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice în solidar cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei ce urmează a fi stabilită cu titlu de dobînzi aferentă creanței recuperate prin procedura de executare silită.
Pârâta solicită respingerea cererii reclamantului de introducere în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, ca fiind tardiv formulată.
Ministerul Finanțelor Publice arată că din Încheierea de ședință din data de 11.09.2015 nu rezultă faptul că instanța din oficiu, a avut o astfel de inițiativă, din contră, solicitarea introducerii forțate a Ministerului Finanțelor Publice a venit din partea reclamantului, contrar dispozițiilor exprese și limitative ale art. 78 alin. 2 din C.pr.civ.
Pârâta arată că cererea modificatoare a fost formulată cu încălcarea termenului stabilit de art. 204 alin. 1 C.pr.civ, termen procedural imperativ iar sancțiunea care intervine este decăderea acestuia de a formula cererea, cu consecința respingerii cererii modificatoare, ca tardiv formulată.
M. Finanțeor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
În motivare M. Finanțeor Publice a arătat că această instituție nu are calitatea de autoritate în legătură cu plata despăgubirilor.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitatea de codebitor cu ANRP întrucât între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice nu a existat un raport juridic obligațional.
Totodată pe cale de excepție se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În motivare s-a arătat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 05.01.2015, așadar cu depășirea termenului de 3 ani, în care reclamanții puteau pretinde recunoașterea drepturilor sale accesorii creanței principale.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de plată a despăgubirilor, respectiv acoperirea prejudiciului, în caz de neexecutare a obligației de plată, prin acordarea sumei actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum, nu se justifică și acordarea dobânzii legale solicitată de reclamanți, întrucât ar echivala cu o dublă reparație a pagubei, deși prin plata despăgubirii cuvenite, actualizate în condițiile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006, se asigură, prin voința legiuitorului repararea integrală a prejudiciului.
În drept s-au invocat dispozițiileart. 205 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 C.pr.civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității cererii modificatoare:
În conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. 1 C.pr.civ, reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării care sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclmant la dosarul cauzei.
Prin cererea introductivă înregistrată la data de 05.01.2015, reclamanta G. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietății (ANRP), să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de bani ce urmează a fi stabilită prin expertiza tehnică contabilă desemnată în cauză, cu titlu de dobânzi (conform OG 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului a Județului V., de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014 când a fost recuperată prin procedura de executare silită.
Ulterior primului termen de judecată, care a avut loc la data de 29 mai 2015, când instanța a încuviințat administrarea de probatorii, respectiv la cel de-al doilea termen de judecată acordat la data de 11 septembrie 2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 78 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 14 septembrie 2015, reclamanta G. I. a formulat cerere scrisă prin care a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar, la plata sumei ce urmează a fi stabilită prin expertiza tehnică contabilă desemnată în cauză, cu titlu de dobânzi (conform OG 13/2011) aferentă creanței cuprinsă în Jotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea creanței cuprinse în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituíei Prefectului a Județului V., de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014, când a fost recuperată prin procedura de executare silită.
Având în vedere conținutul cererii depuse la data de 14.09.2015, ulterior termenului de judecată din data de 11.09.2015, prin care reclamanta solicită obligarea Ministerului Finanțelor Publice, în solidar cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, la plata dobânzii legale, în ședința publică din data de 09 octombrie 2015 instanța a apreciat necesar a pune în discuție calificarea corectă a cererii, dacă este o cerere modificatoare sau o cerere de intervenție.
Cererea formulată de către reclamanta G. I. la data de 14.09.2015, prin care s-a solicitat obligarea pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietății și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar, la plata sumei de bani ce urmează a fi stabilită prin expertiză tehnică contabilă cu titlu de dobânzi (conform OG nr. 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărâre nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului a județului V., de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014, când a fost recuperată, prin procedura de executare silită are natura unei cereri modificatoare și nu a unei cereri de introducere forțată în cauză a altei persoane, în temeiul art. 78 alin. 2 din C.pr.civ.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 din C.pr.civ, „1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedură necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu, introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile s împotrivesc; 2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”.
Inițial, potrivit principiului disponibilității a solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata dobânzii legale pentru suma ce a făcut obiectul sumei ce a făcut obiectul procedurii de executare silită.
Cererea formulată la data de 14.09.2015, prin care se solicită obligarea pârâților A. Națională pentru Restituirea Proprietății și Ministerul Finanțelor Publice, în solidar, la plata sumei de bani ce urmează a fi stabilită prin expertiză tehnică contabilă cu titlu de dobânzi (conform OG nr. 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărâre nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului a județului V., de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014, când a fost recuperată, prin procedura de executare silită este o veritabilă cerere modificatoare, ce a fost formulată după primul termen de judecată și pentru care nu există acordul expres al tuturor părților în sensul judecării acesteia, peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care va admite excepția tardivității și va respinge cererea privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei privind dobânda legală, ca tardiv formulată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța reține, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 47 din 26 mai 2008 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului V., s-a admis parțial cererea înregistrată sub nr. 4971/17.05.2004 și s-a recunoscut dreptul de acordare despăgubiri bănești doamnei G. I., în sensul că s-au stabilit ca valoare a despăgubirilor bănești suma de 519.994,84 lei ca urmare a plafonării construcțiilor și terenului aferent curți – construcții la suma de 286.080 lei.
După cum rezultă din înscrisul de la fila 9 din dosar, urmare a procedurii de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare silită nr. 103/2013 constituit la B. P. C. G., la data de 17.10.2014, reclamanta a primit despăgubirile prevăzute în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 și actualizările aferente.
Cu privire la solicitarea ce face obiectul prezentei cauze, respectiv obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, la plata sumei de bani cu titlu de dobânzi (conform OG nr. 13/2011) aferentă creanței cuprinse în Hotărârea nr. 47/26.05.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului V. de la data de 26.05.2008 și până la data de 17.10.2014, când a fost recuperată prin procedura de executare silită, instanta constata ca, parata nu are calitatea procesuala pasiva in cauza in raport de data introducerii actiunii.
Astfel, instanța constată că, în lumina prevederilor Legii nr.164/2014, despăgubirile sau compensațiile acordate cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, nu se mai achită de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cum se întâmpla sub imperiul Legii nr.9/1998, ci de către Ministerul Finanțelor Publice. În speță, se solicită plata unei sume de bani care constituie un accesoriu al sumei pe care, în virtutea legislației actuale, ar fi fost obligat să o achite Ministerul Finanțelor Publice, daca aceasta nu ar fi fost recuperata prin executare silita. Or, in condițiile în care debitul accesoriu urmează soarta debitului principal, iar debitul principal este, la stadiul actual al legislației, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice (daca acesta nu ar fi fost recuperat prin executare silita), instanța apreciază că acestei instituții îi revine obligația de a plăti debitul accesoriu, chiar dacă debitul principal a fost deja achitat, iar nu paratei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Avand in vedere solutia pronuntata asupra exceptiei, instanta nu va mai analiza celelalte susțineri invocate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardvității.
Respinge cererea privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata sumei privind dobânda legală, ca tardiv formulată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietății.
Respinge cererea privind pe reclamant G. I. domiciliu ales la av. O. C. sector 5, București, .. 21, ., ., și pe pârât A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚII, sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, pârât M. FINANȚELOR PUBLICE sector 5, București, Apolodor, nr. 17, formulată în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietății, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru Grefier care nu mai funcționează în cadrul instanței
semnează Grefier - Șef
RedRL/tehnRL/MU/11.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
